ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2372/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 1542 din 29 noiembrie 2004, a condamnat pe inculpatul A.O. la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 25 martie 2004 la zi. În baza art. 329 alin. (4) C. pen., a confiscat suma de 850.000 lei. A obligat pe inculpat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul A.O. a închiriat o garsonieră din strada Coștila, unde i-a permis să locuiască părții vătămate C.M. împreună cu martora V.D.E., acestea urmând să se prostitueze, inculpatul facilitându-le obținerea de clienți. În acest sens, în seara de 25 martie 2004, inculpatul i-a acostat pe martorii A.S. și D.V., propunându-le acestora întreținerea de relații sexuale cu o fată, contra sumei de 500.000 lei. Fiind de acord cu propunerea, cei trei s-au deplasat la garsoniera din strada Coștila unde inculpatul, cu o cheie ce o avea asupra sa, a deschis ușa locuinței prezentându-le celor doi pe partea vătămată C.M. Martorii au acceptat să întrețină relații sexuale cu aceasta, stabilind ca inculpatul să revină peste o oră.

Inculpatul a plecat, închizând ușa cu cheia, revenind la expirarea termenului stabilit, spunându-le martorilor că pot pleca. La scurt timp după părăsirea garsonierei, aflându-se în zona Pieței Reșița, martorii A.S. și D.V. au fost reținuți de organele de poliție, care supravegheau activitatea infracțională a inculpatului. În aceeași seară inculpatul i-a propus și martorului D.G.B. să întrețină relații sexuale cu o fată în schimbul sumei de 350.000 lei, conducându-l în aceeași garsonieră. Aici martorul a fost de acord să întrețină relații sexuale cu partea vătămată C.M., plătindu-i inculpatului suma de 350.000 lei, stabilindu-se ca inculpatul să revină peste o jumătate de oră. În garsonieră se afla și martora R.F., concubina inculpatului, cei doi părăsind locuința, închizând ușa de acces cu cheia pe care inculpatul o avea asupra sa, iar la coborâre au fost reținuți de organele de poliție.

La reținerea situației de fapt, au fost avute în vedere declarațiile martorilor D.G., A.S. și D.V., precum și procesul verbal de depistare a acestora. Astfel, martorii au arătat că inculpatul le-a recomandat-o pe partea vătămată în vederea întreținerii de relații sexuale, inculpatul fiind acela care a stabilit și încasat sumele de bani plătite de A.S. și D.G. De altfel, inculpatul a recunoscut, în cursul urmăririi penale, în declarațiile date în prezența apărătorului său ales, că îi aducea părții vătămate diferiți clienți, cu care aceasta întreținea relații sexuale, el fiind acela care încasa sumele de la clienți, precizând că lui îi revenea un procent de 20 %, conform înțelegerii avută cu partea vătămată.

Instanța de fond a constatat că în cauză nu se conturează nici una din variantele alternative ale laturii obiective ale infracțiunii, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, dispunând schimbarea încadrării juridice în art. 329 alin. (1) C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, secția I penală și inculpatul. Parchetul a criticat soluția pentru greșita individualizare a pedepsei, la care nu s-a avut în vedere atitudinea oscilantă a inculpatului și gradul de pericol social al faptei, astfel că se impune aplicarea unei pedepse mai severe. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere că nu are antecedente penale și are în întreținere un copil minor.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 45 din 24 ianuarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate, cu motivarea că instanța de fond a reținut corect starea de fapt, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar pedeapsa a fost corect individualizată. Nemulțumită de ambele hotărâri, inculpatul a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei aplicate pe care o apreciază prea mare, având în vedere împrejurările în care s-a comis fapta, a recunoscut și regretat fapta, anterior având o conduită bună, fără antecedente penale. Recursul declarat în cauză este nefondat. Verificând actele și lucrările de la dosar, se constată că ambele instanțe au reținut corect situația de fapt în concordanță cu probele administrate în cauză, încadrând fapta comisă de inculpat în textul de lege corespunzător pentru care s-a aplicat o pedeapsă just individualizată.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Analizând criticile formulate de inculpat în conformitate cu prevederile textului de lege citat se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel, la dozarea pedepsei aplicate inculpatului cât și la modalitatea de executare a acesteia a avut în vedere atât pericolul social al faptei comise, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, infractor primar, o bună conduită anterior, care a recunoscut și regretat fapta, existând temeiuri că scopul pedepsei înscris în art. 52 C. pen., poate fi realizat în cuantumul și modalitatea stabilite de instanțe.

Pentru considerentele ce preced, având în vedere că, examinând hotărârea atacată și în raport cu prevederile art. 385 9 C. proc. pen., nu se identifică existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.O. împotriva deciziei penale nr. 45 din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 martie 2004 la 8 aprilie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2005.