ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 685/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București sub nr. 1122/300 din 30 ianuarie 2008, reclamanții A.G.B., F.B.G., K.R.E. și T.H., în contradictoriu cu pârâta SC O.C.E. SA au solicitat obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 9.480 m.p. situat în București, str. G., sector 2, dar și obligarea acesteia la plata de daune moratorii de 5.000 lei pe fiecare zi de întârziere începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la eliberarea terenului, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 7510 din 10 septembrie 2008, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 38664/2008. Prin sentința civilă nr. 863 din 06 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți, dispunându-se obligarea pârâtei la a lăsa reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul teren în suprafață de 9.480 m.p. situat în București, str. G., sector 2. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta. Prin decizia civilă nr. 33/ A din 4 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-apelate, ca nefondată; s-a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva menționatei decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal, apelanta - pârâtă SC O.C.E. SA. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 38664/3/2008. Judecata recursului a fost suspendată la 22 noiembrie 2010, potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, fiind repus pe rol, din oficiu, la data de 06 decembrie 2011, pentru discutarea excepției perimării. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Partea nu se socotește în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la 22 noiembrie 2010, potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an, fiind repus pe rol din oficiu. Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, care, după ce s-a dispus suspendarea pentru lipsa acestora, nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, nici nu au invocat și dovedit existența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, recursul urmează a fi constatat perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâta SC O.C.E. SA împotriva deciziei nr. 33/ A din 04 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2012.