ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3546/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 31 octombrie 2003, Ț.S. a solicitat ca în contradictoriu cu Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Maramureș, să se dispună anularea măsurii restrictive de suspendare a dreptului de călători în străinătate pe o durată de 4 ani, comunicată cu adresa nr. 2843975 din 1 septembrie 2003, ca nelegală. În subsidiar, reclamantul a cerut reducerea sancțiunii aplicate, de la 4 ani, la minimul de 1 an, arătând că, deși a fost returnat din Franța, unde se afla în tranzit, a obținut autorizație de permanență în Portugalia, țară în care deține bunuri, conturi bancare și urmează să primească viză de rezidență.

De asemenea, a precizat că nu a săvârșit în țară sau în străinătate, fapte care să atragă răspunderea lui penală și să facă aplicabile dispozițiile art. 14 lit. e) din O.G. nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr. 216/1998. Prin sentința civilă nr. 437 din 18 martie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul Ț.S. a fost returnat din Franța, în baza acordului de readmisie încheiat de România, cu această țară, ca urmare a șederii lui ilegale, fapt dovedit cu hotărârea pronunțată de Tribunalul Bobigny, în dosarul nr. 1280/2003 și talonul de returnare depus în dosar.

Pe de altă parte, s-a arătat că situația de tranzit invocată în acțiune nu a fost dovedită, iar cerințele stabilite prin normele legale în vigoare sunt îndeplinite, justificând măsura restrictivă luată de autoritatea publică pârâtă. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul Ț.S. Recurentul a susținut că prima instanță a ignorat afirmațiile sale, dar și-a însușit toate apărările formulate de partea adversă, pentru menționarea măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului timp de 4 ani. Că în realitate, nu s-a găsit în situația unei șederi ilegale pe teritoriul statului francez și nu a săvârșit nici un fel de fapte reprobabile care să atragă măsura returnării în România.

Recursul este nefondat. Extrasul după minuta hotărârii de expulzare pronunțată la 12 august 2003, de Tribunalul din Bobigny, Franța, precum și nota întocmită de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția de Pașapoarte, atestă faptul returnării reclamantului Ț.S., din Franța. Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în România, aprobată prin Legea nr. 216/1998, cu modificările ulterioare, împotriva reclamantului s-a luat măsura restrictivă de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului pe o durată de 4 ani, începând din data de 14 august 2003. Prima instanță a stabilit în mod judicios starea de fapt, precum și lipsa oricăror dovezi din care să rezulte situația de tranzit în Franța, a reclamantului.

Pentru același motiv a înlăturat susținerea reclamantului, în legătură cu demersurile făcute în Portugalia, pentru obținerea vizei de rezidență. Cât privește durata măsurii restrictive de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului, printr-o cerere depusă ulterior, recurentul-reclamant a învederat că s-a dispus reducerea ei de la 4 ani, la 1 an, potrivit comunicării nr. 211/1204460, primită din partea Direcției Generale de Pașapoarte. Ținând seama de considerentele expuse și de rezolvarea favorabilă dată cererii ulterioare a reclamantului, de autoritatea publică pârâtă, urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Ț.S. împotriva sentinței civile nr. 437 din 18 martie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.