ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 862/2012

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 777 din 16 martie 2012

pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

dosarul nr. 23/39/2012 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de persoana

solicitată P.V. împotriva sentinței penale

nr.

21 din 1 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze

cu minori.

A obligat recurenta persoană solicitată la plata

sumei de 180 lei

cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei,

reprezentând onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație

în anulare

contestatorul persoana solicitată P.V. invocând

dispozițiile art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen.

În motivarea contestației, acesta a arătat în

esență că, fiind în

stare de arest,

era absolut necesară prezența sa la soluționarea

recursului întrucât acesta viza o sentință și nu o încheiere.

Examinând

contestația în anulare în raport cu lucrările și

materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este

inadmisibilă,

urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2)

C. proc. pen.

, instanța constatând

că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul

pe care se sprijină contestația

este dintre cele prevăzute în art. 386

și că în sprijinul contestației se

depun

ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu

contestația

și dispune citarea părților interesate.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen.,

împotriva

hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în

următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a

judecat cauza de

către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform

legii,când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

b) când

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal

dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i)

1

,cu privire

la care existau probe la dosar;

c) când

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă;

d) când, la

judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs,

inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie

potrivit art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin.

(1)

1

.

Examinând

cauza în raport de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constată

că, cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de dispozițiile

art. 388 C. proc. pen., însă motivele invocate nu sunt dintre cele prevăzute în

art. 386 lit. a) – e), C. proc. pen., întrucât din verificarea practicalei

deciziei contestate, a dovezii de citare a contestatorului precum și a

sentinței recurate, reiese că la dosarul cauzei se află dovada de citare a

contestatorului, iar de la administrația locului de deținere s-a atașat dovada

imposibilității de prezentare din motive medicale, astfel încât contestația în

anulare va fi respinsă ca inadmisibilă întrucât nu au fost întrunite cumulativ

cele două condiții prev. de dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.,

respectiv imposibilitatea de prezentare și imposibilitatea de a încunoștința

instanța.

Ca atare,

văzând dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

va respinge ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul

persoană solicitată P.V. și va fi obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

R

espinge, ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul persoană

solicitată P.V. împotriva deciziei penale nr. 777 din 16 martie 2012 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 23/39/2012.

Obligă

contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 400

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 martie 2012.