ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2373/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2069

din 13 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Ș.S., în contradictoriu cu

pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 12543/22058

din 20 mai 2004, emisă de această pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă

hotărâre prin care să îi stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea

drepturilor cuvenite, începând cu data de 1 noiembrie 2003.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat, în temeiul

Legii nr. 189/2000, cerere la comisia de specialitate din cadrul pârâtei, care

a fost respinsă, cu motivarea că județul Rădăuți, în care acesta locuia

împreună cu familia, nu a fost cedat fostei U.R.S.S. și că, de asemenea, nu a

fost dovedită persecuția etnică invocată.

S-a mai reținut, din actele

dosarului și din declarațiile de martor, că reclamantul și părinții săi au fost

evacuați, la data de 18 martie 1944, din localitatea de domiciliu, Rădăuți, în

care se desfășurau operațiuni militare de război, în localitatea Târnăveni, județul

Mureș, fiind dovedită potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Normele

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, încadrarea în situația prevăzută de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, susținând că

reclamantul nu a depus dovezi în dosarul înaintat comisiei, nefăcând dovada

persecuției etnice, astfel că soluția instanței, de anulare a unui act

administrativ, care nu încalcă nici o prevedere legală, este nelegală, în acest

sens fiind invocate motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9,

precum și 304

1

C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

189/2000 beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6

martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

În raport cu această

prevedere a legii, se constată că în cauză a fost dovedit, în baza probelor

administrate în dosarul de fond, completate cu înscrisurile oficiale eliberate

de Arhivele Naționale, faptul evacuării din localitatea de domiciliu a

recurentului și a familiei sale, în împrejurările istorice de la acea dată.

Rezultă, așadar, că

reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

fiind îndreptățit ca atare, să beneficieze de prevederile acestui act normativ,

pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945.

Față de cele ce preced,

urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2069

din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2005.