ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4612/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4612/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 84 din 16 februarie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 2886/2003, Tribunalul Satu Mare l-a condamnat pe inculpatul M.V. pentru infracțiunea de omor calificat, în baza art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 65 C. pen., s-a dedus prevenția la zi, de la 22 februarie 2003. S-au aplicat art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dispus confiscarea cuțitului corp delict. Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 40.000.000 lei cu titlul de despăgubiri civile și 20.000.000 lei daune morale plus a cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt că în ziua de 19 februarie 2003, în jurul orei 16,00, inculpatul deplasându-se în Sighetul Marmației aștepta mașina în fața Spitalului Municipal, împreună cu un grup din care făcea parte și victima. Aproximativ după jumătate de oră grupul, inclusiv inculpatul, a fost transportat cu o mașină autoutilitară care, la un moment dat a făcut un popas. Inculpatul avea asupra sa bani, fapt văzut de ceilalți, și a oferit câte o cafea fiecăruia. O altă persoană a oferit tuturor coniac. Reluându-se mersul și fiind întuneric în mașină, inculpatul a pretins că victima l-a pipăit ca să-i fure banii. Când peste un timp inculpatul și victima au coborât din mașină, între cei doi a avut loc o altercație, îmbrânceli și insulte, după care inculpatul a scos cuțitul pe care-l avea și i-a aplicat victimei o lovitură de cuțit în regiunea gâtului.
La scurt timp victima a decedat, din raportul medico – legal rezultă că moartea a fost datorată hemoragiei externe și aspirării de sânge în căile respiratorii, urmare a plăgii tăiate – înțepate transfixiante a gâtului, leziuni ce s-au putut produce prin lovirea activă cu un corp dur înțepător, tăietor (cuțit). Ceea ce s-a mai precizat în raport a fost poziția părților de ortostatism față în față. Astfel a fost posibilă înlăturarea apărării inculpatului, în sensul că s-a aflat în legitimă apărare. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute din analiza probelor administrate și anume: procese – verbale de constatare, planșe foto, declarația părții civile, declarațiile martorilor B.S., M.D., M.M., H.A., G.C., S.I.C., M.G., M.C.
și F.M. Instanța de fond a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat cu reținerea stării de provocare. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 92/A/2004, pronunțată la data de 6 mai 2004, în dosarul penal nr. 1229/P/2004, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat și partea civilă (mama victimei). S-a menținut arestarea, s-a dedus prevenția și inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Instanța de fond a preluat motivarea nereținerii stării de legitimă apărare, cu precizarea suplimentară a motivării, în sensul că nu a existat proporționalitate între acțiunea victimei și riposta inculpatului. De asemenea, s-a reținut și că inculpatul avea alte posibilități de a-și apăra viața, spre exemplu, strigarea călătorilor în ajutor.
S-a apreciat că încadrarea juridică s-a efectuat corect, pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., nefiind specificată intenția de a ucide care s-a dovedit în cauză. S-a înlăturat și cererea de transformare a infracțiunii intenționate într-o infracțiune de praeterintenție cum este infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, art. 183 C. pen., întrucât inculpatul a avut reprezentarea fără echivoc a consecințelor faptelor sale. Împotriva acestei decizii, inculpatul și partea civilă au declarat recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 17 C. proc. pen. Inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. e) C. proc. pen., sau condamnarea la o pedeapsă egală cu durata arestării.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și aplicarea unei pedepse echivalente cu durata arestării preventive, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare pentru adâncirea probelor. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând hotărârea, în raport de criticile formulate, probele administrate, și legislația aplicabilă în cauză, constată că recursul este nefondat. Instanțele au dat o încadrare juridică corectă faptei, în infracțiunea de omor calificat, și nu de lovituri cauzatoare de moarte, deoarece lovirea victimei într-o zonă vitală și cu un obiect vulnerant apt să producă moartea, exclude praeterintenția specifică art. 183 C. pen., fiind clară intenția caracteristică art. 174 C. pen.
Partea civilă în recursul său a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor civile, ca urmare a casării hotărârii sub acest aspect. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând modul în care a fost soluționată cauza civilă constată că nu există temeiuri pentru ca acestea să fie majorate, cuantumul fiind corect stabilit de instanțe. Pentru considerentele exprimate, urmează a se respinge ca nefondate ambele recursuri, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, durata prevenției, la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca inculpatul recurent și recurenta parte civilă să fie obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, fiind în culpă procesuală prin respingerea recursurilor.
Pentru același temei nu s-au acordat părții civile cheltuielile de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă S.V. și inculpatul M.V., împotriva deciziei penale nr. 92 din 6 mai 2004 a Curții de Apel Oradea. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 22 februarie 2003, până la 17 septembrie 2004. Obligă recurentul inculpat și recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.