ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5935/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 207 din 24 martie 2003, Tribunalul Dolj a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 44 alin. (2) C. pen., pe inculpatul M.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Pentru a pronunța achitarea, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare. Prin rechizitoriul parchetului, se reținuse că, în noaptea de 25 noiembrie 2001, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, partea vătămată P.B. care avea un topor în mână pentru a se apăra de câini, a intrat în curtea neiluminată a locuinței inculpatului, strigând la acesta și deplasându-se apoi în fața ușii de acces.

Inculpatul, crezând că la ușă se află un hoț, a ieșit și i-a aplicat două lovituri cu cuțitul în zona toracică, urmare cărora partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 25-30 zile. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 401 din 24 septembrie 2003, definitivă prin nerecurare, a respins apelul declarat de procuror. Procurorul general a declarat recurs în anulare, invocând greșita reținere a stării de legitimă apărare și solicitând condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Recursul în anulare este fondat, dar sub un alt aspect decât cel invocat. Din examinarea probelor administrate în dosar, rezultă că în cauză inculpatul a acționat în condițiile legitimei apărări, în varianta prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen.

Astfel, potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., se prezumă că este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea. Totodată, potrivit art. 44 alin. ultim C. pen., este în legitimă apărare și acela care, din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. În cauză, inculpatul a susținut constant, iar partea vătămată a confirmat la instanță cu explicații plauzibile și justificate că într-adevăr, în noaptea de 25 noiembrie 2001, partea vătămată a pătruns, fără drept în locuința sa având în mână un topor.

Trezit din somn de zgomotele făcute de partea vătămată și cuprins de teamă, inculpatul s-a deplasat spre ieșire, moment în care a fost lovit cu muchia toporului în zona feței de către partea vătămată. În acest moment, sub imperiul tulburării și temerii, inculpatul a ripostat, lovind cu cuțitul, în spate, pe partea vătămată. La auzul țipetelor părții vătămate, inculpatul a recunoscut-o după voce și a încetat imediat riposta. În aceste condiții, instanțele au reținut corect legitima apărare, dispunând, în consecință, achitarea, însă au omis să precizeze temeiul juridic al achitării inculpatului, în sensul reținerii dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. Pentru aceste considerente, urmează a se admite recursul în anulare și a se casa hotărârile atacate numai privitor la aspectul sus-menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 207 din 24 martie 2003 a Tribunalului Dolj și deciziei penale nr. 401 din 24 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul M.C. Casează hotărârile atacate, numai privitor la omisiunea precizării temeiului juridic al achitării inculpatului, în sensul reținerii dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2004.