ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1661/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petiționara Z.E.C. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru unele abuzuri și falsuri comise de funcționari din cadrul Consiliului Local și Primăriei comunei Becicherecu Mic, județul Timiș, de notarul public B.N. și de numiții C.I. și C.M. Sesizarea procedurii succesorale și actele trimise de consiliul local amintit, au fost semnate de primarul L.M. și secretarul I.E., documente în baza cărora B.N. notar șef la fostul Notariat de Stat Timișoara a întocmit certificatul de vacantă succesorală nr. 2159 din 25 octombrie 1994, care este contestat de petentă. Prin rezoluția din 29 noiembrie 2003, în dosarul nr. 243/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public B.N., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

și față de C.I. și C.M., pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. Se motivează că, deoarece faptele reclamate au avut loc în perioada 24 - 26 octombrie 1994 a intervenit prescripția răspunderii penale, care s-a împlinit la 24 - 26 noiembrie 1999, menționându-se că în cauză nu au intervenit întreruperi ale curgerii termenului de prescripție. Prin rezoluția din 12 februarie 2004, în dosarul nr. 243/P/2003, a aceluiași parchet, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.N., pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., față de C.I. și C.M., pentru infracțiunile de uz de fals și fals în declarații, prevăzute de art. 291 și art. 292 C. pen.

și față de L.M. și I.E., pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen. Motivul soluției este același, acela al prescripției răspunderii penale. Se mai arată în motivarea rezoluției că problema succesiunii care a determinat plângerile petiționarei, a fost soluționată într-un proces civil, în sensul că s-a anulat certificatul de vacanță succesorală. Prin rezoluția din 25 martie 2004, în dosarul nr. 499/II/2/2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a respins plângerea petentei împotriva soluției dată în dosarul nr. 243/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

După respingerea plângerilor, făcute conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., petiționara Z.E.C. a formulat plângere la Curtea de Apel Timișoara, conform art. 278 1 din același cod, susținând că în mod nejustificat parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva persoanelor reclamate. Instanța a dispus conexarea dosarelor datorită identității de părți și obiect, iar prin sentința penală nr. 111 din 16 decembrie 2004, a admis în parte plângerea formulată de petiționara Z.E.C., prin mandatar M.I.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 29 noiembrie 2003, în dosarul nr. 243/P/2003, la 12 februarie 2004, în dosarul nr. 243/P/2003 și la 25 martie 2004, în dosarul nr. 499/II/2/2004 și a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., privind pe inculpații C.I., C.M., L.M. și I.E., prin infirmarea rezoluțiilor mai sus-amintite. Se menționează că în mod corect s-a reținut că pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 292 C. pen., operează prescripția răspunderii penale, ceea ce însă nu este valabil și pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.

Împotriva sentinței au declarat recurs intimații I.E., L.M., C.I. și C.M., precum și petiționara Z.E.C. Cu privire la recursurile declarate de intimați. S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinței și respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petiționara Z.E.C., susținându-se că nu au săvârșit nici o faptă de natură penală. Recursurile sunt fondate. În mod greșit, Curtea de Apel a considerat că pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., nu operează prescripția răspunderii penale. Față de faptul că faptele reclamate au avut loc în perioada 24 - 26 octombrie 1994, că actele pretins false au fost folosite în această perioadă pentru declararea vacantei succesorale conform certificatului nr. 2159 din 25 octombrie 1999, că termenul de prescripție pentru infracțiunea de uz de fals este conform art. 122 lit. d) C. proc.

pen., de 5 ani că în cursul termenului de prescripție nu a intervenit nici o prescripție și că petiționara a sesizat parchetul la data de 23 octombrie 2003, este evident că termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit. Este de observat faptul că prima instanță deși a constatat corect că pentru celelalte infracțiuni operează prescripția răspunderii penale, pentru infracțiunea de uz de fals a considerat fără nici o motivare că nu operează prescripția răspunderii penale. Hotărând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre contrară legii, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1), pct. 17 1 C. proc. pen. Cu privire la recursul declarat de petiționara Z.E.C. S-a solicitat admiterea recursului și admiterea plângerii sale în întregime, în sensul trimiterii cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale pentru toate infracțiunile reclamate.

Recursul este nefondat, pentru considerentele expuse la analizarea recursurilor declarate de intimați și la care s-a concluzionat că operează prescripția răspunderii penale pentru toate infracțiunile care au fost reclamate de petiționară. Pentru considerentele înfățișate urmează ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursurile declarate de cei patru intimați, a se casa sentința și rejudecând a se respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale. Recursul declarat de petiționară fiind nefondat, urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a fi obligați la plata cheltuielilor judiciare în fond și în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de intimații I.E., L.M., C.I. și C.M. împotriva sentinței penale nr. 111 din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează sentința penală atacată și rejudecând, respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționara Z.E.C. împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la data de 29 noiembrie 2003, în dosarul nr. 243/P/2003, 12 februarie 2004 în dosarul nr. 243/P/2003 și 25 martie 2004 în dosarul nr. 499/II/2/2004. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara Z.E.C. împotriva aceleiași sentințe. Obligă recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecata în fond și recurs a cauzei, în sumă de 2.000.000 lei.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2005.