ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2730/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1918

din 30 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, a fost respinsă acțiunea reclamantului S.M., formulată în

contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, pentru acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, ca neîntemeiată.

În motivare, instanța a

reținut că reclamantul este născut în București, la data de 4 decembrie 1930 și

nu a dovedit să fi fost strămutat din motive etnice.

Împotriva sentinței, în

termen legal, reclamantul a declarat recurs, susținând că hotărârea pronunțată

este netemeinică și nelegală, întrucât probele administrate în cauză atestă

faptul că în luna martie 1944 a fost strămutat, din motive etnice, din Chișinău

- Basarabia, la Pitești, așa încât beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Recursul este fondat.

Într-adevăr, din fișa nr. 2

a apartamentului nr. 2 din strada C. nr. 7 Chișinău și din declarațiile martorilor

R.P. și S.V., rezultă că reclamantul și părinții săi locuiau în anul 1942,

împreună cu alte rude, în Chișinău, în imobilul aparținând preotului L.V., iar

din Matricola școlară pe anul școlar 1942 - 1945, rezultă că a urmat cursurile

Liceului „Alecu Russo” din această localitate.

Buletinul nominal de

evacuare nr. 6013 al chesturii Poliției municipiului Chișinău atestă că rude

ale reclamantului-recurent, la 20 martie 2004, au fost evacuate din Chișinău,

din motive etnice, situație în care s-au aflat și reclamantul, cu părinții săi,

potrivit declarațiilor notariale ale martorilor F.A. și V.A.

Prin art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare și

precizările din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a prevăzut acordarea

drepturilor compensatorii pentru persoanele, cetățeni români, care s-au aflat

în situația de refugiat, suferind persecuții din motive etnice.

În cauză, reclamantul a

dovedit cu probele de mai sus arătate, că la data de 20 martie 1944 a fost

obligat, datorită persecuțiilor din motive etnice, să părăsească împreună cu

părinții și alte rude, domiciliul din Chișinău - Basarabia și să se refugieze la Pitești, așa încât beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe perioada 20

martie 1944 - 6 martie 1945. Potrivit art. 5 din actul normativ menționat,

acordarea drepturilor se face începând de la data de întâi a lunii următoare

celei în care a fost depusă cererea, în cazul de față, 1 august 2003, cererea

fiind înregistrată la Casa de Pensii a municipiului București, la data de 23

iulie 2003.

Așa fiind, în raport cu cele

anterior prezentate, se va admite recursul, va fi casată sentința atacată și în

fond, va fi admisă acțiunea.

În consecință, va fi anulată

hotărârea nr. 12965/9916 din 5 iulie 2004 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.

189/2000 din cadrul Casei de Pensii a municipiului București, și va fi obligată

această autoritate să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască calitatea

reclamantului, de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile

cuvenite, începând cu data de 1 august 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul S.M., împotriva sentinței civile nr. 1918 din 30 septembrie 2004, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și,

pe fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 12965/9916 din 5 iulie 2004, a

Comisiei Casei de Pensii a municipiului București. Constată că recurentul-reclamant

beneficiază de drepturile acordate prin O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 20

martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu 1 august 2003. Obligă autoritatea

pârâtă să emită o nouă hotărâre în acest sens.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 aprilie 2005.