ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3546/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 31 octombrie

2003, Ț.S. a solicitat ca în contradictoriu cu Serviciul de Evidență Informatizată

a Persoanei Maramureș, să se dispună anularea măsurii restrictive de suspendare

a dreptului de călători în străinătate pe o durată de 4 ani, comunicată cu

adresa nr. 2843975 din 1 septembrie 2003, ca nelegală.

În subsidiar, reclamantul a

cerut reducerea sancțiunii aplicate, de la 4 ani, la minimul de 1 an, arătând

că, deși a fost returnat din Franța, unde se afla în tranzit, a obținut

autorizație de permanență în Portugalia, țară în care deține bunuri, conturi

bancare și urmează să primească viză de rezidență.

De asemenea, a precizat că

nu a săvârșit în țară sau în străinătate, fapte care să atragă răspunderea lui

penală și să facă aplicabile dispozițiile art. 14 lit. e) din O.G. nr. 65/1997,

aprobată prin Legea nr. 216/1998.

Prin sentința civilă nr. 437

din 18 martie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamantul Ț.S. a fost returnat din Franța, în

baza acordului de readmisie încheiat de România, cu această țară, ca urmare a

șederii lui ilegale, fapt dovedit cu hotărârea pronunțată de Tribunalul Bobigny,

în dosarul nr. 1280/2003 și talonul de returnare depus în dosar.

Pe de altă parte, s-a arătat

că situația de tranzit invocată în acțiune nu a fost dovedită, iar cerințele

stabilite prin normele legale în vigoare sunt îndeplinite, justificând măsura

restrictivă luată de autoritatea publică pârâtă.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamantul Ț.S.

Recurentul a susținut că

prima instanță a ignorat afirmațiile sale, dar și-a însușit toate apărările

formulate de partea adversă, pentru menționarea măsurii de suspendare a

dreptului de folosire a pașaportului timp de 4 ani.

Că în realitate, nu s-a

găsit în situația unei șederi ilegale pe teritoriul statului francez și nu a

săvârșit nici un fel de fapte reprobabile care să atragă măsura returnării în

România.

Recursul este nefondat.

Extrasul după minuta

hotărârii de expulzare pronunțată la 12 august 2003, de Tribunalul din Bobigny,

Franța, precum și nota întocmită de Ministerul Administrației și Internelor -

Direcția de Pașapoarte, atestă faptul returnării reclamantului Ț.S., din

Franța. Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e)

din O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în România, aprobată prin

Legea nr. 216/1998, cu modificările ulterioare, împotriva reclamantului s-a

luat măsura restrictivă de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului pe

o durată de 4 ani, începând din data de 14 august 2003.

Prima instanță a stabilit în

mod judicios starea de fapt, precum și lipsa oricăror dovezi din care să

rezulte situația de tranzit în Franța, a reclamantului.

Pentru același motiv a

înlăturat susținerea reclamantului, în legătură cu demersurile făcute în

Portugalia, pentru obținerea vizei de rezidență.

Cât privește durata măsurii

restrictive de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului, printr-o

cerere depusă ulterior, recurentul-reclamant a învederat că s-a dispus

reducerea ei de la 4 ani, la 1 an, potrivit comunicării nr. 211/1204460,

primită din partea Direcției Generale de Pașapoarte.

Ținând seama de

considerentele expuse și de rezolvarea favorabilă dată cererii ulterioare a

reclamantului, de autoritatea publică pârâtă, urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul Ț.S. împotriva sentinței civile nr. 437 din 18 martie 2004 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2005.