ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2022/2006

Asupra recursului penal de față;

Din datele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69 din 8

decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a respins, ca

neîntemeiată, plângerea formulată potrivit art. 278 C. proc. pen., de petenta B.P.,

împotriva rezoluției date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în

dosarul nr. 145/P/2005.

Pentru a dispune astfel, s-au

reținut următoarele:

Petenta B.P., prin avocat, a

formulat plângere penală prin care a solicitat să se efectueze cercetări față

de notarul public F.E.B. din Buzău, B.M., președintele Judecătoriei Pogoanele și

R.I., Secretar al Primăriei comunei Glodeanu Sărat, pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzut de art. 246 C. pen., art. 264 C.

pen., art. 288 C. pen., și art. 26 C. pen., raportat la art. 291 C. pen.

S-a susținut că notarul public, la

data de 2 septembrie 1994, când a autentificat certificatul de moștenitor nr. 1589

a comis infracțiunea prevăzută de art. 246 și 264 C. pen., că B.M., președintele

Judecătoriei Pogoanele a comis o serie de abuzuri fără să țină cont că în

această cauză s-a pronunțat de mai multe ori și că R.I., în calitate de

secretar primărie, a eliberat la 17 noiembrie 2004 un certificat de rol fiscal

prin care F.A. a vândut terenul în cauză, prin contractul de vânzare nr. 403

din 18 noiembrie 2004.

Prin rezoluția nr. 145/P/2005 din 6

septembrie 2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public

F.E.B., față de judecătorul B.M. și s-a disjuns cauza cu privire la

infracțiunea prevăzută de art. 246, art. 288 și art. 26 C. pen., raportat la art.

291 C. pen., pretins a fi comise de R.I., secretara Primăriei comunei Glodeanu

Sărat, județul Buzău.

În motivarea acestei soluții s-a

reținut că pentru faptele ce se pretind a fi comise de notar în anul 1994 a

intervenit prescripția răspunderii penale.

Cu privire la infracțiunea de abuz

în serviciu ce se pretinde a fi comisă de judecător s-a constatat că fapta nu

există, deoarece judecătorul este independent în soluțiile pe care le pronunță.

Împotriva acestei soluții a făcut

plângere petenta, care prin rezoluția nr. 991/II/2/2005 din 5 octombrie 2005

s-a respins, pentru aceleași considerente, ca neîntemeiată.

În termen legal, împotriva hotărârii

pronunțată de instanța de fond, a formulat recurs petenta B.P. care prin

motivele scrise a susținut, în esență, următoarele:

- în mod greșit judecata a avut loc

fără citarea legală a unei părți, respectiv, a numitei R.I., fiind încălcate

dispozițiile art. 291 C. proc. pen.;

- încălcarea dispozițiilor art. 171 C.

proc. pen., prin aceia că instanța a considerat că nu era necesară apărarea

petentei în faza actelor premergătoare efectuate de procuror;

- instanța nu a motivat sentința

pronunțată, singura motivare referindu-se la faptul că, în faza actelor

premergătoare, partea vătămată nu poate fi apărată de un avocat ales.

În drept, au fost invocate cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 21, pct. 17

1

și pct. 9 C. proc. pen., și în sensul celor susținute, s-a solicitat casarea

hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, trimiterea

cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Examinând hotărârea atacată în raport

de aceste critici și de cazurile de casare invocate se constată că recursul

este nefondat pentru cele ce urmează:

Încălcarea dispozițiilor art. 291 C.

proc. pen., poate atrage o nulitate relativă a actului doar în situația în care

părții vătămate în cauză I s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată

altfel.

În speță, recurenta nu avea

calitatea să invoce lipsa de procedură a numitei R.I. deoarece nu a dovedit

producerea unei vătămări în propriile drepturi, această situație putând fi

invocată de partea care nu a fost citată.

Pe de altă parte, în cauză nu se

impunea citarea acestei persoane, atâta timp cat, prin rezoluția nr. 145/P/2005

din 6 septembrie 2005 s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la infracțiunile

ce se pretind a fi comise de către R.I.

Nefondate sunt și restul criticilor

formulate de petentă.

Recurentei i-au fost respectate

drepturile procesuale atât de procuror cu ocazia efectuării actelor premergătoare

cat și de instanța de fond.

De altfel, nici recurenta și nici

apărătorii nu au indicat actele încheiate de procuror sau de instanța de fond

cu încălcarea dispozițiilor art. 171 C. proc. pen.

Instanța de fond a motivat în fapt

și în drept soluția pronunțată atât în ce privește faptele ce se impută

notarului public cat și judecătorului, concluzionând just asupra temeiurilor

care conduc la respingerea ca neîntemeiată a plângerii.

Verificând hotărârea atacată și în

temeiul art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici alte

motive care luate în considerare din oficiu, să conducă la casare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petentă se va respinge, ca

nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara B.P. împotriva sentinței penale nr. 69 din 8 decembrie 2005

a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 29

martie 2006.