ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6893/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La 16 februarie 2004, A.M.G.

a solicitat instanței de executare întreruperea executării pedepsei de 14 ani

închisoare, aplicată inculpatului A.E.A., soțul acesteia, aflat în detenție în

Penitenciarul Rahova.

În motivarea cererii aceasta

a arătat că, prin sentința penală nr. 339 din 23 decembrie 1979 a Tribunalului

Constanța, numitul A.E.A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 14 ani

închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 26, raportat

la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen.

Inculpatul a fost arestat la

data de 1 mai 1997.

La data de 6 noiembrie 2003,

petenta s-a căsătorit cu condamnatul A.E.A.

Continuarea executării

pedepsei ar avea consecințe grave pentru familie, în sensul că aceasta s-ar

putea destrăma. Astfel, soțul petentei dorește ca aceasta să locuiască cu mama

sa în Constanța, între altele, determinat și de faptul că A.M.G. nu are o sursă

proprie de venituri și locuiește într-un imobil plătind suma de 3.500.000 lei

chirie. În același timp, mama condamnatului refuză primirea petentei în

locuința sa, nefiind convinsă că este căsătorită cu fiul său. Totodată, soțul

petentei crede că soția sa refuză acordarea ajutorului de care mama

condamnatului ar avea nevoie. Drept urmare se susține că această situație ar

putea fi rezolvată, numai dacă condamnatului i s-ar admite o întrerupere a

executării pedepsei închisorii în condițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.

În probațiune, s-a depus, în

copie, certificatul de căsătorie seria CD nr. 200401 din 11 noiembrie 2003,

pentru a dovedi încheierea căsătoriei la 6 noiembrie 2003 și după hotărârile

pronunțate în cauza penală având ca obiect judecarea infracțiunilor săvârșite

de inculpatul A.E.A.. De asemeni, în cursul cercetării judecătorești, s-au

depus în circumstanțiere înscrisuri prin care s-a tins a se dovedi conduita

bună a condamnatului, ulterioară angajării răspunderii penale.

În cauză a fost efectuată o

anchetă socială de către Primăria municipiului Constanța.

Prin sentința nr. 858 din 24

iunie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea de

întrerupere a executării pedepsei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de executare a reținut că, deși petentul condamnat are o situație

familială mai deosebită, aceasta nu se înscrie în noțiunea de „împrejurări

speciale”. Totodată, instanța a apreciat că situația menționată, cu referire la

apartamentul proprietate personală a petentului, poate fi rezolvată fără

prezența condamnatului. În fine, nici starea sănătății soției petentului nu se

circumscrie sintagmei „împrejurări speciale” prevăzute de legea procesual

penală.

Drept urmare, nu se poate

aprecia că prin executarea imediată a pedepsei s-ar produce consecințe grave

pentru condamnat sau pentru familia acestuia.

Ca atare, nu este

îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de întrerupere a executării

pedepsei închisorii.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 623 din 26 august 2004, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii instanței de

executare, reținând că în lipsa invocării și probării unor împrejurări

speciale, în mod judicios s-a reținut prin sentința atacată că nu este

îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de întrerupere a executării

pedepsei închisorii, întemeiată pe cazul prevăzut în art. 453 lit. c) C. proc.

pen.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele cererii.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate, se constată că instanțele au stabilit corect cu privire

la neîndeplinirea condițiilor art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) C.

proc. pen.

Astfel, pentru asigurarea,

concomitent, a scopului procesului penal și a scopului pedepsei aplicate,

punerea de îndată în executare a hotărârii definitive de condamnare și

executarea pedepsei apare ca fiind o condiție obligatorie.

Ca atare, întreruperea

executării pedepsei închisorii poate fi acordată exclusiv în situația în care

instanța investită cu cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii

constată incidența unuia din cazurile limitativ prevăzute de legea procesual

penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.

Or, situațiile invocate de

condamnat, confirmate de ancheta socială, nu corespund exigențelor art. 453

lit. c) C. proc. pen., privind caracterul vremelnic și posibilitatea

înlăturării consecințelor grave ale acestora, acestora lipsindu-le, în

condițiile continuării executării pedepsei, atât legătura de cauzalitate cât și

posibilitatea înlăturării acestora, în special cu referire la faptul că unele

situații au caracter de anterioritate în raport cu aplicarea pedepsei în a

cărei executare recurentul condamnat se află, iar celelalte nu constituie temei

legal prevăzut pentru admiterea cererii.

Drept urmare, hotărârile

pronunțate sunt temeinice și legale, criticile formulate nu sunt susceptibile a

fi încadrate în nici unul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C.

proc. pen.

În fine, examinând cauza în

raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nici alte

motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat.

Totodată, în baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul A.E.A. împotriva deciziei penale nr. 623 din

26 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 decembrie 2004.