ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4171/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 169 din 22 martie 2004 a Judecătoriei Adjud a

fost admisă cererea pentru servitute de trecere formulată de G.V. împotriva

pârâtului M.I., dispunându-se obligarea acestuia de a-i permite reclamantului

traversarea branșamentului electric peste proprietatea sa, precum și branșarea

la stâlpul electric amplasat în curtea pârâtului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul și-a dat

acordul pentru branșarea instalației electrice a reclamantului din curtea sa,

dând o declarație notarială în acest sens. Ca urmare, reclamantul a procedat la

încheierea contractului de furnizare a energiei electrice și demararea

lucrărilor necesare pentru alimentarea cu energie electrică a construcției noi.

Pentru că pârâtul nu a mai fost de acord cu racordarea, s-a dispus

obligarea acestuia la respectarea obligației asumate.

Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost admis prin

decizia nr. 1308 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă,

prin care a fost admisă și cererea reconvențională, dispunându-se obligarea

reclamantului pârât G.V. de a plăti celeilalte părți despăgubiri în valoare de

20 milioane lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a avut în vedere că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra

cererii reconvenționale și că deși reclamantul a susținut că a achitat

contravaloarea lucrărilor cerute de pârât, nu a făcut nici o dovadă în acest

sens.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.

Recursul declarat de pârât nu poate fi examinat pe fond, pentru că nu a

fost motivat. Au fost nesocotite astfel prevederile art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit căruia recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2) care nu se regăsesc în

speță.

Așa fiind urmează a se constata nul recursul declarat de pârâtul M.I.

Reclamantul G.V. critică în recurs soluția adoptată, în sensul că în mod

greșit a fost obligat la plata despăgubirilor în valoare de 20 milioane lei,

pentru că nu și-a asumat o astfel de obligație ce ar constitui o îmbogățire

fără just temei a pârâtului.

Recursul nu este întemeiat.

Soluția dată în apel este în afara criticii, întrucât în cauză s-a făcut

dovada că în adevăr pârâtul a efectuat pe cheltuiala sa lucrări de extindere a

rețelei electrice de joasă tensiune pe o lungime de 130 mc, care profită în

prezent și reclamantului cum despăgubirile solicitate, reprezintă o mică parte

din cheltuielile efectuate de pârât pentru aducerea rețelei electrice la

locuința sa, rezultă că nu se poate reține o îmbogățire fără just temei a

acestuia, cum se susține prin recurs. Dimpotrivă, recurentul reclamant este

beneficiarul unor lucrări, efectuate anterior de pârât și la plata

echivalentului cărora este chemat să contribuie, în sensul art. 992 C. civ.

Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul

G.I.V. împotriva deciziei civile nr. 1308/A din 20 octombrie 2004 a Curții de

Apel Galați, ca nefondat.

Constată nul recursul declarat de pârâtul

M.I. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.