ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5364/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3 din 6 ianuarie 2004 a Tribunalului Prahova, inculpatul B.C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani. Potrivit dispozițiilor art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de reintegrare și supraveghere socială din cadrul Tribunalului Prahova, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește opt zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. S-a luat act că suma de 200 dolari S.U.A. a fost restituită lui N.E. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că, la data de 9 iunie 2003, inculpatul B.C. a pretins și a primit de la N.E. suma de 200 dolari S.U.A. pentru a-l angaja în muncă la S.C. A.S. S.R.L. Ploiești, susținând că are influență asupra directorului firmei.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile denunțătorului, declarațiile martorilor N.G., I.D., P.R.F., Ț.N., E.E., proces – verbal de confruntare, adresa B. S.A. Plopeni, declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. și nu a dispus confiscarea sumei de 200 dolari S.U.A. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 109 din 10 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu motivarea că restituirea sumei de 200 dolari S.U.A.

către N.E. este legală și temeinică, el având calitatea de denunțător, iar potrivit dispozițiilor art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, modificată prin Legea nr. 161/2003, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă aceasta denunță autorității fapte mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru aceasta. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, desființarea în parte a hotărârii atacate și confiscarea sumei de 200 dolari S.U.A. ce a făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență comisă de inculpatul B.C., cu motivarea că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile legilor speciale nr. 78/2000 și nr. 161/2003, ci ale Codului penal.

Procurorul de ședință a completat motivele de recurs, solicitând confiscarea sumei de 200 dolari S.U.A. în temeiul dispozițiilor art. 257 alin. (2) C. pen., prevederile art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 161/2003 nefiind aplicabile în cauză. S-a apreciat că N.E. nu are calitatea procesuală de denunțător și i s-a restituit suma de 200 dolari S.U.A. deși nu s-a constituit parte civilă în cauză. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., a fost denunțată la data de 17 iunie 2003 de către martorul P.R.F.

care, în declarația dată în fața organelor de urmărire penală, a arătat că în această zi a aflat despre împrejurarea că inculpatul B.C. a pretins suma de 200 dolari S.U.A. pentru angajarea lui N.E. la firma sa S.C. A.S. S.R.L. București, filiala Prahova și imediat a sesizat organele de poliție în vederea efectuării de cercetări penale. În biroul acestui martor, organele de poliție au luat legătura cu N.E. care le-a relatat că i s-a pretins suma de 200 dolari S.U.A., sumă pe care i-a și remis-o lui B.C. în vederea angajării sale, sesizarea penală fiind întocmită de acesta la data de 18 iunie 2003. Prin urmare, partea vătămată N.E. nu are calitatea de denunțător, organele de poliție fiind deja sesizate despre săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către P.R.F.

În cauză, calitatea procesuală de denunțător revine acestui martor, primul care a încunoștiințat organele de urmărire penală și cel datorită căruia acestea au luat legătura cu partea vătămată N.E. Deoarece nu are calitatea procesuală de denunțător, N.E. nu poate beneficia de restituirea sumei de 200 dolari S.U.A., care trebuie confiscată. De altfel, N.E. nici nu a solicitat restituirea sumei de bani remisă inculpatului. Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul declarat de procuror și să caseze hotărârile pronunțate numai cu privire la greșita restituire a sumei de 200 dolari S.U.A. către intimata parte vătămată N.E., dispoziție ce va fi înlăturată. În cauză nu sunt întrunite condițiile aplicării legii speciale privind infracțiunile de corupție, astfel că măsura de siguranță a confiscării se va dispune în baza dispozițiilor dreptului comun.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen., se va dispune confiscarea sumei de 200 dolari S.U.A. de la partea vătămată N.E., pe care o obligă să o plătească statului. Celelalte dispoziții ale hotărârilor judecătorești vor fi menținute. Onorariul pentru apărarea din oficiu asigurată inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 109 din 10 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, privind pe inculpatul B.C. Casează decizia sus-menționată și sentința penală nr. 3 din 6 ianuarie 2004 a Tribunalului Prahova numai cu privire la greșita restituire a sumei de 200 dolari S.U.A. către intimata parte vătămată N.E., dispoziție pe care o înlătură. În baza art. 118 lit. c) și art. 257 alin. (2) C. pen., confiscă suma de 200 dolari S.U.A. de la partea vătămată N.E., pe care îl obligă să o plătească statului. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2004.