ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2954/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2954/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Soluția instanței de fond.
Prin acțiunea
formulată la data de 02 decembrie 2008, reclamanta R.S.R. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâtul Primarul Sectorului 3 București, obligarea acestuia
să o pună în posesie pe vechiul amplasament cu 15.847 mp, moștenire de la I.I.R.I.,
precum și obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii de 100 lei/zi
întârziere de la 15 mai 2002 până la punerea în posesie.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că, urmare a cererilor nr. 2529 din 16 ianuarie 2008 și nr.
3482 din 21 ianuarie 2008, prin care a solicitat să i se comunice stadiul
soluționării dosarului nr. 658 din 26 ianuarie 1998 privind reconstituirea
dreptului de proprietate, pârâtul Primarul Sectorului 3 i-a comunicat prin
adresele nr. 2529, 3482, 658 /2008 faptul că trebuie depuse în completare o
serie de documente sub sancțiunea respingerii dosarului. Reclamanta a mai
arătat că la data de 12 septembrie 2008 a transmis documentele solicitate și a
solicitat la rândul său soluționarea în termenul legal a dosarului nr. 658 din 26
ianuarie 1998, iar după 10 ani de tergiversare, Primăria Sectorului 3 i-a
comunicat faptul că dosarul urmează a fi soluționat de către Comisia Locală a
Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată
asupra terenurilor.
Ulterior, reclamanta
a depus la dosar cerere modificatoare a cadrului procesual pasiv și a
obiectului, precum și cereri precizatoare, solicitând obligarea Comisiei Locale
a Municipiului București de Fond Funciar la emiterea titlului de proprietate
pentru suprafața de 15847 mp, constatarea nulității absolute parțiale a
titlului de proprietate al SC F. SA asupra acestui imobil, obligarea
Ministerului Finanțelor Publice și A.V.A.S. la restituirea sumelor de bani
încasate cu titlu de preț al imobilului teren în litigiu, obligarea Comisiei
locale la plata de daune cominatorii de 500 ron/zi de întârziere până la
emiterea titlului de proprietate.
Pârâta SC F. SA a
formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale și
funcționale a instanței cu privire la capătul 2 din cererea precizată, excepția
inadmisibilității capătului 2 din cererea precizată, față de neefectuarea
procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum și
excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, apreciind că aceasta
trebuie să facă dovada că este titulara dreptului de proprietate asupra
terenului menționat în cererea precizatoare, din care se pretinde că face parte
și terenul proprietatea SC F. SA, precum și dovada calității de succesor al
autorilor săi I.I. și I.D., despre care pretinde că au fost titulari ai
dreptului de proprietate asupra terenului în discuție.
Prin întâmpinare a
mai fost invocată și excepția lipsei de interes cu privire la capătul 2 din cererea
precizată, pârâta susținând că demersul reclamantei întemeiat pe dispozițiile
Legii nr. 18/1991 este lipsit de interes, în condițiile în care imobilele
pentru care s-a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu
se mai aflau la data solicitării în patrimoniul cooperativelor agricole de
producție sau în administrarea Consiliilor locale, astfel cum prevede Legea nr.
18/1991.
Prin întâmpinarea
formulată în cauză, pârâta A.V.A.S. a invocat excepția lipsei calității
procesuale pasive cu privire la capătul 3 din cererea precizată, arătând că nu
are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul societăților
comerciale la care statul deține acțiuni, are doar calitatea de acționar în
numele statului la aceste societăți.
Aceeași excepție a
fost invocată și de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, față de împrejurarea
că nu a avut niciodată un drept de proprietate asupra imobilului - teren în
litigiu și nici măcar nu a fost parte la încheierea contractului de vânzare al
acestui imobil.
Prin Sentința civilă
nr. 5843 din 19 mai 2009, Judecătoria sector 3 București a admis excepția
necompetenței sale materiale în ceea ce privește capetele 2 și 3 din cererea
precizată și a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind
constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a
dreptului de proprietate seria M03 nr. 3376/1997 emis de Ministerul Industriei
și Comerțului, în ceea ce privește suprafața de 15847 mp, formulată de
reclamanta R.S.R., respectiv a capătului de cerere privind restituirea sumelor
de bani încasate cu titlu de preț al imobilului teren, formulat de reclamantă
în contradictoriu cu Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.S.,
în favoarea Curții de Apel București; a disjuns capetele de cerere privind
obligarea la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 15847 mp,
respectiv obligarea la plata de daune cominatorii, formulată de reclamantă, în
contradictoriu cu Comisia Locală a Municipiului București, prin Primar General
și Subcomisia Locală de Fond Funciar Sector 3, prin primar, respectiv în
contradictoriu cu Comisia Locală a Municipiului București, prin Primar General,
sub un număr nou de dosar.
În cauză a fost citat
în calitate de pârât și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de
Afaceri, care este succesorul Ministerului Industriilor și Comerțului -
emitentul actului administrativ atacat, conform art. 1 din O.U.G. nr. 115/2009
și art. 1 din H.G. nr. 1634/2009.
Prin sentința civilă
nr. 3737 din 5 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes, a admis excepția
lipsei procedurii prealabile și, în consecință, a respins acțiunea formulată de
reclamanta R.S.R., în contradictoriu cu pârâții SC F. SA, Statul Român - prin
Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului și Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, ca
inadmisibilă.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut că excepțiile invocate de pârâta SC
F. SA, respectiv excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei
de interes, sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În raport de înscrisurile
existente la dosar și mai ales de actul de vânzare-cumpărare încheiat la 22
iulie 1936, conform căruia I.I., tatăl reclamantei, a cumpărat un teren în
suprafață de 30.000 mp. plantat cu pomi fructiferi, situat în comuna Dudești
Cioplea, jud. Ilfov, instanța a apreciat că reclamanta are calitate procesuală
activă, astfel că excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă.
În ceea ce privește
excepția lipsei de interes, s-a reținut că prin promovarea acțiunii reclamanta
a urmărit desființarea actului administrativ care atestă dreptul de proprietate
al pârâtei asupra terenului despre care reclamanta susține că a aparținut
autorilor săi, faptul că acest act are o valoare de consolidare a dreptului de
proprietate și nu valoare de constituire, susținere invocată în motivarea
excepției, nefiind relevant sub aspectul interesului de a promova prezenta
acțiune, care nu are ca obiect compararea unor titluri de proprietate, ci
analizarea legalității emiterii certificatului de atestare a dreptului de
proprietate.
Instanța de fond a
constatat că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă înainte de a
solicita instanței constatarea nulității parțiale a certificatului de atestare
a dreptului de proprietate, în sensul că nu s-a adresat autorității emitente a
certificatului – Ministerul Industriilor și Comerțului, sau ministerelor care
s-au succedat acestuia în drepturi după anul 1997, pentru a solicita revocarea
parțială a acestui act administrativ și, în consecință, a admis excepția lipsei
procedurii prealabile și a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere, precum
și capătul 3 din cererea precizată, cu privire la care nu a mai procedat la
analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții A.V.A.S.
și Ministerul Finanțelor Publice.
Calea de atac
exercitată.
Împotriva hotărârii
instanței de fond a declarat recurs reclamanta R.S.R., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de
atac, recurenta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susține
că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura
pricinii, întrucât și-a motivat cererea pe art. 4 din Legea nr. 554/2004, ori
aceste considerente de drept nu au fost reținute de instanța de fond.
Invocând dispozițiile
art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă menționează că prima
instanță trebuia să califice explicit acțiunea din punct de vedere juridic și
să o analizeze în raport de art. 4 din Legea nr. 554/2004, ca excepție de
nelegalitate.
Se susține și faptul
că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu
încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât în mod greșit s-a respins acțiunea
pentru lipsa procedurii prealabile în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004,
deoarece, în ceea ce privește excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4 din
același act normativ, legiuitorul nu a instituit obligativitatea efectuării
procedurii prealabile.
Intimata SC F. SA a
formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca
nefondat sub toate aspectele, apreciind ca legală și temeinică sentința
recurată și combătând criticile recurentei, insistând asupra faptului că obiectul
cererii de chemare în judecată a fost constatarea nulității absolute a unui act
administrativ pentru care era necesară îndeplinirea procedurii prealabile.
Soluția instanței
de recurs.
Înalta Curte,
analizând recursul în raport de motivele invocate, de înscrisurile care există
la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este
nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Pentru început,
instanța de recurs apreciază că se impun a fi făcute unele precizări cu privire
la cauza dedusă judecății.
După cum se constată
din înscrisurile care există la dosarul cauzei, recurenta-reclamantă a precizat
cererea de chemare în judecată la termenele din 28 aprilie 2009 și 19 mai 2009,
în sensul că, printre altele, se solicită constatarea nulității absolute parțiale
a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor
seria M03, nr. 3376 din 2 iunie 1997 emis de Ministerul Industriei și
Comerțului în favoarea SC F. SA.
Prin Sentința civilă
nr. 5843 din 19 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în
dosarul nr. 14732/301/2008 s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei
instanțe în ceea ce privește capetele 2 și 3 din cererea precizată și s-a dispus
declinarea competenței de soluționare a capătului de cerere privind constatarea
nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de
proprietate menționat anterior, în favoarea Curții de Apel București, sentință
irevocabilă prin nerecurare.
Dacă Judecătoria
Sectorului 3 ar fi calificat cererea reclamantei ca fiind formulată în temeiul
art. 4 din Legea nr. 554/2004, trebuia să sesizeze instanța competentă printr-o
încheiere cu privire la excepția de nelegalitate, astfel cum prevăd în mod
expres dispozițiile art.4 alin.1 din legea menționată și să suspende
soluționarea cauzei pentru celelalte capete de cerere.
Or, această instanță
s-a dezinvestit cu privire la soluționarea capătului de cerere privitor la
constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate,
iar reclamanta nu a atacat sentința de dezinvestire sub aspectul unei greșite
aprecieri asupra obiectului cererii de chemare în judecată și a modalității de
soluționare a cererii de sesizare cu excepția de nelegalitate astfel cum prevăd
dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, obiectul
cererii de chemare în judecată cu care a fost investită Curtea de Apel
București, l-a constituit nulitatea absolută parțială a certificatului de
atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03, nr. 3376 din
2 iunie 1997 emis de Ministerul Industriei și Comerțului în favoarea SC F. SA
și nu nelegalitatea acestui act, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004,
astfel cum în mod eronat susține recurenta-reclamantă.
Atitudinea reclamantei
denotă acceptarea obiectului cererii de chemare în judecată ca fiind constatarea
nulității absolute parțială a certificatului de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenurilor emis în favoarea SC F. SA și intrarea în puterea
lucrului judecat a calificării date acțiunii formulate de reclamantă.
De altfel, obiectul
capătului de cerere disjuns corespunde scopului urmărit de reclamantă
manifestat în cuprinsul cererii de chemare în judecată precizată.
Instanța de fond în
mod corect s-a pronunțat asupra acestei cereri prin Sentința civilă nr. 3337
din 5 octombrie 2010 recurată de reclamantă.
Aceasta cu atât mai
mult cu cât, în raport de dispozițiile art. 294 alin. (1) coroborat cu art. 316
C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în
judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Față de situația
expusă, criticile referitoare la incidența motivului de recurs prevăzut de art.
304 pct. 7 C. proc. civ., sunt nefondate.
Hotărârea recurată
respectă cerințele prevăzute la art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și nu cuprinde
motive contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel cum eronat susține
recurenta-reclamantă.
Astfel cum s-a
precizat anterior, instanța de fond a apreciat în mod justificat că a fost
investită cu acțiune privind nulitatea absolută a unui act administrativ și nu
cu o excepție de nelegalitate, pronunțându-se în mod corect asupra acesteia,
neavând posibilitatea să califice în alt fel cererea cu care a fost investită,
urmarea Sentinței civile nr. 5843/2009 a Judecătoriei Sectorului 3, intrată în
puterea lucrului judecat.
Prin urmare, sunt neconforme
cu realitatea susținerile recurentei potrivit cărora cererea formulată se
întemeiază pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
În raport de aceste
considerente, instanța de recurs apreciază că nu este incident nici motivul de
recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În ceea ce privește
motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte
apreciază că acesta este nefondat întrucât instanța de fond în mod corect a
făcut aplicabilitatea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu
modificările și completările ulterioare și a respins acțiunea reclamantei ca
inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile.
Nici cu ocazia
judecării în fond și nici în recurs, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada
îndeplinirii procedurii prealabile impuse de legiuitor ca o condiție de
admisibilitate a unei acțiuni în contencios administrativ formulată în temeiul
Legii nr. 554/2004, având ca obiect constatarea nulității absolute a unui act
administrativ cum este certificatul de atestare a dreptului de proprietate
menționat de reclamantă.
Susținerile
recurentei referitoare la faptul că în condițiile unei acțiuni întemeiată pe
dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu era necesară plângerea
prealabilă, nu pot fi reținute, având în vedere cele menționate anterior,
referitoare la calificarea acțiunii ce a constituit obiectul investirii
instanței de fond, care a pronunțat hotărârea recurată în cauza de față.
Față de
considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004
cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C.
proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.S.R.
împotriva Sentinței civile nr. 3737 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
24 mai 2011.