ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.10.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4909/2011

HOTĂRÂRE
25.10.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4909/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea camerei de consiliu din 26

mai 2011, Curtea de Apel Oradea a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare

formulată de reclamantul C.C.M., privind de doamna judecător I.C.G.

Prin Sentința nr. 133 din 10 iunie 2011, Curtea de

Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis

excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de

soluționare a cererii principale și a cererii de chemare în garanție formulate

de reclamantul C.C.M. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României,

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, Direcția pentru

Coordonarea și Controlul Aplicării Legislației din Domeniul Restituirii

Proprietății Funciare, Corpul de Control al Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietății, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția Domeniilor Statului, Oficiul de

Cadastru și Publicitate Imobiliară București, Instituția Prefectului Județului

Vrancea, chemații în garanție SC V.P. SA, Ministrul Finanțelor Publice și

intervenientul N.M. precum și a cererii de intervenție în interes propriu

formulată de intervenientul N.M., în favoarea Judecătoriei Panciu, județul

Vrancea.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, raportat de obiectul cererii de

chemare în judecată, că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 51 - 58 din

Legea nr. 18/1991, art. 110 din Legea 247/2005 și art. 1, pct. 2 C. proc. civ.,

norme derogatorii de la prevederile art. 10, alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

de natură a atrage competența judecătoriilor în soluționarea litigiilor ce au

ca obiect anularea titlurilor de proprietate și a operațiunilor administrative

ce stau la baza elaborării acestora precum și sancționarea celor vinovați de

fapte ce se circumscriu acestor dispoziții legale.

reclamantului

Reclamantul C.C.M. a

atacat cu recurs atât încheierea din 26 mai 2011 cât și Sentința nr. 133 din 10

iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, invocând în drept dispozițiile

art. 304, pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul a precizat că-și menține motivele invocate în cererea inițială

privind recuzarea doamnei judecător I.C.G., iar în ceea ce privește Sentința

nr. 133 din 10 iunie 2011, a susținut că este pronunțată cu aplicarea greșită a

legii, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată a solicitat

anularea unui act administrativ, întocmit ilegal de către o autoritate

administrativă.

Totodată, a susținut

că instanța de fond a acceptat prezența Comisiei Județene Vrancea care nu a

fost parte în proces, a refuzat notarea din oficiu a procesului în cartea

funciară și amânarea procesului pentru a-și formula apărarea.

De asemenea, a

susținut că nu a avut parte de o judecată corectă și nu a avut acces la dosar

pe parcursul judecății.

Prin întâmpinările

formulate în cauză intimații-pârâți Ministerul Administrației și Internelor,

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Instituția Prefectului

Județului Vrancea au invocat excepția inadmisibilității recursului față de

dispozițiile art. 158, alin. (3) C. proc. civ.

promovării căii de atac

Analizând cu

prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, potrivit

art. 137 C. proc. civ., aplicabil și în recurs în temeiul art. 316 corelat cu

art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru

următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 158, alin. (1) C. proc. civ., așa cum a fost modificat de

Legea nr. 202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor, „când în fața

instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată

să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu

activitate jurisdicțională competent", iar alin. (3) prevede că „dacă

instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de

atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui

organ cu activitate jurisdicțională competent."

Aceste dispoziții

legale se aplică proceselor și cererilor începute, respectiv formulate după

data de 25 noiembrie 2010, când au intrat în vigoare prevederile Legii nr.

202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor.

În speță, prin

Sentința nr. 133 din 10 iunie 2011, Curtea de Apel Oradea a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

Cum cererea de

chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 24 martie 2011,

devin incidente dispozițiile art. 158, alin. (3) C. proc. civ., modificat prin

Legea nr. 202/2010, astfel că recursul formulat împotriva Sentinței nr. 133 din

10 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea este inadmisibil, nefiind reglementat de

lege.

Recursul este

îndreptat și împotriva încheierii din 26 mai 2011, prin care s-a respins ca

neîntemeiată cererea de recuzare.

Potrivit art. 34,

alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate

ataca numai odată cu fondul.

În contextul în care

judecarea pe fond a cauzei nu a fost finalizată, iar ceea ce s-a atacat cu

recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de

recuzare a completului de judecată, atrage incidența ipotezei prevăzute de art.

34, alin. (2) C. proc. civ., iar recursul declarat împotriva acestei încheieri

este inadmisibil.

În temeiul soluției

adoptate în recurs

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312, alin. (1) raportat la art. 158, alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

Respinge recursul declarat de C.C.M. împotriva

Sentinței nr. 133 din 10 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea și a încheierii din

26 mai 2011 a aceleiași instanțe, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-05-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2978/2011
ții juridice, cel mult, putând fi interpretată drept o punere în discuție a validității titlului reclamantului. Or, așa cum s-a reținut mai sus, în argumentarea adusă excepției de nelegalitate, o asemenea contestare nu este posibilă în stad
ÎCCJ 2011-03-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1249/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul V.S. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Propriet
ÎCCJ 2011-05-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2954/2011
Fond Funciar la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 15847 mp, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate al SC F. SA asupra acestui imobil, obligarea Ministerului Finanțelor Publice și A.V.A.S. la res
ÎCCJ 2011-05-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2716/2011
. x către un evaluator pentru efectuarea raportului de evaluare. A respins Curtea cererea pârâtului Statul Român prin C.C.S.D. privind chemarea în garanție a Comunei Berceni, prin primar. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând si
ÎCCJ 2012-04-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2074/2012
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel Pitești la data de 10 mai 2011, reclamantul C.G. a chemat în judecată
Sursă