ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4688/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea din 18 iulie 2003 Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a solicitat, în temeiul

dispozițiilor art. 445 C. proc. pen., anularea următoarelor înscrisuri trimise

în original:

- procesul verbal din 4 mai 1996 al

Adunării generale a membrilor fondatori ai Institutului de Studii Universitare

„Carol I” aflat în dosarul nr. 169/PJ/1996 al Judecătoriei sectorului 1:                       -

- Statutul Institutului de Studii

Universitare „Carol I” cu anexa tabelului nominal al membrilor asociați,

împreună cu încheierea de autentificare nr. 1628 din 25 iunie 1996 a notarului

public P.L., ambele în două exemplare ridicate din dosarul nr. 169/PJ/1996 al

Judecătoriei sectorului 1 București și din dosarul nr. 1628/1996 al Biroului

notarului public P.L. În motivarea cererii se susține că P.L. și V.D.I. au fost

cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290, art. 289,

art. 26 raportat la art. 289 și art. 291 C. pen., prilej cu care s-a constatat

că înscrisurile de mai sus sunt false.

Concomitent a fost depus un exemplar al

Ordonanței nr. 915/P/2000 din iunie 2003, prin care parchetul solicitant a

dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților P.L. și V.D.I.,

aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în sumă de 10 milioane lei

învinuitului V.D.I. și trimiterea înscrisurilor false Judecătoriei sectorului 1

București pentru a dispune anularea acestora.

Examinând ordonanța arătată și probele

administrate în timpul cercetării penale, depuse de asemenea la dosarul cauzei,

Judecătoria sectorului 1 București a pronunțat sentința civilă nr. 310 din 14

ianuarie 2004, prin care a admis cererea și, în contradictoriu cu V.D.I. și

Biroul notarului public L.P., a anulat înscrisurile false.

Apelul declarat de pârâtul V.D.I. a fost

respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 31/A din 9 martie 2004 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de

muncă.

Constatând că apelul nu a fost motivat,

instanța de apel a procedat potrivit art. 295 alin. (1) C. proc. civ., statuând

că prima instanță a stabilit judicios situația de fapt și a aplicat corect

legea.

Împotriva deciziei dată în apel, pârâtul V.D.I.

a declarat recurs, prin care susține că situația de fapt reținută de instanțe

contravine stării reale, fiind stabilită pe baza declarațiilor unor cadre

didactice supuse șantajului și refuzului procurorului de a examina și alte

probe.

Recursul este întemeiat.

Așa cum rezultă din examinarea lucrărilor

cauzei, prima instanță a admis acțiunea, iar instanța de apel a păstrat

sentința dată prin respingerea apelului, având ca suport probatoriu numai

ordonanța procurorului și constatările acestuia.

Modul în care instanțele au procedat

constituie o încălcare a principiului nemijlocirii care guvernează procesul

civil, care constă în obligația instanței de a cerceta direct și nemediat toate

elementele care servesc la dezlegarea pricinii, astfel încât soluția adoptată

să se sprijine pe probe primare, ceea ce presupune un raport nemijlocit între

probă și faptă.

Concomitent, procedeul folosit este și o

încălcare a dispozițiilor art. 184 C. proc. civ., potrivit căruia falsul se va

cerceta de instanța civilă prin orice mijloace de dovadă.

Cu alte cuvinte, instanțele aveau

obligația de a asculta persoanele învinuite de săvârșirea falsului, de a pune

în discuția lor și de a ordona administrarea tuturor probelor pe care le-ar fi

considerat necesare în scopul stabilirii faptelor și aplicării corecte a legii,

numai astfel fiind respectate regulile procesului civil și exercitat rolul

activ conferit prin art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

În lipsa dovezilor administrate

nemijlocit în fața instanțelor, nu poate fi exercitat controlul judecătoresc

specific recursului, situația de fapt nefiind pe deplin lămurită pentru a se

verifica modul de aplicare a legii potrivit dispozițiilor art. 314 C. proc.

civ.

Ca urmare, hotărârea atacată este

casabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(2) și art. 313 C. proc.

civ., recursul va fi admis, decizia dată în apel va fi casată, iar cauza va fi

trimisă spre rejudecare instanței de apel, care va administra, potrivit celor

mai sus arătate, în mod nemijlocit toate probele necesare soluționării

temeinice și legale a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul V.D.I.

împotriva deciziei nr. 31/A din 9 martie 2004 a Curții de Apel București, secția

pentru conflicte de muncă și litigii de muncă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 2 iunie 2005.