ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1661/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Petiționara Z.E.C. a sesizat

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru unele abuzuri și falsuri

comise de funcționari din cadrul Consiliului Local și Primăriei comunei

Becicherecu Mic, județul Timiș, de notarul public B.N. și de numiții C.I. și

C.M.

Sesizarea procedurii succesorale

și actele trimise de consiliul local amintit, au fost semnate de primarul L.M.

și secretarul I.E., documente în baza cărora B.N. notar șef la fostul Notariat

de Stat Timișoara a întocmit certificatul de vacantă succesorală nr. 2159 din

25 octombrie 1994, care este contestat de petentă.

Prin rezoluția din 29

noiembrie 2003, în dosarul nr. 243/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public

B.N., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen. și față de C.I. și C.M., pentru infracțiunile de

fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen.

Se motivează că, deoarece

faptele reclamate au avut loc în perioada 24 - 26 octombrie 1994 a intervenit

prescripția răspunderii penale, care s-a împlinit la 24 - 26 noiembrie 1999,

menționându-se că în cauză nu au intervenit întreruperi ale curgerii termenului

de prescripție.

Prin rezoluția din 12

februarie 2004, în dosarul nr. 243/P/2003, a aceluiași parchet, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de B.N., pentru infracțiunile de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art.

246 și art. 289 C. pen., față de C.I. și C.M., pentru infracțiunile de uz de

fals și fals în declarații, prevăzute de art. 291 și art. 292 C. pen. și față

de L.M. și I.E., pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 246, art. 289 și

art. 291 C. pen.

Motivul soluției este

același, acela al prescripției răspunderii penale.

Se mai arată în motivarea

rezoluției că problema succesiunii care a determinat plângerile petiționarei, a

fost soluționată într-un proces civil, în sensul că s-a anulat certificatul de

vacanță succesorală.

Prin rezoluția din 25 martie

2004, în dosarul nr. 499/II/2/2004 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara s-a respins plângerea petentei împotriva

soluției dată în dosarul nr. 243/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara.

După respingerea

plângerilor, făcute conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., petiționara

Z.E.C. a formulat plângere la Curtea de Apel Timișoara, conform art. 278

1

din același cod, susținând că în mod nejustificat parchetul a dispus

neînceperea urmăririi penale împotriva persoanelor reclamate.

Instanța a dispus conexarea

dosarelor datorită identității de părți și obiect, iar prin sentința penală nr.

111 din 16 decembrie 2004, a admis în parte plângerea formulată de petiționara

Z.E.C., prin mandatar M.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 29

noiembrie 2003, în dosarul nr. 243/P/2003, la 12 februarie 2004, în dosarul nr.

243/P/2003 și la 25 martie 2004, în dosarul nr. 499/II/2/2004 și a dispus

trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în vederea

începerii urmăririi penale pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art.

291 C. pen., privind pe inculpații C.I., C.M., L.M. și I.E., prin infirmarea

rezoluțiilor mai sus-amintite.

Se menționează că în mod

corect s-a reținut că pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 289 și

art. 292 C. pen., operează prescripția răspunderii penale, ceea ce însă nu este

valabil și pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.

Împotriva sentinței au

declarat recurs intimații I.E., L.M., C.I. și C.M., precum și petiționara

Z.E.C.

Cu privire la recursurile

declarate de intimați.

S-a solicitat admiterea

recursurilor, casarea sentinței și respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii

formulată de petiționara Z.E.C., susținându-se că nu au săvârșit nici o faptă

de natură penală.

Recursurile sunt fondate.

În mod greșit, Curtea de

Apel a considerat că pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291

C. pen., nu operează prescripția răspunderii penale.

Față de faptul că faptele

reclamate au avut loc în perioada 24 - 26 octombrie 1994, că actele pretins

false au fost folosite în această perioadă pentru declararea vacantei

succesorale conform certificatului nr. 2159 din 25 octombrie 1999, că termenul

de prescripție pentru infracțiunea de uz de fals este conform art. 122 lit. d)

C. proc. pen., de 5 ani că în cursul termenului de prescripție nu a intervenit

nici o prescripție și că petiționara a sesizat parchetul la data de 23

octombrie 2003, este evident că termenul de prescripție a răspunderii penale

s-a împlinit.

Este de observat faptul că

prima instanță deși a constatat corect că pentru celelalte infracțiuni operează

prescripția răspunderii penale, pentru infracțiunea de uz de fals a considerat

fără nici o motivare că nu operează prescripția răspunderii penale.

Hotărând astfel, instanța a

pronunțat o hotărâre contrară legii, ceea ce constituie motivul de recurs

prevăzut de art. 385

9

alin. (1), pct. 17

1

C. proc. pen.

Cu privire la recursul

declarat de petiționara Z.E.C.

S-a solicitat admiterea

recursului și admiterea plângerii sale în întregime, în sensul trimiterii

cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale pentru toate infracțiunile

reclamate.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele expuse la analizarea recursurilor declarate de intimați

și la care s-a concluzionat că operează prescripția răspunderii penale pentru

toate infracțiunile care au fost reclamate de petiționară.

Pentru considerentele

înfățișate urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., a se admite recursurile declarate de cei patru intimați, a se casa

sentința și rejudecând a se respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționară împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale.

Recursul declarat de

petiționară fiind nefondat, urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

în fond și în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de intimații

I.E., L.M., C.I.

și

C.M.

împotriva sentinței penale nr. 111

din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează sentința penală

atacată și rejudecând, respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de

petiționara Z.E.C. împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la data de 29 noiembrie

2003, în dosarul nr. 243/P/2003, 12 februarie 2004 în dosarul nr. 243/P/2003 și

25 martie 2004 în dosarul nr. 499/II/2/2004.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara Z.E.C. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă recurenta petiționară

la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecata în fond și

recurs a cauzei, în sumă de 2.000.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 martie 2005.