ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 83/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași, la 28 ianuarie 2004, Autoritatea Națională a Vămilor a declarat recurs

împotriva sentinței civile nr. 263 din 24 noiembrie 2003, a Curții de Apel

Iași, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate.

În motivarea recursului s-a

susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9

C. proc. civ., întrucât din articolul unic al Legii nr. 228/2003, prin care se

arată că „se aprobă O.U.G. nr. 192/2002”, nu se prevede nici o referire la o

eventuală rectificare în privința salariului de bază al personalului vamal,

care este cu 20% mai mare, față de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4 și 7 ale

Cap. A.

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că prin acțiunea înregistrată la 25 martie 2003, P.T.,

în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor, a solicitat anularea deciziei

nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâtă și aplicarea O.U.G. nr. 192/2002

privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcționarilor publici,

în sensul măririi salariului de bază cu 20%, conform Anexei nr. 3 tabel B,

anexă la ordinul precizat. pentru lucrătorii vamali, cu începere de la 1

ianuarie 2003.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin decizia atacată i s-a stabilit greșit salariul

cuvenit. fără aplicarea procentului de 20%, prevăzut de ordonanță, fiind

prejudiciată.

Curtea de Apel Iași, prin

sentința civilă nr. 263 din 24 noiembrie 2003, a admis acțiunea reclamantei P.T.,

în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Vămilor București, a anulat

decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de Direcția Generală a Vămilor și a

obligat pârâta să plătească reclamantei, drepturile salariale de bază majorate

cu 20%, în perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a avut în vedere concluziile expertizei și a reținut că este vorba de

o eroare strecurată în ordonanță, corectată prin Legea nr. 228/2003, data

intrării în vigoare a dispoziției de majorare rămânând 1 ianuarie 2003.

Considerând hotărârea

nelegală, pârâta a declarat recurs, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a

solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii,

întrucât corectura adusă prin Legea nr. 228/2003, constituie o modificare și completare,

cu consecințele ce decurg din aceasta, respectiv acordarea drepturilor

salariale majorate trebuie făcută cu începere de la 27 mai 2003, data

publicării în Monitorul Oficial, a Legii nr. 228/2003.

Recursul este nefondat.

În baza art. O.U.G. nr. 192/2002,

privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici (M. Of. nr.

949/24.12.2002), salariile lucrătorilor vamali sunt cu 20% mai mari, față de

salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 la Cap. A din anexa la O.U.G. nr. 192/2002.

Această prevedere este o

eroare, deoarece personalul vamal din cadrul Direcțiilor regionale vamale și

din cadrul Birourilor vamale este salarizat conform Cap. B din Anexa nr. III și

ea a fost îndreptată prin Legea nr. 228/2003, astfel că nu este de natură a

proroga momentul aplicării O.U.G. nr. 192/2002, în loc de 1 ianuarie 2003, la

27 mai 2003, data intrării în vigoare a legii.

În consecință, soluția

instanței, de admitere a acțiunii, de anulare a deciziei și constatarea că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 192/2002, cu obligarea pârâtei,

la plata către reclamantă, a sumei aferente pentru perioada 1 ianuarie 2003 -

27 mai 2003, este legală, astfel că recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 263 din 24

noiembrie 2003, a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2005.