ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3930/2004

Asupra recursurilor penale de față,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 527/P/2002

din 19 februarie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților:

infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. și art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) lit. g) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 C. pen.;

infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2) lit. a) C.

pen. și art. 37 lit. a) C. pen.;

infracțiunilor, prevăzute de art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen. și art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 33 C. pen.;

infracțiunilor, prevăzute de art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen. și art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 33 C. pen.;

infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.

S-a deținut că, în noaptea de 29

noiembrie 2002, cei cinci inculpați, înarmați cu ciomege, s-au deplasat la

saivanele din incinta SC B. SA, situată pe raza localității Stoicănești,

județul Olt și, prin acte de amenințare și lovire a părților vătămate G.M. și

G.C. au sustras un număr de 195 oi.

La o distanță de cca.1000 m față de

ferma SC B. cei cinci inculpați au abandonat turma păstrând pentru ei doar 28

oi.

Prejudiciul produs prin fapta comisă

a fost evaluat la suma de 360.522.000 lei, reprezentând contravaloarea a 195 oi

și a rămas nerecuperată suma de 60.000.000 lei reprezentând contravaloarea a 28

oi.

În sarcina inculpatului O.D. s-a mai

reținut că în noaptea de 14 octombrie 2002, a sustras un număr de 587 țigle de

pe acoperișul birourilor fermei nr. 4 ale SC B. SA, producând un prejudiciu în

sumă de 3.527.000 lei, recuperat integral prin restituirea bunurilor sustrase.

Inculpații R.D. și R.A., în

după-amiaza zilei de 29 noiembrie 2002 au sustras un număr de 52 plăci

azbociment de la ferma nr. 2 a aceleiași societăți comerciale creând un

prejudiciu în sumă de 7.000.000 lei, recuperat integral prin restituire.

Prin sentința penală nr. 199 din 23

decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 2102/2003 a Tribunalului Olt au fost

condamnați cei cinci inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor amintite mai

sus după cum urmează:

O.D. la pedeapsa rezultantă de 7 ani

și 6 luni închisoare;

O.F. la pedeapsa de 7 ani și 8 luni

închisoare;

R.D. la pedeapsa rezultantă de 7 ani

închisoare;

R.A. la pedeapsa rezultantă de 7 ani

și 6 luni închisoare;

N.V. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.D. a unui cal și a unei căruțe și de

la toți inculpații a 2 oi.

A fost admisă în parte acțiunea

civilă și au fost obligați, cei cinci inculpați, în solidar, la restituirea

către părțile civile G.C. și G.M. a sumei de 51.200.000 lei reprezentând

contravaloarea a 28 oi. A fost divizat prejudiciul total în raport de

proprietarii oilor, instanța obligându-i pe inculpați să despăgubească părțile

civile.

Împotriva sentinței au declarat apel

atât parchetul cât și inculpații: O.D., O.F., R.D., R.A. și N.V.

Soluționând cauza, Curtea de Apel

Craiova prin decizia penală nr. 185 din 14 aprilie 2004, pronunțată în dosarul

nr. 165/P/2004 a admis apelul declarat, a desființat în parte hotărârea primei

instanțe și pe fond a modificat, în sensul că a reținut la încadrarea juridică

dată faptei comisă de inculpați agravanta prevăzută de art. 211 alin. (2

1

)

lit. b) C. pen., menținând pedepsele aplicate.

Au fost înlăturate dispozițiile

privind confiscarea de la inculpatul O.D. a unui cal și a unei căruțe și de la

toți inculpații a 2 oi.

S-a dispus obligarea în solidar a

celor 5 inculpați la plata despăgubirilor civile după cum urmează: către

părțile civile G.C. și G.M., 6 oi sau contravaloarea în sumă de 13 milioane

lei, către partea civilă T.E. a 4 oi și un miel sau c/v. în sumă de 8 milioane

lei, către partea civilă T.M. a unei oi sau c/v. în sumă de 1,2 milioane lei,

către partea civilă N.E. a 5 oi sau c/v. de 10 milioane lei, către partea

civilă C.E. a 3 oi sau c/v. de 6 milioane lei, către partea civilă M.A. a 2 oi

sau c/v. în sumă de 4 milioane lei și către partea civilă M.A. a 2 oi sau c/v.

în sumă de 4 milioane lei și către partea civilă M.M. a 2 oi sau c/v. în sumă de

4 milioane lei.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații R.A.

și R.D.

În recursul său parchetul a criticat

decizia sub următoarele aspecte:

În mod greșit s-a atribuit

martorilor T.E., M.A., N.E., T.M., T.I., C.E. și M.M. calitatea de părți civile

deoarece ei au predat oile pentru pază și hrană numiților G.M. și G.C.;

Părțile vătămate L.I. și T.V. nu au

solicitat despăgubiri civile și în consecință instanța trebuia ca în baza art.

118 lit. d) C. pen., să dispună c/v. celor două oi în sumă de 2,5 milioane lei

de la inculpații R.A. și R.D.;

În raport de pericolul social al

faptelor comise și persoana inculpaților, pedepsele aplicate sunt prea mici.

Inculpații în recursul declarat au

solicitat reindividualizarea, aplicate în raport de circumstanțele lor

personale.

Curtea, examinând decizia atacată

prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de față

și de drept constată următoarele:

În ceea ce privește primul motiv de

recurs invocat de parchet este de menționat faptul că persoanele care au

încredințat oile numiților G.M. și G.C., sunt proprietarii acestora și ca atare

au calitatea de părți civile în procesul penal. De fapt, în fața instanței de

recurs reprezentantul parchetului nu a mai susținut acest prim motiv de recurs.

Referitor la al doilea motiv de

recurs, formulat de parchet, Curtea consideră că este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 188 lit.

d) C. pen., sunt supuse confiscării speciale lucrările dobândite în mod vădit

prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în

măsura în care nu servesc la despăgubirea acestora.

Cum părțile vătămate L.I. și T.V.

cărora le-au fost sustrase de inculpații R.A. și R.D. un număr de 4 oi în

valoare de 2,5 milioane lei, nu s-au constituit părți civile (instanța era

obligată să facă aplicarea art. 118 lit. d) C. pen., în sensul confiscării de

la fiecare inculpat a sumelor de bani reprezentând produs al infracțiunii

comise.

Cu privire la al treilea motiv de recurs

formulat de parchet, privitor la individualizarea greșită a pedepselor aplicate

inculpaților, Curtea consideră că acesta nu este fondat.

Se apreciază că prima instanță a

luat în considerare toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., acordând semnificația convenită circumstanțelor personale ale fiecărui

inculpat astfel că pedepsele aplicate spre minimul special prevăzut de lege

reflectă în mod corect pericolul social al faptelor comise precum și a fiecărui

inculpat.

Cu privire la recursurile declarate

de inculpații R.A. și R.D., este de menționat faptul că la termenul din 9 iulie

2004, aceștia au declarat că înțeleg să-și retragă recursurile declarate.

Asupra cererilor de retragere a

recursurilor de față, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 385

4

C.

proc. pen., părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 C.

proc. pen. și pot retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen., care

se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu prevederile art.

369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor oricare dintre părți își

poate retrage recursul declarat.

Retragerea apelului, respectiv

recursului, trebuie făcută personal sau prin mandatar special, iar dacă partea

se află în stare de deținere printr-o declarație scrisă sau consemnată într-un

proces verbal de către conducerea locului de deținere.

Ținând seama de faptul că

prevederile textelor de lege citate sunt îndeplinite, în sensul că inculpații

aflați în stare de deținere, prezenți în instanță și-au exprimat voința de a-și

retrage recursurile declarate urmează a se lua act de aceste cereri.

Având în vedere această situație,

Curtea urmează ca în conformitate cu art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., să admită recursul declarat de parchet numai în ceea ce

privește confiscarea specială prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen. și în

consecință să dispună confiscarea de la fiecare dintre cei doi inculpați a

sumei de câte 1.250.000 lei.

Se va luat act de retragerea

recursurilor de către inculpații R.A. și R.D.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., fiecare dintre cei doi inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 185

din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 199 din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Olt numai cu privire la

omisiunea confiscării prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

dispune confiscarea a câte 1.250.000 lei de la fiecare inculpat, prin obligarea

inculpaților la plata acestor sume către stat.

Ia act de retragerea recursurilor

declarate de inculpații R.A. G. și R.D. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților durata arestării preventive de la 30 noiembrie 2002 la 9 iulie

2004, pentru fiecare.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 800.000 lei, din care

onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200.000

lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din

oficiu pentru susținerea intereselor intimaților inculpați, în sumă de câte

400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iulie 2004.