ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 88/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 612 din 17 noiembrie 2000, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, s-a admis în parte acțiunea formulată de B.A. SA, sucursala Dolj, împotriva pârâților Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Dolj și Direcția Controlului Financiar Fiscal Dolj și s-au anulat în parte, actele contestate, cu privire la sumele de 4.254.849 lei, impozit pe salarii și 941.073 lei, majorări aferente și s-a respins cererea privitoare la T.V.A. aferent comisionului.

Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3917 din 19 decembrie 2002, a admis recursurile declarate de părți și a casat sentința, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru ca instanța să rejudece cauza, în raport cu contractul colectiv de muncă, ce trebuie depus la dosar, și cu dispozițiile Ordinului nr. 1363/1991 și să verifice apărarea formulată de reclamantă, prin solicitarea de relații de la Banca Național ă a României, dacă operațiunile de evaluare a garanțiilor bancare sunt auxiliare activității de creditare și trebuie asimilate acesteia, în ceea ce privește regimul T.V.A., fiind o activitate efectuată în mod exclusiv, de funcționarii băncii.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 894 din 24 octombrie 2003, a admis în parte, acțiunea și a anulat în parte, actele contestate, pentru suma de 4.254.849 lei, impozit pe salarii și majorările aferente de 941.073 lei, menținându-le pentru T.V.A. și majorările de întârziere aferente. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că este greșit procedeul organului de control, de asimilare a diferenței de dobândă obținută dintr-un contract de împrumut bancar, cu salariul sau alt câștig primit, ca plată a muncii și că operațiunea de evaluare a bunurilor aduse în garanție, nu este scutită de T.V.A. Considerând hotărârea, nelegală, părțile au declarat recurs.

Reclamanta R.B., sucursala Dolj, susține că instanța în mod greșit nu i-a admis acțiunea în totalitate, că în prezent B.A. fiind privatizată din 12 aprilie 2001, titlurile executorii obținute, nu mai au valabilitate, nu mai există temei de executare. Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Direcția Controlului Fiscal Dolj, a arătat că se impunea respingerea acțiunii, actele încheiate fiind legale. Instanța, greșit a calificat diferența de la dobânda pieții, la dobânda creditelor acordate salariaților, că nu este un drept salarial, ci facilitate acordată în baza contractului colectiv de muncă.

Recursul declarat de reclamanta R.B., sucursala Dolj, va fi anulat ca netimbrat. În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale O.G. nr. 32/1992, privind timbrul judiciar, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 123/1997, cererea de recurs trebuia timbrată cu 171.000 lei, taxă judiciară și 1.500 lei, timbru judiciar. În cazul nerespectării dispozițiilor legale amintite, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 30 alin. (5) din Norme, coroborate cu art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, neîndeplinirea obligațiilor legale până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea cererii. În speță, deși recurenta-reclamantă a fost citată cu această mențiune, nu a dat curs obligației legale ce-i incumba, astfel că recursul va fi anulat.

Recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Controlului Financiar Dolj este nefondat. Din actul de control, rezultă că reclamanta, pentru perioada 1 noiembrie 1998 - 31 ianuarie 1999, a fost obligată la plata sumelor de 4.254.849 lei, impozit pe salarii, pentru suma reprezentând diferența de dobândă dintre dobânda practicată și dobânda fixată pentru credite acordate unor salariați și 941.073 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe salarii. Conform contractului colectiv de muncă, art. 76, salariații societății pot beneficia de credite, în condițiile stabilite prin norme aprobate de comitetul de coordonare a restructurării băncii, pentru cumpărarea, construirea de locuințe proprietate personală sau cumpărarea unor bunuri de folosință îndelungată.

De aici, rezultă că facilitatea acordării de către bancă, propriilor salariați, a unor credite cu dobândă mai mică, nu poate fi asimilată drepturilor salariale, este vorba de contract de creditare, și nu o plată a muncii. Soluția instanței fiind legală, recursul pârâților urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de R.B., sucursala Dolj, împotriva sentinței civile nr. 894 din 24 octombrie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca netimbrat și respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Controlului Fiscal Dolj, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2005.