ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 330/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 125

din 6 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Sălaj a fost condamnat

inculpatul T.T. la trei ani și șase luni închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2),

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12

ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen.,

i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din

momentul rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării

pedepsei.

Conform art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a computat detenția începând cu data de 19 mai 2004 la zi.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că în ziua de 18 mai 2004, inculpatul T.T., împreună cu R.M.,

concubina acestuia R.O. și o cumnată a acestora au lucrat la sapă la familia

B.V. în vârstă de 79 ani și B.M. în vârstă de 75 ani din comuna Someș Odorhei,

județul Sălaj. În timpul zilei inculpatul și ceilalți zilieri au fost serviți

cu mâncare și băutură, iar după ce au terminat lucrul au primit câte 150.000

lei.

Cu această ocazie inculpatul

a aflat că părțile vătămate, soții B., aveau bani deoarece primiseră pensiile.

Tribunalul a mai constatat

că în aceeași zi, inculpatul a cheltuit banii pe băutură, iar în jurul orei

23,30, a trecut prin fața locuinței familiei B. și a luat hotărârea să le

sustragă banii. În baza acestei rezoluții T.T. a pătruns în curtea părților

vătămate și a forțat ușa de la intrarea în casă. B.V. a auzit zgomot, a aprins

lumina și în momentul în care s-a apropiat a fost lovit cu ușa de inculpat și a

căzut pe dușumea.

Inculpatul, motivează prima

instanță a pătruns în casă, a găsit-o pe B.M. în pat, i-a cerut să-i dea banii

și în urma refuzului a lovit-o în piept, după care într-o pungă agățată în ușa

de la cămară a găsit suma de 2.700.000 lei pe care și-a însușit-o.

În momentul în care

inculpatul intenționa să plece, cele două victime au început să strige motive

pentru care acesta l-a târât pe B.V. în cămară lovindu-l peste față și cerându-i

să tacă. În continuare, făptuitorul a luat un cuțit de pe masă și a lovit-o cu

mânerul din metal al acestuia, pe partea vătămată B.M., peste cap, a spart

becul din antreul locuinței și a plecat în orașul Jibou unde a fost depistat de

organele de poliție.

Partea vătămată B.V. a

suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale,

iar B.M. leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, având

fracturat și sternul astfel cum rezultă din rapoartele de constatare medico-legală.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia penală nr. 322 din 23 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Hotărârea sus menționată a

fost recurată de inculpat, care a solicitat schimbarea încadrării juridice a

faptelor din infracțiunile de violare de domiciliu și tâlhărie într-o singură

infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și

aplicarea unei pedepse mai blânde.

Recursul declarat de

inculpat este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Analizând actele și

lucrările de la dosar se constată că atât prima instanță cât și instanța de

apel au reținut o corectă situație de fapt, în sensul că la data de 18 mai

2004, pe timp de noapte, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părților

vătămate și prin violență le-a sustras suma de 2.700.000 lei și un cuțit, dar

încadrarea juridică este greșită.

Dacă tâlhăria a fost

săvârșită într-o locuință sau dependință ale acesteia, unde făptuitorul

pătrunde fără drept, infracțiunea de violare de domiciliu este absorbită în

conținutul infracțiunii de tâlhărie, deoarece fiind la rândul său o infracțiune

complexă tâlhăria absoarbe infracțiunile componente, adică furtul și violența,

ori amenințarea, iar furtul comis în condițiile art. 209 lit. i) C. pen.,

reprezintă o unitate legală absorbind violarea de domiciliu și atunci când face

parte din structura infracțiunii de tâlhărie, trebuind luat în considerare în

forma sa complexă.

În consecință urmează ca

recursul declarat de inculpat să fie admis conform art. 385

15

alin.

(2) lit. d) C. proc. pen., să fie casate hotărârile anterioare numai cu privire

la încadrarea juridică a faptei și în baza art. 334 C. proc. pen., să se

schimbe încadrarea juridică din infracțiunile de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c), cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.

(2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit.

c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa

urmează să se aibă în vedere pericolul social al faptei săvârșite cât și de

persoana făptuitorului.

Leziunile traumatice produse

prin lovire evidențiază nu numai cruzimea cu care a acționat inculpatul ci și

durata în timp a violențelor.

Mai mult violențele au fost

îndreptate împotriva unor persoane pentru care inculpatul a lucrat, l-au plătit,

i-au oferit hrană și băutură și datorită vârstei înaintate nu au avut

posibilitatea de a se apăra în momentul comiterii faptei.

Referitor la profilul moral

al inculpatului din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta este recidivist,

nu era încadrat în muncă și lucrează ca zilier.

Toate aceste elemente de

circumstanțiere ale faptei și inculpatului vor fi avute în vedere la

individualizarea pedepsei.

Urmează ca celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate să fie menținute și conform art. 88 C. pen.,

să se compute arestarea preventivă a recurentului începând cu data de 19 mai

2004 la zi.

Onorariul în sumă de 400.000

lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul T.T. împotriva deciziei penale nr. 322 din 23

noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 125 din 6 octombrie 2004 a Tribunalului

Sălaj, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.

În baza art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunile de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de violare de domiciliu, prevăzută de art.

192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia

condamnă pe inculpatul T.T. la 12 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsă timpul

arestării preventive a inculpatului de la 19 mai 2004 la 17 ianuarie 2005.

Onorariul în sumă de 400.000

lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 ianuarie 2005.