ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 330/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 125 din 6 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Sălaj a fost condamnat inculpatul T.T. la trei ani și șase luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din momentul rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat detenția începând cu data de 19 mai 2004 la zi. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în ziua de 18 mai 2004, inculpatul T.T., împreună cu R.M., concubina acestuia R.O. și o cumnată a acestora au lucrat la sapă la familia B.V. în vârstă de 79 ani și B.M. în vârstă de 75 ani din comuna Someș Odorhei, județul Sălaj. În timpul zilei inculpatul și ceilalți zilieri au fost serviți cu mâncare și băutură, iar după ce au terminat lucrul au primit câte 150.000 lei. Cu această ocazie inculpatul a aflat că părțile vătămate, soții B., aveau bani deoarece primiseră pensiile.

Tribunalul a mai constatat că în aceeași zi, inculpatul a cheltuit banii pe băutură, iar în jurul orei 23,30, a trecut prin fața locuinței familiei B. și a luat hotărârea să le sustragă banii. În baza acestei rezoluții T.T. a pătruns în curtea părților vătămate și a forțat ușa de la intrarea în casă. B.V. a auzit zgomot, a aprins lumina și în momentul în care s-a apropiat a fost lovit cu ușa de inculpat și a căzut pe dușumea. Inculpatul, motivează prima instanță a pătruns în casă, a găsit-o pe B.M. în pat, i-a cerut să-i dea banii și în urma refuzului a lovit-o în piept, după care într-o pungă agățată în ușa de la cămară a găsit suma de 2.700.000 lei pe care și-a însușit-o. În momentul în care inculpatul intenționa să plece, cele două victime au început să strige motive pentru care acesta l-a târât pe B.V.

în cămară lovindu-l peste față și cerându-i să tacă. În continuare, făptuitorul a luat un cuțit de pe masă și a lovit-o cu mânerul din metal al acestuia, pe partea vătămată B.M., peste cap, a spart becul din antreul locuinței și a plecat în orașul Jibou unde a fost depistat de organele de poliție. Partea vătămată B.V. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, iar B.M. leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, având fracturat și sternul astfel cum rezultă din rapoartele de constatare medico-legală. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 322 din 23 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Hotărârea sus menționată a fost recurată de inculpat, care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de violare de domiciliu și tâlhărie într-o singură infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și aplicarea unei pedepse mai blânde. Recursul declarat de inculpat este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut o corectă situație de fapt, în sensul că la data de 18 mai 2004, pe timp de noapte, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părților vătămate și prin violență le-a sustras suma de 2.700.000 lei și un cuțit, dar încadrarea juridică este greșită.

Dacă tâlhăria a fost săvârșită într-o locuință sau dependință ale acesteia, unde făptuitorul pătrunde fără drept, infracțiunea de violare de domiciliu este absorbită în conținutul infracțiunii de tâlhărie, deoarece fiind la rândul său o infracțiune complexă tâlhăria absoarbe infracțiunile componente, adică furtul și violența, ori amenințarea, iar furtul comis în condițiile art. 209 lit. i) C. pen., reprezintă o unitate legală absorbind violarea de domiciliu și atunci când face parte din structura infracțiunii de tâlhărie, trebuind luat în considerare în forma sa complexă. În consecință urmează ca recursul declarat de inculpat să fie admis conform art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., să fie casate hotărârile anterioare numai cu privire la încadrarea juridică a faptei și în baza art. 334 C. proc.

pen., să se schimbe încadrarea juridică din infracțiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În ceea ce privește pedeapsa urmează să se aibă în vedere pericolul social al faptei săvârșite cât și de persoana făptuitorului. Leziunile traumatice produse prin lovire evidențiază nu numai cruzimea cu care a acționat inculpatul ci și durata în timp a violențelor. Mai mult violențele au fost îndreptate împotriva unor persoane pentru care inculpatul a lucrat, l-au plătit, i-au oferit hrană și băutură și datorită vârstei înaintate nu au avut posibilitatea de a se apăra în momentul comiterii faptei.

Referitor la profilul moral al inculpatului din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta este recidivist, nu era încadrat în muncă și lucrează ca zilier. Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și inculpatului vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei. Urmează ca celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate să fie menținute și conform art. 88 C. pen., să se compute arestarea preventivă a recurentului începând cu data de 19 mai 2004 la zi. Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul T.T. împotriva deciziei penale nr. 322 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 125 din 6 octombrie 2004 a Tribunalului Sălaj, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul T.T.

la 12 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 mai 2004 la 17 ianuarie 2005. Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2005.