ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1458/2005

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 6333 din 26 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.O. împotriva încheierii de ședință din data de 26 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 4164/2004. Recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de inculpat cu privire la toți judecătorii Tribunalului București, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 48 lit. a) C. proc.

pen. și nici cele prevăzute de art. 52 alin. (5) C. proc. pen. Totodată, s-a menținut starea de arest a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (5), art. 143, art. 148 lit. h), art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen. Judecând recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că acesta este inadmisibil, întrucât dispozițiile art. 52 C. proc. pen., referitoare la procedura de soluționare a cererilor de abținere și de recuzare nu prevede posibilitatea atacării încheierilor pronunțate de instanță. Împotriva acestei hotărâri judecătorești, inculpatul P.O. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Contestatorul a solicitat admiterea în principiu a căii de atac extraordinare, iar în temeiul art. 392 alin. (1) C. proc. pen., desființarea deciziei atacate și rejudecarea recursului, invocând faptul că soluționarea acestuia a avut loc fără prezența inculpatului arestat și a apărătorului său ales. Contestația în anulare nu este fondată. Articolul 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., motiv invocat de contestator ca temei juridic al contestației în anulare prevede situația în care procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. La termenul de judecare a recursului, din data de 26 noiembrie 2004, cauza a fost soluționată în lipsa recurentului întrucât, potrivit dispozițiilor legale, instanța de judecată nu avea obligația citării acestuia.

Dispozițiile legale care prevedeau calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea statuate de articolul 52 alin. (7) C. proc. pen., au fost abrogate prin O.U.G. nr. 55 din 25 iunie 2004, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2005. Potrivit textului de lege abrogat, recursul se judeca în termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului în camera de consiliu, cu participarea părților. Urmare a abrogării prevederilor arătate, legea nu reglementează posibilitatea atacării încheierilor prin care se soluționează cererile de recuzare cu recurs. În consecință, dacă aceste hotărâri judecătorești nu sunt supuse recursului, legea neîngăduind sesizarea, în cazul nostru, a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu această cale de atac, este întemeiat ca nici recurentul inculpat să nu fie citat, atâta timp cât el a folosit o modalitate de investire a instanței inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că soluția instanței de recurs este legală și temeinică și urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare formulată de inculpatul Pulbere Oprea. Contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de inculpatul P.O. împotriva deciziei penale nr. 6333 din 26 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2005.