ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3311/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1149 din 28

aprilie 2004, reclamantul P.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 9536/8630 din 8

decembrie 2003. emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre

prin care să-i acorde reclamantului. drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, pentru perioada 13 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1442 din 9 iunie 2004, a

admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.O., în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, a anulat

hotărârea nr. 9536/8630 din 8 decembrie 2003 și a obligat pârâta să emită o

nouă hotărâre, pentru a acorda reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 13 septembrie 1940 - 6 martie 1945,

începând cu data de 1 mai 2003.

În motivarea soluției s-a

reținut că din actul eliberat de Arhivele Naționale, coroborat cu hotărârea nr.

332 din 31 martie 2003, a Casei de Pensii Covasna, rezultă că reclamantul,

împreună cu mama sa, P.E., s-au refugiat din Basarabia, în perioada 13 septembrie

1940 - 6 martie 1945.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în

temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând în

esență că, reclamantul nu a făcut dovada cererii sale, cu actele depuse la

comisia de specialitate și că nu îi este opozabilă hotărârea emisă de Casa

Județeană de Pensii Covasna, pentru mama reclamantului.

Examinând sentința atacată,

în raport cu motivele de recurs și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

se constată că recursul este întemeiat, dar pentru motivele ce se vor dezvolta

în continuare.

Este necontestat că

reclamantul P.O., născut la data de 9 noiembrie 1938, în localitatea I.G. Duca

din Ucraina s-a refugiat la data de 13 septembrie 1940, din Ucraina, la Calafat, în România. „Autorizația de stabilire” emisă de Prefectura județului Brașov, în 1944,

atestă că reclamantul, minor fiind, împreună cu părinții și fratele său s-au

stabilit în comuna Sita Buzăului.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.

Dar instanța de fond a

greșit asupra perioadei 13 septembrie 1940 - 6 martie 1945, pentru care a

stabilit că reclamantul este beneficiar al drepturilor recunoscute de Legea nr.

189/2000, art. 1 lit. c), întrucât nu a avut în vedere că din punct de vedere

istoric, în perioada 1 iulie 1941 - 1 martie 1944, teritoriul Basarabiei a fost

retrocedat României. Practic în acest interval de timp nu au mai existat

persecuții etnice în accepțiunea prevederilor legale, întrucât regimul

instaurat în România, în întregime sub administrație românească, exclude

eventualitatea unor persecuții din motive etnice aplicate cetățenilor români,

populație majoritară.

Așa fiind, pentru motivul

arătat, recursul este fondat și va fi admis, sentința atacată va fi modificată,

în sensul că se va înlătura din durata refugiului, perioada 1 iulie 1941 - 1

martie 1944, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1442 din

9 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată,

în sensul că înlătură din durata refugiului, perioada 1 iulie 1941 - 1 martie

1944.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 mai 2005.