ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1454/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 65/P/2003 din 24 octombrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de combatere a criminalității organizate și antidrog, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților: - R.V., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) art. 26, raportat la art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., art. 286 alin. (1) și art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - Y.J.Z., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) art. 26, raportat la art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.; - A.K., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 26 raportat la art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 26 raportat la art. 293 C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - A.A.F.A.R.F., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 293 C. pen., art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.; - F.E.A.Z., pentru săvârșirea infracțiunilor,

prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.; - A.M.T., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.; - H.A.I.A.H., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - A.H.A.T., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, art. 293 C. pen., art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.; - M.A.O.A.K., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, art. 293 C. pen., art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

Prin rechizitoriul nr. 319/P/2003 din 22 martie 2003, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a criminalității organizate, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților: - H.M.A.A.N.

(zis A.N.), pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - K.A.I., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - A.B.A., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 32 C. proc. pen., instanța de fond a dispus conexarea celor două dosare, prin încheierea de ședință din 13 mai 2004. În esență, prin actele de inculpare menționate, s-a reținut că inculpații făceau parte dintr-un grup infracțional organizat care a acționat pe teritoriul României în perioada 1999 - 2003. Grupul este format, în principal, din cetățeni irakieni, sprijinit fiind și de cetățeni români sau alte naționalități care, prin folosirea de identități false, înființau societăți comerciale. Aceste societăți nu funcționau la sediul declarat, în scopul sustragerii de la controlul vamal. În fine, aceste societăți, având mari obligații bugetare neonorate, erau cesionate, în scopul sustragerii de la plata taxelor și impozitelor.

Totodată, aceste societăți comerciale erau folosite de unii membri ai grupului infracțional organizat pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă, evaziune fiscală, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, precum și pentru spălarea banilor proveniți din săvârșirea altor infracțiuni. Prin sentința penală nr. 1661 din 23 decembrie 2004, inculpații menționați au fost condamnați la pedepse cu închisoarea. Împotriva hotărârii primei instanțe, inculpații au declarat apel. La termenul din 16 februarie 2005, fixat pentru judecarea apelurilor, inculpații au solicitat să fie judecați în stare de libertate, pentru motive ținând de situația familială și/sau de sănătate.

Prin încheierea pronunțată în aceeași zi, în dosarul nr. 525/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a amânat pronunțarea asupra stării de arest a inculpaților la data de 17 februarie 2005. La această din urmă dată, examinând cauza în raport de dispozițiile legii procesual penale și constatând că măsura arestării a fost legal dispusă și prelungită, temeiurile acesteia subzistând, instanța de control judiciar a dispus menținerea arestării preventive. Împotriva acestei încheieri inculpații M.A.O.A.K., K.A.I. și A.B.A. au declarat recurs. Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Este adevărat că, potrivit art. 5 din Convenție în aceleași texte sunt însă înscrise și excepțiile de la regula generală pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 23 alin. (1) din Constituția României, nimeni nu poate fi privat de libertate.

În aceleași texte însă sunt totodată înscrise și excepțiile de la regula generală. Cu referire la excepția reprezentată de arestarea preventivă s-a stipulat, între altele, că privațiunea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale și după procedura prevăzută în legislația fiecărui stat, conform Convenției. Așadar, cu referire la cauză, menținerea detenției preventive se examinează și dispune, conform Constituției, cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.

În exercitarea atribuțiilor de control judiciar, stabilite prin art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, îndeplinindu-și obligația verificării periodice a legalității și temeiniciei arestării preventive, a examinat cauza și a constatat că temeiurile care au justificat măsura arestării preventive, conform art. 148, raportat la art. 143 din același cod, subzistă. Examinând cauza în raport de criticile formulate în recursul declarat împotriva încheierii, se constată că menținerea detenției preventive a fost dispusă în condițiile legii și că nu sunt temeiuri pentru revocarea acesteia. Ca atare, încheierea atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen. Pe de altă parte, înlocuirea măsurii preventive, în sensul solicitat de inculpați, cu o măsură de siguranță, se constată a nu fi justificată de motivele invocate de inculpați și a nu satisface cerințele interesului superior pe care arestarea preventivă, legal dispusă și menținută, îl deservește. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații menționați. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) și (4) din același cod, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.A.O.A.K., K.A.Y. și A.B.A. împotriva încheierii din 16 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosar nr. 525/2005. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limba arabă, domnului D.B., se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2005.