ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 767/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

13 iulie 2004, la Înalta Curte de Casație și Justiție, Casa Județeană de Pensii

Vâlcea a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3139 pronunțată

la 10 octombrie 2003, în dosarul nr. 1781/2003, al Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În motivarea cererii, se

susține că prin decizia atacată s-a respins recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Vâlcea și s-au acordat contestatorului A.N., drepturile prevăzute de

Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 septembrie - 20 noiembrie 1959, 20 iulie

- 18 octombrie 1960 și 22 iunie - 14 august 1961.

A mai susținut

contestatoarea, că potrivit Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 309/2002,

perioada pentru care se acordă aceste drepturi, este 14 ianuarie 1950 - 28

februarie 1961 și totuși, petentului i s-au acordat drepturi, peste aceste

perioade, dintr-o eroare, respectiv până în august 1961.

Mai mult, s-a susținut că

acesta a și fost unul din motivele de recurs ce nu a fost cercetat de instanță.

Contestația este

neîntemeiată și va fi respinsă conform art. 318 C. proc. civ.

În cauză, decizia pronunțată

și care este atacată prin prezenta contestație în anulare, nu este rezultatul

unei greșeli materiale.

De altfel, este de observat

că invocarea de contestatoare, a Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.

309/2002, în care se precizează că „beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002,

persoanele ce au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, în perioada 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961

”

, este neîntemeiată.

Din cuprinsul Legii nr. 309/2002

nu rezultă această limitare, „28 februarie 1961”, ceea ce înseamnă că se adaugă

la lege.

De altfel, acest motiv de

recurs a și fost analizat de Înalta Curte de Casație și Justiție, în decizia nr.

319 din 10 octombrie 2003, dosarul nr. 1781/2003, astfel încât invocarea ca

motiv necercetat de instanță, este neîntemeiată.

Constatându-se că în cauză

nu sunt îndeplinite prevederile art. 319 C. proc. civ., urmează a se respinge

contestația în anulare formulată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de Casa Județeană de Pensii Vâlcea împotriva sentinței nr. 43/F-C

din 10 martie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2005.