ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6438/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin petiția din 16 martie 2004,

adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, P.N. arestat în

executarea pedepsei, condamnat prin sentința penală nr. 91 din 18 martie 2002 a

Tribunalului Dâmbovița, la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., a solicitat revizuirea sentinței.

Sentința a rămas definitivă prin

respingerea apelului și a recursului declarat de inculpat.

S-a reținut că, în noaptea de 29

decembrie 2001, P.N. a pătruns în curtea părții vătămate P.P. pentru a fura

păsări și fiind surprins de aceasta, a lovit-o cu pumnii pe față și corp,

cauzându-i leziuni care au necesitat 22 – 24 zile îngrijiri medicale. Totodată,

i-a sustras o bicicletă și un radiocasetofon.

În cererea de revizuire, condamnatul

a invocat ca motiv faptul că a săvârșit fapta la sugestia cumnatului său și

împreună cu acesta.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Dâmbovița a înaintat cererea de revizuire la Tribunalul Dâmbovița, cu concluzii

de respingere ca inadmisibilă.

Prin sentința penală nr. 238 din 8

iunie 2004, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondată, cererea de revizuire

formulată de condamnatul P.N. și l-a obligat să plătească statului 700.000 lei

cheltuieli judiciare, în care este inclus și onorariul pentru avocatul desemnat

ca apărător din oficiu, în sumă de 400.000 lei, care se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Se motivează că situația invocată de

revizuient, nu constituie o împrejurare nouă, la care face referire art. 394

lit. a) C. proc. pen., întrucât a mai fost invocată constant, atât la prima

instanță, cât și în fața instanțelor de apel și de recurs.

De asemenea, a mai fost invocată și

într-o cerere de revizuire anterioară și care a fost respinsă, ca nefondată.

Apelul declarat de revizuientul

condamnat a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 346 din 11

august 2004 a Curții de Apel Ploiești, motivându-se că acesta nu a făcut

referire la fapte și împrejurări noi descoperite după condamnare, care nu au

fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei și că prin calea

extraordinară de atac a revizuirii nu se poate solicita prelungirea probațiunii

pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute de instanțele care au soluționat

cauza.

Împotriva deciziei instanței de

apel, revizuientul condamnat a declarat recurs, nemotivat, iar apărătorul său

desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei la

prima instanță în vederea reaudierii martorilor din acte.

Recursul este nefondat.

Soluția primei instanțe de respingere

a cererii de revizuire și soluția instanței de apel de respingere a căii de

atac, sunt corecte.

În adevăr, situația invocată de

revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de

art. 394 C. proc. pen.

Pe de altă parte, motivul invocat în

cererea de revizuire, în sensul că inculpatul nu a săvârșit fapta singur, ci

împreună cu un cumnat al său, nu constituie conform art. 394 alin. (2) C. pen.,

cazul de revizuire de la lit. a) ale aceluiași articol, căci pe baza împrejurării

la care s-a referit revizuientul nu s-a tins la dovedirea netemeiniciei

hotărârii de condamnare, ci a se stabili că se face vinovat și un alt inculpat.

În ceea ce privește modificarea

motivului de revizuire, la instanța de apel, în sensul că revizuientul se

consideră nevinovat de fapta pentru care a fost condamnat, nu poate fi

examinată întrucât nu a făcut obiectul cererii de revizuire cu care a fost

sesizat parchetul și judecării în primă instanță.

Recursul fiind deci nefondat,

urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

, pct. 1, lit. b)

C. proc. pen. și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în care se include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,

ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient P.N. împotriva deciziei penale nr. 346 din

11 august 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

decembrie 2004.