ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6893/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 16 februarie 2004, A.M.G. a solicitat instanței de executare întreruperea executării pedepsei de 14 ani închisoare, aplicată inculpatului A.E.A., soțul acesteia, aflat în detenție în Penitenciarul Rahova. În motivarea cererii aceasta a arătat că, prin sentința penală nr. 339 din 23 decembrie 1979 a Tribunalului Constanța, numitul A.E.A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen. Inculpatul a fost arestat la data de 1 mai 1997. La data de 6 noiembrie 2003, petenta s-a căsătorit cu condamnatul A.E.A.

Continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru familie, în sensul că aceasta s-ar putea destrăma. Astfel, soțul petentei dorește ca aceasta să locuiască cu mama sa în Constanța, între altele, determinat și de faptul că A.M.G. nu are o sursă proprie de venituri și locuiește într-un imobil plătind suma de 3.500.000 lei chirie. În același timp, mama condamnatului refuză primirea petentei în locuința sa, nefiind convinsă că este căsătorită cu fiul său. Totodată, soțul petentei crede că soția sa refuză acordarea ajutorului de care mama condamnatului ar avea nevoie. Drept urmare se susține că această situație ar putea fi rezolvată, numai dacă condamnatului i s-ar admite o întrerupere a executării pedepsei închisorii în condițiile art. 453 lit. c) C. proc.

pen. În probațiune, s-a depus, în copie, certificatul de căsătorie seria CD nr. 200401 din 11 noiembrie 2003, pentru a dovedi încheierea căsătoriei la 6 noiembrie 2003 și după hotărârile pronunțate în cauza penală având ca obiect judecarea infracțiunilor săvârșite de inculpatul A.E.A.. De asemeni, în cursul cercetării judecătorești, s-au depus în circumstanțiere înscrisuri prin care s-a tins a se dovedi conduita bună a condamnatului, ulterioară angajării răspunderii penale. În cauză a fost efectuată o anchetă socială de către Primăria municipiului Constanța. Prin sentința nr. 858 din 24 iunie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de executare a reținut că, deși petentul condamnat are o situație familială mai deosebită, aceasta nu se înscrie în noțiunea de „împrejurări speciale”. Totodată, instanța a apreciat că situația menționată, cu referire la apartamentul proprietate personală a petentului, poate fi rezolvată fără prezența condamnatului. În fine, nici starea sănătății soției petentului nu se circumscrie sintagmei „împrejurări speciale” prevăzute de legea procesual penală. Drept urmare, nu se poate aprecia că prin executarea imediată a pedepsei s-ar produce consecințe grave pentru condamnat sau pentru familia acestuia. Ca atare, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 623 din 26 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii instanței de executare, reținând că în lipsa invocării și probării unor împrejurări speciale, în mod judicios s-a reținut prin sentința atacată că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii, întemeiată pe cazul prevăzut în art. 453 lit. c) C. proc. pen. Împotriva acestei din urmă hotărâri condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele cererii. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată că instanțele au stabilit corect cu privire la neîndeplinirea condițiilor art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Astfel, pentru asigurarea, concomitent, a scopului procesului penal și a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârii definitive de condamnare și executarea pedepsei apare ca fiind o condiție obligatorie. Ca atare, întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi acordată exclusiv în situația în care instanța investită cu cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii constată incidența unuia din cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat. Or, situațiile invocate de condamnat, confirmate de ancheta socială, nu corespund exigențelor art. 453 lit. c) C. proc.

pen., privind caracterul vremelnic și posibilitatea înlăturării consecințelor grave ale acestora, acestora lipsindu-le, în condițiile continuării executării pedepsei, atât legătura de cauzalitate cât și posibilitatea înlăturării acestora, în special cu referire la faptul că unele situații au caracter de anterioritate în raport cu aplicarea pedepsei în a cărei executare recurentul condamnat se află, iar celelalte nu constituie temei legal prevăzut pentru admiterea cererii. Drept urmare, hotărârile pronunțate sunt temeinice și legale, criticile formulate nu sunt susceptibile a fi încadrate în nici unul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen. În fine, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată. În consecință, pentru considerentele ce preced, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.E.A. împotriva deciziei penale nr. 623 din 26 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2004.