ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6438/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin petiția din 16 martie 2004, adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, P.N. arestat în executarea pedepsei, condamnat prin sentința penală nr. 91 din 18 martie 2002 a Tribunalului Dâmbovița, la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a solicitat revizuirea sentinței. Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului și a recursului declarat de inculpat. S-a reținut că, în noaptea de 29 decembrie 2001, P.N. a pătruns în curtea părții vătămate P.P. pentru a fura păsări și fiind surprins de aceasta, a lovit-o cu pumnii pe față și corp, cauzându-i leziuni care au necesitat 22 – 24 zile îngrijiri medicale.

Totodată, i-a sustras o bicicletă și un radiocasetofon. În cererea de revizuire, condamnatul a invocat ca motiv faptul că a săvârșit fapta la sugestia cumnatului său și împreună cu acesta. Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a înaintat cererea de revizuire la Tribunalul Dâmbovița, cu concluzii de respingere ca inadmisibilă. Prin sentința penală nr. 238 din 8 iunie 2004, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.N. și l-a obligat să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care este inclus și onorariul pentru avocatul desemnat ca apărător din oficiu, în sumă de 400.000 lei, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Se motivează că situația invocată de revizuient, nu constituie o împrejurare nouă, la care face referire art. 394 lit. a) C. proc. pen., întrucât a mai fost invocată constant, atât la prima instanță, cât și în fața instanțelor de apel și de recurs. De asemenea, a mai fost invocată și într-o cerere de revizuire anterioară și care a fost respinsă, ca nefondată. Apelul declarat de revizuientul condamnat a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 346 din 11 august 2004 a Curții de Apel Ploiești, motivându-se că acesta nu a făcut referire la fapte și împrejurări noi descoperite după condamnare, care nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei și că prin calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate solicita prelungirea probațiunii pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute de instanțele care au soluționat cauza.

Împotriva deciziei instanței de apel, revizuientul condamnat a declarat recurs, nemotivat, iar apărătorul său desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea reaudierii martorilor din acte. Recursul este nefondat. Soluția primei instanțe de respingere a cererii de revizuire și soluția instanței de apel de respingere a căii de atac, sunt corecte. În adevăr, situația invocată de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Pe de altă parte, motivul invocat în cererea de revizuire, în sensul că inculpatul nu a săvârșit fapta singur, ci împreună cu un cumnat al său, nu constituie conform art. 394 alin. (2) C. pen., cazul de revizuire de la lit. a) ale aceluiași articol, căci pe baza împrejurării la care s-a referit revizuientul nu s-a tins la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, ci a se stabili că se face vinovat și un alt inculpat.

În ceea ce privește modificarea motivului de revizuire, la instanța de apel, în sensul că revizuientul se consideră nevinovat de fapta pentru care a fost condamnat, nu poate fi examinată întrucât nu a făcut obiectul cererii de revizuire cu care a fost sesizat parchetul și judecării în primă instanță. Recursul fiind deci nefondat, urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 , pct. 1, lit. b) C. proc. pen. și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient P.N. împotriva deciziei penale nr. 346 din 11 august 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2004.