ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4909/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4909/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea Curții de Apel Oradea
Prin încheierea camerei de consiliu din 26
mai 2011, Curtea de Apel Oradea a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare
formulată de reclamantul C.C.M., privind de doamna judecător I.C.G.
Prin Sentința nr. 133 din 10 iunie 2011, Curtea de
Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis
excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de
soluționare a cererii principale și a cererii de chemare în garanție formulate
de reclamantul C.C.M. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României,
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, Direcția pentru
Coordonarea și Controlul Aplicării Legislației din Domeniul Restituirii
Proprietății Funciare, Corpul de Control al Autorității Naționale pentru
Restituirea Proprietății, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția Domeniilor Statului, Oficiul de
Cadastru și Publicitate Imobiliară București, Instituția Prefectului Județului
Vrancea, chemații în garanție SC V.P. SA, Ministrul Finanțelor Publice și
intervenientul N.M. precum și a cererii de intervenție în interes propriu
formulată de intervenientul N.M., în favoarea Judecătoriei Panciu, județul
Vrancea.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, raportat de obiectul cererii de
chemare în judecată, că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 51 - 58 din
Legea nr. 18/1991, art. 110 din Legea 247/2005 și art. 1, pct. 2 C. proc. civ.,
norme derogatorii de la prevederile art. 10, alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
de natură a atrage competența judecătoriilor în soluționarea litigiilor ce au
ca obiect anularea titlurilor de proprietate și a operațiunilor administrative
ce stau la baza elaborării acestora precum și sancționarea celor vinovați de
fapte ce se circumscriu acestor dispoziții legale.
Recursul
reclamantului
Reclamantul C.C.M. a
atacat cu recurs atât încheierea din 26 mai 2011 cât și Sentința nr. 133 din 10
iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, invocând în drept dispozițiile
art. 304, pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de
atac, recurentul a precizat că-și menține motivele invocate în cererea inițială
privind recuzarea doamnei judecător I.C.G., iar în ceea ce privește Sentința
nr. 133 din 10 iunie 2011, a susținut că este pronunțată cu aplicarea greșită a
legii, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată a solicitat
anularea unui act administrativ, întocmit ilegal de către o autoritate
administrativă.
Totodată, a susținut
că instanța de fond a acceptat prezența Comisiei Județene Vrancea care nu a
fost parte în proces, a refuzat notarea din oficiu a procesului în cartea
funciară și amânarea procesului pentru a-și formula apărarea.
De asemenea, a
susținut că nu a avut parte de o judecată corectă și nu a avut acces la dosar
pe parcursul judecății.
Prin întâmpinările
formulate în cauză intimații-pârâți Ministerul Administrației și Internelor,
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Instituția Prefectului
Județului Vrancea au invocat excepția inadmisibilității recursului față de
dispozițiile art. 158, alin. (3) C. proc. civ.
Regularitate a
promovării căii de atac
Analizând cu
prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, potrivit
art. 137 C. proc. civ., aplicabil și în recurs în temeiul art. 316 corelat cu
art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru
următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 158, alin. (1) C. proc. civ., așa cum a fost modificat de
Legea nr. 202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor, „când în fața
instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată
să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu
activitate jurisdicțională competent", iar alin. (3) prevede că „dacă
instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de
atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui
organ cu activitate jurisdicțională competent."
Aceste dispoziții
legale se aplică proceselor și cererilor începute, respectiv formulate după
data de 25 noiembrie 2010, când au intrat în vigoare prevederile Legii nr.
202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor.
În speță, prin
Sentința nr. 133 din 10 iunie 2011, Curtea de Apel Oradea a dispus declinarea
competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.
Cum cererea de
chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 24 martie 2011,
devin incidente dispozițiile art. 158, alin. (3) C. proc. civ., modificat prin
Legea nr. 202/2010, astfel că recursul formulat împotriva Sentinței nr. 133 din
10 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea este inadmisibil, nefiind reglementat de
lege.
Recursul este
îndreptat și împotriva încheierii din 26 mai 2011, prin care s-a respins ca
neîntemeiată cererea de recuzare.
Potrivit art. 34,
alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate
ataca numai odată cu fondul.
În contextul în care
judecarea pe fond a cauzei nu a fost finalizată, iar ceea ce s-a atacat cu
recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de
recuzare a completului de judecată, atrage incidența ipotezei prevăzute de art.
34, alin. (2) C. proc. civ., iar recursul declarat împotriva acestei încheieri
este inadmisibil.
În temeiul soluției
adoptate în recurs
Pentru aceste
considerente, în temeiul art. 312, alin. (1) raportat la art. 158, alin. (3) C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de C.C.M. împotriva
Sentinței nr. 133 din 10 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea și a încheierii din
26 mai 2011 a aceleiași instanțe, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 octombrie 2011.