ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4612/2004

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 84 din 16

februarie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 2886/2003, Tribunalul Satu Mare

l-a condamnat pe inculpatul M.V. pentru infracțiunea de omor calificat, în baza

art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., în conformitate cu

dispozițiile art. 65 C. pen., s-a dedus prevenția la zi, de la 22 februarie

2003.

S-au aplicat art. 71 și art. 64 C.

pen.

S-a dispus confiscarea cuțitului

corp delict.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumelor de 40.000.000 lei cu titlul de despăgubiri civile și 20.000.000 lei

daune morale plus a cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de fond a reținut în fapt că în ziua de 19 februarie 2003, în jurul orei 16,00,

inculpatul deplasându-se în Sighetul Marmației aștepta mașina în fața

Spitalului Municipal, împreună cu un grup din care făcea parte și victima.

Aproximativ după jumătate de oră grupul, inclusiv inculpatul, a fost

transportat cu o mașină autoutilitară care, la un moment dat a făcut un popas.

Inculpatul avea asupra sa bani, fapt văzut de ceilalți, și a oferit câte o

cafea fiecăruia. O altă persoană a oferit tuturor coniac.

Reluându-se mersul și fiind

întuneric în mașină, inculpatul a pretins că victima l-a pipăit ca să-i fure

banii. Când peste un timp inculpatul și victima au coborât din mașină, între

cei doi a avut loc o altercație, îmbrânceli și insulte, după care inculpatul a

scos cuțitul pe care-l avea și i-a aplicat victimei o lovitură de cuțit în

regiunea gâtului. La scurt timp victima a decedat, din raportul medico – legal

rezultă că moartea a fost datorată hemoragiei externe și aspirării de sânge în

căile respiratorii, urmare a plăgii tăiate – înțepate transfixiante a gâtului,

leziuni ce s-au putut produce prin lovirea activă cu un corp dur înțepător,

tăietor (cuțit). Ceea ce s-a mai precizat în raport a fost poziția părților de

ortostatism față în față. Astfel a fost posibilă înlăturarea apărării

inculpatului, în sensul că s-a aflat în legitimă apărare.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost reținute din analiza probelor administrate și anume:

procese – verbale de constatare, planșe foto, declarația părții civile, declarațiile

martorilor B.S., M.D., M.M., H.A., G.C., S.I.C., M.G., M.C. și F.M.

Instanța de fond a constatat ca

fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat cu

reținerea stării de provocare.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

penală nr. 92/A/2004, pronunțată la data de 6 mai 2004, în dosarul penal nr. 1229/P/2004,

a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat și partea civilă (mama

victimei).

S-a menținut arestarea, s-a dedus

prevenția și inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond a preluat motivarea

nereținerii stării de legitimă apărare, cu precizarea suplimentară a motivării,

în sensul că nu a existat proporționalitate între acțiunea victimei și riposta

inculpatului. De asemenea, s-a reținut și că inculpatul avea alte posibilități

de a-și apăra viața, spre exemplu, strigarea călătorilor în ajutor. S-a

apreciat că încadrarea juridică s-a efectuat corect, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 181 C. pen., nefiind specificată intenția de a ucide care s-a

dovedit în cauză.

S-a înlăturat și cererea de transformare

a infracțiunii intenționate într-o infracțiune de praeterintenție cum este

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, art. 183 C. pen., întrucât

inculpatul a avut reprezentarea fără echivoc a consecințelor faptelor sale.

Împotriva acestei decizii, inculpatul

și partea civilă au declarat recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 17 C. proc. pen. Inculpatul a solicitat achitarea în baza art.

11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. e) C. proc. pen., sau condamnarea la o

pedeapsă egală cu durata arestării.

Inculpatul a solicitat schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea, prevăzută de art. 183 C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și aplicarea unei pedepse echivalente cu

durata arestării preventive, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare

pentru adâncirea probelor.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând hotărârea, în raport de criticile formulate, probele administrate, și

legislația aplicabilă în cauză, constată că recursul este nefondat.

Instanțele au dat o încadrare

juridică corectă faptei, în infracțiunea de omor calificat, și nu de lovituri

cauzatoare de moarte, deoarece lovirea victimei într-o zonă vitală și cu un

obiect vulnerant apt să producă moartea, exclude praeterintenția specifică art.

183 C. pen., fiind clară intenția caracteristică art. 174 C. pen.

Partea civilă în recursul său a

solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor civile, ca urmare a casării

hotărârii sub acest aspect.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând modul în care a fost soluționată cauza civilă constată că nu există

temeiuri pentru ca acestea să fie majorate, cuantumul fiind corect stabilit de

instanțe.

Pentru considerentele exprimate,

urmează a se respinge ca nefondate ambele recursuri, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată, durata prevenției, la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca inculpatul recurent și recurenta parte civilă să fie

obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, fiind în culpă procesuală

prin respingerea recursurilor. Pentru același temei nu s-au acordat părții

civile cheltuielile de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate

de partea civilă S.V. și inculpatul M.V., împotriva deciziei penale nr. 92 din

6 mai 2004 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 22 februarie 2003, până la 17

septembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat și

recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de

câte 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

septembrie 2004.