ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6131/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâții Uniunea Națională a Barourilor

din România și Baroul Buzău solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța în cauză să constate că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată și, pe cale de consecință,

să anuleze Decizia nr. 928 din 10 -11 decembrie 2010 a Consiliului Uniunii

Barourilor din România și Decizia nr. 66 din 23 septembrie 2010 a Consiliului

Baroului Buzău, să dispună obligarea pârâților să emită o nouă decizie de

primire în profesia de avocat cu scutire de examen și să-l înscrie pe tabloul

avocaților definitivi.

Pârâta Uniunea

Națională a Barourilor din România a formulat întâmpinare în care a solicitat

respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Curtea de Ploiești,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 74

din 2 martie 2011, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că actele

administrative atacate sunt legale, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că

îndeplinește condiția impusă de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995, republicată, respectiv că are o vechime de cel puțin 10 ani în una din

funcțiile de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau

jurisconsult.

În concret,

reclamantul a obținut diploma de licență în luna februarie 2001, dată de la

care putea să exercite în mod legal funcția de consilier juridic sau

jurisconsult. De la acest moment și până la data de 16 iulie 2010, când a

formulat la Baroul Buzău cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de

examen, au trecut doar 9 ani și 5 luni; ca atare, reclamantul nu putea să

desfășoare activitate de consilier juridic timp de 14 ani, 3 luni și 20 zile,

după cum acesta a susținut.

Perioada în care

reclamantul a fost cadru militar și a îndeplinit o funcție juridică, conform

art. 208 lit. a) C. proc. pen., nu poate fi luată în calcul, întrucât la acel

moment nu era licențiat al Facultății de Drept.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul B.M., care a solicitat modificarea sa,

în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei

legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 16 alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 51/1995, republicată.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs s-a arătat de către recurent că prima instanță nu a

ținut seama de faptul că definitivarea sa în funcția de consilier juridic s-a

făcut cu luarea în considerare a perioadei în care a fost cadru militar la UM

01140 Lugoj și a îndeplinit o funcție juridică, conform dispozițiilor art. 8

-10 din Legea nr. 514/2003 și ale art. 14 -16 și art. 23 din Statutul profesiei

de consilier juridic.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Astfel, prin Decizia

nr. 66 din 23 septembrie 2010 a Consiliului Baroului Buzău a fost respinsă

cererea recurentului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen,

întrucât are o vechime mai mare de 10 ani în funcția de consilier juridic și îi

sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995,

republicată.

Prin Decizia nr. 928

din 10 -11 decembrie 2010 a Consiliului Uniunii Barourilor din România a fost

respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de recurent împotriva deciziei

anterior individualizate.

Conform art. 16 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei

de avocat (în forma în vigoare la data formulării de către recurent a cererii

de primire în profesia de avocat, respectiv 16 iunie 2010), poate fi primit în

profesie, cu scutire de examen, cel care până la data primirii în profesia de

avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier

juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat

activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de

avocat.

Ca atare, dispoziția

legală anterior citată enumeră limitativ categoriile de juriști cărora li se

recunoaște dreptul de a fi primiți în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Prin urmare, nu poate fi vorba despre funcțiile echivalente celei de consilier

juridic.

Recurentul a obținut

diploma de licență în luna februarie 2001, iar de la acest moment putea fi

angajat în funcția de consilier juridic sau jurisconsult.

De la data obținerii

diplomei și până la data formulării cererii de primire în profesia de avocat

sunt 9 ani și 5 luni, adică sub pragul legal instituit de norma aflată în

discuție.

În concret, din

carnetul de muncă al recurentului rezultă că acesta a fost angajat consilier

juridic la SC "A." Râmnicu Sărat la data de 21 iunie 2005 și i s-a

desfăcut contractul de muncă la data de 1 iulie 2010, având o vechime de 5 ani

și 10 zile.

În plus, din

adeverința nr. 10 din 23 iunie 2005 eliberată de SC "C." SRL Râmnicu

Sărat, rezultă că recurentul a îndeplinit funcția de consilier juridic de la

data de 3 martie 3003 până la data de 16 iunie 2005, având o vechime de 2 ani,

3 luni și 13 zile.

De asemenea,

recurentul a profesat ca jurist, în baza convenției civile încheiate cu SC

"Z.C." SRL Focșani, în perioada 7 februarie 2001 - 18 februarie 2003,

adică 2 ani și 11 zile.

Prin urmare, în

total, recurentul a desfășurat activitate de consilier juridic o perioadă de 9

ani, 4 luni și 3 zile, motiv pentru care soluția pronunțată cu privire la

cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen este legală.

Problema aflată în

divergență în prezenta cauză este aceea dacă poate fi luată în calcul și

perioada în care recurentul a avut calitatea de cadru militar la UM 01140 Lugoj

și a îndeplinit o funcție juridică, conform dispozițiilor art. 208 lit. a) C.

proc. pen., după cum rezultă din adeverința nr. 142 din 1 ianuarie 1996 emisă

de această unitate militară.

În acord cu prima

instanță, Înalta Curte apreciază că această perioadă nu poate fi luată în

calcul, întrucât, pe de o parte, la acel moment recurentul nu era licențiat în

drept, iar pe de altă parte, enumerarea făcută în art. 16 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 51/1995 este limitativă și ea nu se referă la funcțiile asimilate

celei de consilier juridic.

Mai mult decât atât,

după cum a arătat și judecătorul de fond, art. 2 alin. (2) din Normele

metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcții militare și

funcții specifice poliției, în cadrul structurilor Ministerului Administrației

și Internelor, cu stagiu în funcții civile, norme aprobate prin H.G. nr.

498/2004, impune condiția ca din dosarul personal al titularului să rezulte că

este licențiat al unei facultăți de drept și că a îndeplinit, potrivit fișei postului,

atribuțiile prevăzute de Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea

funcției de consilier juridic.

Ca atare, sunt

asimilați consilierilor juridici și li se echivalează stagiul efectuat acestei

profesii numai funcțiilor militare și celor specifice poliției, celor care în

mod efectiv au îndeplinit și îndeplinesc funcția de consilier juridic în MAI,

efectuând activități specifice acestei profesii.

Or, în speța de față,

activitatea desfășurată de recurent în calitate de cadru militar la UM 01140

Lugoj nu poate fi asimilată cu cea a consilierului juridic, în condițiile în

care acesta nu era licențiat al unei facultăți de drept.

Față de împrejurarea

că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative

anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge

recursul ca nefondat.

În baza art. 274

alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul la 400 RON

cheltuieli de judecată către intimata Uniunea Națională a Barourilor din

România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de B.M. împotriva Sentinței nr. 74 din 2 martie 2011 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la

400 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

către Uniunea Națională a Barourilor din România.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.