ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 88/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 612 din 17

noiembrie 2000, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,

s-a admis în parte acțiunea formulată de B.A. SA, sucursala Dolj, împotriva

pârâților Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat Dolj și Direcția Controlului Financiar Fiscal Dolj și s-au

anulat în parte, actele contestate, cu privire la sumele de 4.254.849 lei,

impozit pe salarii și 941.073 lei, majorări aferente și s-a respins cererea privitoare

la T.V.A. aferent comisionului.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 3917 din 19 decembrie 2002, a

admis recursurile declarate de părți și a casat sentința, cu trimitere, spre

rejudecare, la aceeași instanță, pentru ca instanța să rejudece cauza, în

raport cu contractul colectiv de muncă, ce trebuie depus la dosar, și cu

dispozițiile Ordinului nr. 1363/1991 și să verifice apărarea formulată de

reclamantă, prin solicitarea de relații de la Banca Național ă a României, dacă operațiunile de evaluare a garanțiilor bancare sunt

auxiliare activității de creditare și trebuie asimilate acesteia, în ceea ce

privește regimul T.V.A., fiind o activitate efectuată în mod exclusiv, de

funcționarii băncii.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 894 din 24 octombrie 2003, a

admis în parte, acțiunea și a anulat în parte, actele contestate, pentru suma

de 4.254.849 lei, impozit pe salarii și majorările aferente de 941.073 lei,

menținându-le pentru T.V.A. și majorările de întârziere aferente.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că este greșit procedeul organului de control, de asimilare

a diferenței de dobândă obținută dintr-un contract de împrumut bancar, cu

salariul sau alt câștig primit, ca plată a muncii și că operațiunea de evaluare

a bunurilor aduse în garanție, nu este scutită de T.V.A.

Considerând hotărârea,

nelegală, părțile au declarat recurs.

Reclamanta R.B., sucursala

Dolj, susține că instanța în mod greșit nu i-a admis acțiunea în totalitate, că

în prezent B.A. fiind privatizată din 12 aprilie 2001, titlurile executorii

obținute, nu mai au valabilitate, nu mai există temei de executare.

Direcția Generală a Finanțelor

Publice Dolj, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală București și Direcția Controlului Fiscal Dolj,

a arătat că se impunea respingerea acțiunii, actele încheiate fiind legale.

Instanța, greșit a calificat diferența de la dobânda pieții, la dobânda

creditelor acordate salariaților, că nu este un drept salarial, ci facilitate

acordată în baza contractului colectiv de muncă.

Recursul declarat de

reclamanta R.B., sucursala Dolj, va fi anulat ca netimbrat.

În conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale O.G. nr.

32/1992, privind timbrul judiciar, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.

123/1997, cererea de recurs trebuia timbrată cu 171.000 lei, taxă judiciară și

1.500 lei, timbru judiciar.

În cazul nerespectării

dispozițiilor legale amintite, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

art. 30 alin. (5) din Norme, coroborate cu art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995,

neîndeplinirea obligațiilor legale până la termenul stabilit, se sancționează

cu anularea cererii.

În speță, deși

recurenta-reclamantă a fost citată cu această mențiune, nu a dat curs

obligației legale ce-i incumba, astfel că recursul va fi anulat.

Recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală și Direcția Controlului Financiar Dolj este nefondat.

Din actul de control,

rezultă că reclamanta, pentru perioada 1 noiembrie 1998 - 31 ianuarie 1999, a

fost obligată la plata sumelor de 4.254.849 lei, impozit pe salarii, pentru suma

reprezentând diferența de dobândă dintre dobânda practicată și dobânda fixată

pentru credite acordate unor salariați și 941.073 lei, majorări de întârziere

aferente impozitului pe salarii.

Conform contractului

colectiv de muncă, art. 76, salariații societății pot beneficia de credite, în

condițiile stabilite prin norme aprobate de comitetul de coordonare a

restructurării băncii, pentru cumpărarea, construirea de locuințe proprietate

personală sau cumpărarea unor bunuri de folosință îndelungată.

De aici, rezultă că

facilitatea acordării de către bancă, propriilor salariați, a unor credite cu

dobândă mai mică, nu poate fi asimilată drepturilor salariale, este vorba de

contract de creditare, și nu o plată a muncii.

Soluția instanței fiind

legală, recursul pârâților urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat

de R.B., sucursala Dolj, împotriva sentinței civile nr. 894 din 24 octombrie

2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca

netimbrat și respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și

Direcția Controlului Fiscal Dolj, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2005.