ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 697/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanta S.S.L. a solicitat instanței ca – în considerentele cu pârâții R.D.B. și R.K.B. – să se dispună rezilierea contractului de mandat de administrare pe care pârâții, în calitate de asociați ai persoanei juridice SC R.I. SRL, l-au încredințat reclamantei în calitate de administrator dobândită în condițiile art. 70 și următoarele din Legea nr. 31/1990. Prin sentința nr. 386 din 28 octombrie 2009, Tribunalul Prahova a respins ca lipsită de interes acțiunea reclamantei, având ca obiect reziliere contract. În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că reclamanta a acceptat numirea ca administrator al SC R.I.

SRL, exercitându-și atribuțiile în această calitate, iar în urma controlului efectuat de comisarii Gărzii Financiare (finalizat prin nota de constatare din 20 octombrie 2005) a adus la cunoștința pârâților situația financiară a societății, informându-i despre neregulile consemnate în actul menționat. Raportat la obiectul acțiunii deduse judecății s-a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 1552 C. civ., efectele contractului de mandat încetează prin renunțarea mandatarului în urma notificării mandantului despre renunțarea la mandat, norme ce au caracter de ordine publică, neputând fi înlăturate printr-o clauză contractuală, situație ce denotă faptul că reclamanta are posibilitatea de a renunța la mandatul de administrare, iar în concluzie – aceasta nu justifică interesul său născut și actual în promovarea acțiunii.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 75 din 11 august 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, care a reținut că reclamanta nu justifică interesul său născut și actual în promovarea acțiunii, în condițiile în care, în lipsa unor stipulații speciale în materie comercială încetează în condițiile și în cazurile reglementate de art. 1552 C. civ. S-a considerat că reclamanta are posibilitatea renunțării la mandat, iar susținerea acesteia că nu poate comunica notificarea renunțării (neavând cunoștință de adresele pârâților) a fost înlăturată, apreciindu-se că poate fi făcută la adresele cunoscute ale pârâților.

Mai mult, s-a reținut că interesul reclamantei nu mai este nici actual întrucât, în prezent societatea este dizolvată, fiind numit un lichidator ce a preluat atribuțiile reclamantei. Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs pe care nu l-a timbrat și nici motivat. Întrucât la data înregistrării căii de atac recurenta nu s-a conformat obligației de a timbra cererea, obligație instituită prin Legea nr. 146/1997, instanța a dispus și a pus în vedere recurentei prin mențiunile din cuprinsul citației, aflate la fila 4 din dosar, ca până la primul termen de judecată – stabilit la data de 16 februarie 2011 – să achite suma de 6 lei cu titlu de taxă de timbru și să depună timbrul judiciar de 0,15 lei.

Cum, la termenul stabilit, când procedura de citare cu recurenta a fost legal îndeplinită s-a constatat că aceasta nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și va sancționa cererea de recurs prin anularea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul formulat de reclamanta S.S.L., împotriva deciziei Curții de Apel Ploiești nr. 75 din 11 august 2010, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2011.