ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 83/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași, la 28 ianuarie 2004, Autoritatea Națională a Vămilor a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 263 din 24 noiembrie 2003, a Curții de Apel Iași, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate. În motivarea recursului s-a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât din articolul unic al Legii nr. 228/2003, prin care se arată că „se aprobă O.U.G.

nr. 192/2002”, nu se prevede nici o referire la o eventuală rectificare în privința salariului de bază al personalului vamal, care este cu 20% mai mare, față de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4 și 7 ale Cap. A. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin acțiunea înregistrată la 25 martie 2003, P.T., în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor, a solicitat anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâtă și aplicarea O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcționarilor publici, în sensul măririi salariului de bază cu 20%, conform Anexei nr. 3 tabel B, anexă la ordinul precizat. pentru lucrătorii vamali, cu începere de la 1 ianuarie 2003. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia atacată i s-a stabilit greșit salariul cuvenit.

fără aplicarea procentului de 20%, prevăzut de ordonanță, fiind prejudiciată. Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr. 263 din 24 noiembrie 2003, a admis acțiunea reclamantei P.T., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Vămilor București, a anulat decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de Direcția Generală a Vămilor și a obligat pârâta să plătească reclamantei, drepturile salariale de bază majorate cu 20%, în perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere concluziile expertizei și a reținut că este vorba de o eroare strecurată în ordonanță, corectată prin Legea nr. 228/2003, data intrării în vigoare a dispoziției de majorare rămânând 1 ianuarie 2003. Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs, conform art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât corectura adusă prin Legea nr. 228/2003, constituie o modificare și completare, cu consecințele ce decurg din aceasta, respectiv acordarea drepturilor salariale majorate trebuie făcută cu începere de la 27 mai 2003, data publicării în Monitorul Oficial, a Legii nr. 228/2003. Recursul este nefondat. În baza art. O.U.G. nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici (M. Of. nr. 949/24.12.2002), salariile lucrătorilor vamali sunt cu 20% mai mari, față de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 la Cap. A din anexa la O.U.G. nr. 192/2002. Această prevedere este o eroare, deoarece personalul vamal din cadrul Direcțiilor regionale vamale și din cadrul Birourilor vamale este salarizat conform Cap. B din Anexa nr. III și ea a fost îndreptată prin Legea nr. 228/2003, astfel că nu este de natură a proroga momentul aplicării O.U.G.

nr. 192/2002, în loc de 1 ianuarie 2003, la 27 mai 2003, data intrării în vigoare a legii. În consecință, soluția instanței, de admitere a acțiunii, de anulare a deciziei și constatarea că în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 192/2002, cu obligarea pârâtei, la plata către reclamantă, a sumei aferente pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003, este legală, astfel că recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 263 din 24 noiembrie 2003, a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2005.