ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 862/2012

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 777 din 16 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 23/39/2012 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.V. împotriva sentinței penale nr. 21 din 1 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. A obligat recurenta persoană solicitată la plata sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul persoana solicitată P.V.

invocând dispozițiile art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen. În motivarea contestației, acesta a arătat în esență că, fiind în stare de arest, era absolut necesară prezența sa la soluționarea recursului întrucât acesta viza o sentință și nu o încheiere. Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen. , instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; b) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i) 1 ,cu privire la care existau probe la dosar; c) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; d) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 alin. (1) 1 . Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., instanța constată că, cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de dispozițiile art. 388 C. proc. pen., însă motivele invocate nu sunt dintre cele prevăzute în art. 386 lit. a) – e), C. proc. pen., întrucât din verificarea practicalei deciziei contestate, a dovezii de citare a contestatorului precum și a sentinței recurate, reiese că la dosarul cauzei se află dovada de citare a contestatorului, iar de la administrația locului de deținere s-a atașat dovada imposibilității de prezentare din motive medicale, astfel încât contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă întrucât nu au fost întrunite cumulativ cele două condiții prev. de dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc.

pen., respectiv imposibilitatea de prezentare și imposibilitatea de a încunoștința instanța. Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul persoană solicitată P.V. și va fi obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE R espinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul persoană solicitată P.V. împotriva deciziei penale nr. 777 din 16 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 23/39/2012. Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2012.