ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 196/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1098 din 9 septembrie 2004, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul B.N.V., în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost dedusă prevenția de la 26 aprilie 2004 și s-a dispus menținerea arestării preventive. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500.000 lei despăgubiri către partea civilă O.I.S. și la 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că la data de 30 septembrie 2003, în timp ce partea vătămată O.I.S., elevă a Școlii nr. 51 din București, se afla în apropierea instituției de învățământ cu alte două colege, inculpatul, profitând de neatenția acesteia, i-a smuls telefonul mobil marca Motorola legat la gât cu un șnur, după care a dispărut în fugă.

Prejudiciul, evaluat la suma de 1.500.000 lei, nu a fost recuperat, inculpatul vânzând telefonul unui necunoscut. Împotriva acestei hotărâri inculpatul B.N.V. a declarat apel, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, pe care a apreciat-o ca severă și solicitând reducerea acesteia. Prin decizia penală nr. 801 din 4 noiembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul, constatând că pedeapsa a fost corect individualizată. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, invocând, ca și în precedenta cale de atac, netemeinicia hotărârii în ceea ce privește individualizarea pedepsei, considerată excesivă. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., însă nu este fondat. Situația de fapt a fost corect reținută de instanțe și aceasta rezultă din declarațiile martorilor M.D. și M.D., procesele-verbale de realizare a procedurii recunoașterii din grup a inculpatului de către cele două martore, procesul-verbal de constatare și planșele foto, coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, scrise personal și, respectiv, consemnate de procuror și judecător în procedura arestării preventive, prin care acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Justificat a fost înlăturată declarația inculpatului din cursul judecății, prin care a negat să fi fost autorul faptei, întrucât aceasta nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, susținerile acestuia, în sensul că la data faptei se afla la locul de muncă, fiind infirmate de administratorul societății, martora A.C.

Încadrarea juridică este legală. La aplicarea pedepsei s-a ținut seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și deși gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite este ridicat, unele împrejurări privind persoana și conduita inculpatului, favorabile acestuia (fără antecedente penale, tânăr, sincer în cursul urmăririi penale) au fost reținute ca circumstanțe atenuante judiciare, cu efectul coborârii pedepsei sub limita minimă specială legală. Pedeapsa astfel cum a fost individualizată este necesară realizării funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii, precum și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, nefiind justificată reducerea acesteia.

Cum nu se constată, din examinarea hotărârilor, nici existența vreuneia dintre celelalte cazuri de casare, care potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul inculpatului B.N.V. ca nefondat. Din pedeapsa aplicată se va scade timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului de la 26 aprilie 2004 la 12 ianuarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.V. împotriva deciziei penale nr. 801 din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 aprilie 2004 la 12 ianuarie 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2005.