ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6823/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 708 din 2 decembrie 2002 a Tribunalului Bihor, secția civilă, învestit cu rejudecarea cauzei prin decizia nr. 26 A din 14 mai 2001 a Curții de Apel Oradea a fost admisă acțiunea formulată de A.I. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Finanțelor Publice Bihor și Banca Națională a României, sucursala județeană Bihor, și în consecință s-a dispus obligarea pârâților de a preda reclamantei cantitatea de aur echivalentă cu greutatea de 3.465,65 grame aur prelucrat sau să plătească echivalentul în lei, ca efect al dezincriminării faptei penale reținute în sarcina reclamantei prin sentința penală nr. 572/1961 a fostului Tribunal Popular al raionului Salonta, Regiunea Crișana.

Totodată s-a luat act că reclamanta a renunțat la judecarea cererii privind restituirea cotei-părți de ½ din imobilul înscris în C.F. 8860 Oradea nr. top. 987/4 și rectificarea înscrierii în C.F. formulată în contradictoriu cu Consiliul Local Oradea, Direcția Imobiliară. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința penală menționată, antecesoarea reclamantei M.E. a fost condamnată la 2 ani închisoare corecțională și confiscarea parțială a averii, precum și a unor monede din aur în greutate de 3.466,65 gr., conform procesului-verbal din 17 august 1961, reținându-se în sarcina celei în cauză săvârșirea faptei de deținere de metale prețioase peste limita prevăzută de lege.

Și pentru că această faptă a fost dezincriminată prin Decretul-lege nr. 9/1989 al Consiliului Frontului Salvării Naționale și în raport de prevederile art. 12 C. pen., s-a hotărât că încetează toate consecințele hotărârilor penale, fără a mai fi necesară adoptarea unei alte hotărâri penale prin care să se constate dezincriminarea faptei. Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune în temeiul Decretului nr. 167/1958, s-a constatat că aceasta a fost soluționată prin decizia de casare, la care s-a făcut referire, instanța fiind îndrumată să soluționeze cauza pe fond. Apelurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a României împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 18 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea, pentru aceleași considerente de fapt și de drept.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursurile de față D.G.F.P. Bihor și Banca Națională a României, sucursala județeană Bihor. În motivarea primului recurs se susține că D.G.F.P. Bihor nu are calitate procesuală pasivă, că instanța nu s-a pronunțat asupra acestei excepții și nici asupra excepției de prescripție a dreptului la acțiune invocată de Banca Națională. La rândul său Banca Națională a României, sucursala județeană Bihor, a invocat prin recursul de față excepția de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantei, excepția de inadmisibilitate a acțiunii, precum și a insuficienței timbrajului fără motivare. Pe fond, se susține că acțiunea nu poate fi admisă întrucât sentința penală de condamnare a antecesoarei reclamantei nu a fost desființată, iar Decretul-lege nr. 9/1989 a abrogat numai Decretul 210/1960, astfel nefiind dezincriminate faptele prevăzute de Decretul nr. 244/1978, ce a fost abrogat numai prin O.U.G.

nr. 190/2000 aprobată și modificată prin Legea nr. 261/2002. Recursurile sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse în raport de cele ce urmează: Toate motivele de recurs redate, cel referitor la prescripția dreptului la acțiune fiind comun celor două recursuri vizează excepții, ce pot și trebuie a fi soluționate înainte de judecarea pe fond a pricinii. Se constată că în speță toate aceste chestiuni prealabile au făcut obiectul analizei, fiind soluționate irevocabil prin decizia nr. 26 A din 14 mai 2001 a Curții de Apel Oradea, secția civilă, hotărâre nerecurată de părțile interesate, prin care fiind admis apelul reclamantei împotriva sentinței, s-a dispus trimiterea cauzei aceluiași tribunal, spre a proceda la rejudecare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.

Potrivit acestora, au fost respinse toate excepțiile invocate și în motivarea recursului de față, cauza fiind trimisă aceleiași instanțe, spre a proceda la soluționarea pe fond a cauzei. Prin urmare, în raport de cele dispuse prin hotărârea de casare la care s-a făcut referire, instanța de rejudecare nu avea decât să soluționeze pricina în fond, nemaiavând competența în raport de cele hotărâte de instanța ierarhic superioară, în acord cu prevederile art. 315 C. proc. civ., de a se pronunța asupra excepțiilor de inadmisibilitate a acțiunii, prescripție, netimbrare sau lipsa calității procesuale pasive. În aceste condiții, reiterarea prin motivele de recurs a excepțiilor soluționate anterior, este neavenită, iar motivele de recurs astfel formulate nu pot fi primite.

Și critica de fond făcută hotărârii este neîntemeiată, fiind necontestat în speță că autoarei reclamantei i-au fost confiscată cantitatea de aur solicitată, conform procesului-verbal încheiat la data de 17 august 1961, pentru o faptă ce nu mai este incriminată. În această situație, s-a reținut corect incidența în cauză a prevederilor speciale cuprinse în Legea nr. 261/2002 de aprobare O.U.G. nr. 190/2000 în temeiul cărora s-a dispus restituirea aurului preluat de stat. Astfel, au fost avute în vedere prevederile art. 12 C. proc. pen. în sensul cărora în cazul apariției unei legi penale mai favorabile, cum este cazul în speță, încetează toate consecințele penale ale faptei dezincriminate. Ca urmare, măsurile complementare, între care și confiscarea specială nu mai subzistă, astfel că în condițiile legii s-a hotărât înlăturarea acestora.

Așa fiind, recursurile de față sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bihor și Banca Națională a României, sucursala județeană Bihor, împotriva deciziei civile nr. 18/A din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2004.