ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2925/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 4245/2003, A.P.A.P.S., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va da în contradictoriu cu G.Î.I., să constate rezoluția contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 16 august 2002, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 4.127,35 euro, plătibili în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând daune interese. Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 2288/CA/2003, a respins acțiunea cu motivarea că printr-o sentință anterioară, definitivă și executorie, s-a dispus anularea contractului în litigiu. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 3/ A din 9 ianuarie 2004, a admis apelul reclamantei, a anulat sentința, a constatat rezoluția contractului și a respins cererea privind obligarea la plata daunelor interese.

În baza noilor probe s-a reținut că sentința prin care s-a dispus anularea contractului în recurs a fost schimbată în sensul respingerii acțiunii și având în vedere pactul comisoriu existent în contract și neplata unor rate s-a dispus rezoluția acestuia. Capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor interese s-a respins având în vedere prevederile contractului, conform cărora singura despăgubire ca efect al rezoluțiunii consta în pierderea de către cumpărător a garanției. A.P.A.P.S. a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că prin decizie au fost încălcate prevederile O.G. nr. 25/2002, aprobate prin Legea 506/2002. Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive: Părțile, la data de 16 august 2002, au încheiat contractul, privind vânzarea-cumpărarea de acțiuni.

Pentru neplata de către cumpărător a diferenței de preț scadentă la data de 14 noiembrie 2002, având în vedere pactul comisoriu prevăzut de art. 5.5 s-a dispus rezilierea acestuia. Potrivit dispozițiilor art. 5.6 din contract în cazul desființării de drept a acestuia sancțiunea convenită de părți constă în pierderea de către cumpărător a garanției achitate, conform art. 5.1, situație reținută corect de instanța de apel în sensul că aceasta este o „clauză penală” și dispozițiile O.G. nr. 25/2002, nu sunt aplicabile în speță. Reținând legalitatea deciziei recurate, pentru motivele arătate s-a respins recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 3 din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 mai 2005.