ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2022/2006

Asupra recursului penal de față; Din datele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 69 din 8 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată potrivit art. 278 C. proc. pen., de petenta B.P., împotriva rezoluției date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 145/P/2005. Pentru a dispune astfel, s-au reținut următoarele: Petenta B.P., prin avocat, a formulat plângere penală prin care a solicitat să se efectueze cercetări față de notarul public F.E.B. din Buzău, B.M., președintele Judecătoriei Pogoanele și R.I., Secretar al Primăriei comunei Glodeanu Sărat, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzut de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 288 C. pen., și art. 26 C. pen., raportat la art. 291 C. pen.

S-a susținut că notarul public, la data de 2 septembrie 1994, când a autentificat certificatul de moștenitor nr. 1589 a comis infracțiunea prevăzută de art. 246 și 264 C. pen., că B.M., președintele Judecătoriei Pogoanele a comis o serie de abuzuri fără să țină cont că în această cauză s-a pronunțat de mai multe ori și că R.I., în calitate de secretar primărie, a eliberat la 17 noiembrie 2004 un certificat de rol fiscal prin care F.A. a vândut terenul în cauză, prin contractul de vânzare nr. 403 din 18 noiembrie 2004. Prin rezoluția nr. 145/P/2005 din 6 septembrie 2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public F.E.B., față de judecătorul B.M. și s-a disjuns cauza cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 246, art. 288 și art. 26 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., pretins a fi comise de R.I., secretara Primăriei comunei Glodeanu Sărat, județul Buzău.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că pentru faptele ce se pretind a fi comise de notar în anul 1994 a intervenit prescripția răspunderii penale. Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu ce se pretinde a fi comisă de judecător s-a constatat că fapta nu există, deoarece judecătorul este independent în soluțiile pe care le pronunță. Împotriva acestei soluții a făcut plângere petenta, care prin rezoluția nr. 991/II/2/2005 din 5 octombrie 2005 s-a respins, pentru aceleași considerente, ca neîntemeiată. În termen legal, împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, a formulat recurs petenta B.P. care prin motivele scrise a susținut, în esență, următoarele: - în mod greșit judecata a avut loc fără citarea legală a unei părți, respectiv, a numitei R.I., fiind încălcate dispozițiile art. 291 C. proc.

pen.; - încălcarea dispozițiilor art. 171 C. proc. pen., prin aceia că instanța a considerat că nu era necesară apărarea petentei în faza actelor premergătoare efectuate de procuror; - instanța nu a motivat sentința pronunțată, singura motivare referindu-se la faptul că, în faza actelor premergătoare, partea vătămată nu poate fi apărată de un avocat ales. În drept, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 21, pct. 17 1 și pct. 9 C. proc. pen., și în sensul celor susținute, s-a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Examinând hotărârea atacată în raport de aceste critici și de cazurile de casare invocate se constată că recursul este nefondat pentru cele ce urmează: Încălcarea dispozițiilor art. 291 C. proc.

pen., poate atrage o nulitate relativă a actului doar în situația în care părții vătămate în cauză I s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel. În speță, recurenta nu avea calitatea să invoce lipsa de procedură a numitei R.I. deoarece nu a dovedit producerea unei vătămări în propriile drepturi, această situație putând fi invocată de partea care nu a fost citată. Pe de altă parte, în cauză nu se impunea citarea acestei persoane, atâta timp cat, prin rezoluția nr. 145/P/2005 din 6 septembrie 2005 s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la infracțiunile ce se pretind a fi comise de către R.I. Nefondate sunt și restul criticilor formulate de petentă. Recurentei i-au fost respectate drepturile procesuale atât de procuror cu ocazia efectuării actelor premergătoare cat și de instanța de fond.

De altfel, nici recurenta și nici apărătorii nu au indicat actele încheiate de procuror sau de instanța de fond cu încălcarea dispozițiilor art. 171 C. proc. pen. Instanța de fond a motivat în fapt și în drept soluția pronunțată atât în ce privește faptele ce se impută notarului public cat și judecătorului, concluzionând just asupra temeiurilor care conduc la respingerea ca neîntemeiată a plângerii. Verificând hotărârea atacată și în temeiul art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici alte motive care luate în considerare din oficiu, să conducă la casare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petentă se va respinge, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara B.P. împotriva sentinței penale nr. 69 din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 29 martie 2006.