ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2925/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul Hunedoara sub nr. 4245/2003, A.P.A.P.S., a solicitat instanței ca

prin sentința ce se va da în contradictoriu cu G.Î.I., să constate rezoluția

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 16 august 2002, să fie obligat

pârâtul la plata sumei de 4.127,35 euro, plătibili în lei la cursul B.N.R. din

ziua plății, reprezentând daune interese.

Tribunalul Hunedoara, prin

sentința civilă nr. 2288/CA/2003, a respins acțiunea cu motivarea că printr-o

sentință anterioară, definitivă și executorie, s-a dispus anularea contractului

în litigiu.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia nr. 3/ A din 9 ianuarie 2004, a admis apelul reclamantei, a anulat

sentința, a constatat rezoluția contractului și a respins cererea privind

obligarea la plata daunelor interese.

În baza noilor probe s-a

reținut că sentința prin care s-a dispus anularea contractului în recurs a fost

schimbată în sensul respingerii acțiunii și având în vedere pactul comisoriu

existent în contract și neplata unor rate s-a dispus rezoluția acestuia.

Capătul de cerere privind

obligarea la plata daunelor interese s-a respins având în vedere prevederile

contractului, conform cărora singura despăgubire ca efect al rezoluțiunii

consta în pierderea de către cumpărător a garanției.

A.P.A.P.S. a declarat recurs

împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând

că prin decizie au fost încălcate prevederile O.G. nr. 25/2002, aprobate prin

Legea 506/2002.

Recursul a fost respins, ca

nefondat, pentru următoarele motive:

Părțile, la data de 16

august 2002, au încheiat contractul, privind vânzarea-cumpărarea de acțiuni.

Pentru neplata de către cumpărător a diferenței de preț scadentă la data de 14

noiembrie 2002, având în vedere pactul comisoriu prevăzut de art. 5.5 s-a dispus

rezilierea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 5.6

din contract în cazul desființării de drept a acestuia sancțiunea convenită de

părți constă în pierderea de către cumpărător a garanției achitate, conform art.

5.1, situație reținută corect de instanța de apel în sensul că aceasta este o

„clauză penală” și dispozițiile O.G. nr. 25/2002, nu sunt aplicabile în speță.

Reținând legalitatea

deciziei recurate, pentru motivele arătate s-a respins recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 3

din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 18 mai 2005.