ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3291/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 8 aprilie 2004, reclamanta SC B.T. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta A.R.R., anularea actelor administrative nr. 230 din 20

februarie 2004 și nr. 5839 din 30 martie 2004, emise de A.R.R., agenția Vâlcea,

prin care i s-a refuzat, în mod nejustificat, avizarea înființării Autogării Z.

și obligarea pârâtei la eliberarea licenței de execuție și a caietului de sarcini

pentru acest obiectiv.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că a închiriat împreună cu SC M.S. SRL, un spațiu compus din

trei încăperi și anexe, în scopul înființării unei autogări, după care a formulat

cerere către A.R.R., agenția Vâlcea, pentru a fi efectuate verificări în

vederea obținerii autorizației de funcționare și că, deși echipa de control a acestei

instituții a evidențiat îndeplinirea condițiilor legale, nu a fost avizată nota

de constatare de către conducătorul ierarhic și nu i-a fost eliberată licența

de execuție.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 60/F-C din 28

aprilie 2004, a admis acțiunea; a dispus anularea actelor administrative nr. 230

din 20 februarie 2004 și nr. 5839 din 30 martie 2004, emise de pârâtă cu

privire la refuzul avizării înființării autogării denumită Z., amplasată în Râmnicu

Vâlcea; a obligat pârâta să emită prin agenția teritorială a A.R.R. Vâlcea,

licența de execuție pentru autogara menționată, pentru activități conexe

acesteia și, de asemenea, caietul de sarcini pentru spațiul arătat; a obligat

pârâta, la cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța, în raport cu probele administrate, a reținut că reclamanta a

fost vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, prin refuzul nejustificat

al autorității administrative a-i rezolva cererea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta A.R.R., formulând următoarele critici:

- instanța de fond, a dat o

interpretare eronată, atât actelor a căror anulare s-a solicitat, cât și documentelor

care au stat la baza acestora;

- instanța de fond nu s-a

pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate,

respectiv procesul-verbal nr. 246 din 18 februarie 2004.

Recursul este întemeiat, în limitele

și pentru considerentele ce se vor arăta.

In speță, prin Nota de constatare

nr. 561 din 29 august 2003, întocmită de inspectorii A.R.R., agenția Vâlcea,

s-a stabilit că sunt îndeplinite condițiile în vederea obținerii licenței de execuție

pentru autogară, iar în procesul-verbal nr. 246 din 18 februarie 2004, întocmit

de inspectorii aceleiași instituții, au fost consemnate, însă, unele deficiențe

față de care s-a refuzat acordarea respectivei licențe.

Contradictorialitatea concluziilor

celor două acte determină o împrejurare de fapt ce nu a fost pe deplin

stabilită, situație care împiedică Înalta Curte de Casație și Justiție să

hotărască asupra fondului pricinii, astfel că, în baza art. 313 și 314 C. proc.

civ., se va admite recursul, se va casa sentința pronunțată în cauză, cu

trimiterea pricinii la prima instanță, pentru rejudecare, ocazie cu care se

impune efectuarea unei expertize care să releve dacă spațiul în discuție este

sau nu este corespunzător pentru funcționarea unei autogări.

De asemenea, cu ocazia rejudecării,

instanța de trimitere va trebui să țină seama de toate motivele invocate în

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.R.R.

împotriva sentinței nr. 60/FC din 28 aprilie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2005.