ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3534/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 3940 din 17 septembrie 2010, Tribunalul Comercial Cluj, a respins în întregime acțiunea comercială precizată formulată de reclamantul B.I.H. împotriva pârâtei SC T.C. SA.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 21 decembrie 2007 reclamantul a încheiat cu pârâta un contract de mandat comercial pe o perioada de 5 ani, contract în baza căruia era delegată conducerea

societății de către C.A. directorului general, respectiv reclamantului, părțile stipulând care le sunt drepturile și obligațiile.

La data de 08 aprilie 2009, prin Hotărârea C.A. al pârâtei s-a decis revocarea din funcția de director a reclamantului, fiind reținut faptul că acesta nu și-a îndeplinit criteriile de performanță prevăzute în Anexa nr. l a contractului de mandat, fiind astfel incidente dispozițiile art. 4 alin. (4), art. 8 lit. d) și art. 6 lit. d) din contractul de mandat încheiat între părți.

Instanța a reținut că cererea privind anularea hotărârii C.A. prin care a fost revocat mandatul dat de către pârâtă nu se circumscrie dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 rep, ci dispozițiilor art. 143

1

alin. (4) din același act normativ. Conform acestor din urma dispoziții, dat fiind caracterul intuitu personae al mandatului, mandatul nu poate fi menținut contra voinței mandantului, chiar dacă ar fi fost revocat în mod arbitrar. Prin

urm

are

, față de aceste considerente, se impune respingerea ca fiind inadmisibile a cererilor reclamantului prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 1 din 8 aprilie 2009 adoptată de C.A. al pârâtei și reîncadrarea sa pe vechiul post și în vechile condiții de muncă.

S-a reținut că, mandatul nu poate fi menținut contra voinței mandantului chiar dacă ar fi fost revocat în mod arbitrar, însă mandatarul are, într-un asemenea caz, o acțiune în daune, nu o acțiune in reintegrare. Reclamantul a formulat o astfel de acțiune în daune, invocând clauza penală din art. 6 lit. e) din contractul de mandat.

Sub acest aspect, instanța a reținut că pârâta s-a obligat sa-i plătească reclamantului daune interese în sumă egală cu valoarea remunerației fixe ce acesta era îndreptățit să o încaseze până la sfârșitul mandatului, dar nu mai mult de 1 an, în situația revocării sale fără justa cauză. S-a menționat expres faptul că neîndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanță constituie motiv just pentru revocare.

În art. 8 lit. d din contract s-a stipulat obligația reclamantului de a duce la îndeplinire criteriile și obiectivele de performanță stabilite prin decizia C.A., decizie anexă la contract.

Reclamantul a susținut că si-ar fi îndeplinit criteriile de performanță, aspect contestat de către pârâtă. Din anexa nr. 1 la contract rezultă că reclamantul și-a asumat obținerea unui profit net corectat de cel puțin 3.000.000 euro la sfârșitul exercițiului financiar 2008. S-a menționat faptul că în ipoteza în care de la oricare din criteriile de performanta pentru anul 2008 apare o abatere de mai mult de 10%, datorită unor evenimente care nu puteau fi luate în calcul la data semnării contractului, se vor renegocia valorile de mai sus în termen de cel mult o lună de la apariția evenimentului. (fila 17 dosarul Tribunalului Cluj).

Susținerile reclamantului în sensul că ar fi îndeplinit criteriile de performanță cu succes, adică ar fi adus pârâtei un profit mai mare decât cel previzionat cu peste 25% sunt nefondate, probațiunea administrată relevând faptul că activitatea întreprinsă nu a avut efectul scontat, profitul realizat de către pârâtă situându-se mult sub suma de 3.000.000 euro. Nici nu a dovedit reclamantul că ar fi solicitat renegocierea standardului pe care s-a obligat să-l atingă în condițiile apariției primelor semne ale crizei economice.

Susținerile reclamantului in sensul ca nu cunoștea estimarea de buget pe anul 2008 sau că a fost în eroare întrucât nu cunoștea faptul că diferența dintre încasări și

plăți nu reprezintă profit net nu poate fi primită și constituie o cauză de exonerare a acestuia de la îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate. De altfel, reclamantul nu a negat faptul că a fost director general al pârâtei în baza unui alt contract de mandat încheiat în anul 2006, astfel că este greu de știut că acesta nu cunoștea astfel de noțiuni. Mai mult, așa cum s-a reținut în cele ce preced, dacă bugetul de venituri și cheltuieli ar fi fost mai mic decât cel a cărui reprezentare a avut-o reclamantul, acesta avea posibilitatea renegocierii criteriilor de performanță, împrejurare nedovedită în prezenta cauză. Cifrele afirmate a fi extrase de reclamant de pe site-ul Bursei de Valori București se referă la profitul net în moneda naționala, nu în euro, simpla comparare a acestora ducând la concluzia că sub nici o forma reclamantul nu a atins standardul valoric asumat.

Raportul pe care reclamantul a susținut ca l-a întocmit dl. L.H. nu a putut fi reținut de către instanță atâta timp cât acesta se referă la o perioadă de timp anterioară semnării contractului de mandat în discuție. Singurul raport care poate fi avut în vedere este cel aflat în copie, la filele 91-97, raport din care rezultă o scădere considerabilă a profitului net al pârâtei.

În hotărârea de revocare a mandatului i s-a imputat reclamantului și faptul că și-a depășit limitele mandatului și a angajat persoane fără acordul C.A. Din probațiunea administrată rezultă că reclamantul a semnat contracte individuale de muncă, însă persoanele nu au fost angajate pe funcții de conducere executive. Art. 2 lit. j) din contractul de mandat, face referire expresă la necesitatea existenței hotărârii C.A. al pârâtei doar în ceea ce privește angajarea, sancționarea sau desfacerea contractului de muncă persoanelor cu funcții de conducere.

În aceeași hotărâre, pârâta a reținut incidența dispozițiilor art. 4 alin. (4) din contractul de mandat. Această clauză face trimitere la neîndeplinirea oricăror obligații stabilite în sarcina reclamantului prin art. 8 din contract, printre acestea numărându-se și aceea referitoare la interdicția contractării lucrărilor cu un comision sub 2% pentru realizarea manoperei și de minim 8% pentru realizarea manoperei și a materialelor. Deși reclamantul a susținut contrariul, pârâta a dovedit că acesta a acceptat un comision de 2%, respectiv 3% din valoarea lucrărilor, deși conform contractului, avea obligația să pretindă comisionul de 8% .

Față de toate aceste considerente, în condițiile în care motivul principal pentru care a fost revocat mandatul dat de pârâtă reclamantului îl constituie neîndeplinirea criteriilor și obiectivelor de performanță, dat fiind faptul că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi adus pârâtei un profit net corectat de 3.000.000 euro la sfârșitul anului financiar 2008, instanța a reținut că revocarea mandatului nu este abuzivă, astfel că cererea acestuia privind obligarea pârâtei la plata daunelor în sumă de 160.770 lei a fost apreciată nefondată, și a fost respinsă ca atare de către instanță.

Apelul declarat de reclamantul B.I.H. împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civila nr. 65 din 12 aprilie 2011.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență că, reclamantul nu a îndeplinit criteriile de performanță la care s-a angajat, după cum nu a

tăcut demersuri pentru revizuirea acestora în cazul în care a realizat că nu este posibilă realizarea profitului.

Prin urmare, s-a apreciat de către instanța de apel, faptul că, în mod just s-a revocat mandatul reclamantului, hotărârea adunării generale contestată fiind încheiată cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident nici un motiv de nelegalitate al acesteia.

Împotriva acestei decizii, reclamantul B.I.H., a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin care se solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii introductive.

În motivarea recursului, se susține ca instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații a schimbat înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât la momentul semnării contractului de mandat, în luna decembrie 2007. nu exista încă bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2008.

Chiar dacă în anexă se vorbește de realizarea unui profit de 3.000.000 euro, acest criteriu de performanță a fost modificat implicit la momentul adoptării bugetului de venituri și cheltuieli, când s-a stabilit ca și profit de obținut pe anul 2008 doar suma de 4.401.511 lei.

Raportat la acest profit previzionat explicit prin bugetul anului 2008 și raportat și la prevederile art. 5 lit. a) din Contractul de mandat, în opinia reclamantului rezultă că niciodată nu s-a avut în vedere ca și criteriu de performanță obținerea unui profit în suma de 3.000.000 euro, ci doar un profit de 4.401.511 lei, deoarece doar pentru un astfel de profit au existat aprobate resurse umane și materiale prin bugetul de venituri și cheltuieli aprobat pe anul 2008.

Această estimare de buget a fost aprobată după semnarea contractului de management în decembrie 2008, în aprilie 2008, odată cu aprobarea situațiilor financiare aferente anului 2007, conform pct. 5 lit. a) din Contractul de mandat, pornind de la estimarea depusă de subsemnatul și anexată.

Cea de a doua critică a recurentului se referă la faptul că hotărârea s-a dat cu interpretarea si aplicarea greșită a legii, întrucât motivul pentru care nu a solicitat în scris modificarea criteriilor de performanță s-a datorat faptului că atunci când s-a făcut proiecția contului de profit și pierderi pe anul 2008, președintele C.A. a solicitat modificarea criteriilor de performanță, conform bugetului de venituri și cheltuieli nou aprobat în aprilie 2008.

Recurentul mai arată că, actele depuse la dosarul cauzei stabilesc de la sine activitatea sa, în sensul că profitul net realizat a fost de 5.532.676 lei, potrivit informațiilor financiare anuale anexate, verificabile pe Bursa de valori București, pe simbolul C.

În ceea ce privește așa zisele angajări de personal nemotivat, se susține că acestea s-au făcut cu respectarea prevederilor legale, și că, niciodată nu i s-a imputat că ar fi angajat nemotivat personal, aspect care nu se regăsește în motivarea deciziei de revocare, deci nu formează obiectul acestui litigiu.

Referitor la așa-zisele comisioane mai mici decât acelea din contractul de management, recurentul arată că acestea erau negociate de directorul tehnic și

directorul de producție, conform fișei postului, iar beneficiul pe fiecare lucrare era mai mare de 10 %, deci mult mai mare decât 8%, pe medie.

Nici acest aspect însă nu stă la baza deciziei de revocare, deci nu formează obiectul acestui litigiu.

Conform rapoartelor tehnice din ianuarie 2008 și decembrie 2008, rezultă o diferență valorică care arată o creștere de la 70,4 milioane lei la 103,3 milioane lei, deci cu peste 33 milioane lei pe anul 2008, ceea ce arată că portofoliul de lucrări s-a mărit față de momentul semnării contractului de management cu subsemnatul.

Consider că așa după cum rezultă, datele financiare arată explicit faptul că societatea a avut o creștere mult mai mare decât aceea previzionată, iar eventualele minusuri se datorează diferențelor de curs valutar, crizei economice, neimputabile subsemnatului, la fel ca și proiectele câștigate dar nedemarate de beneficiari din lipsa fondurilor.

În final, reclamantul susține că temeiul deciziei de revocare a fost art. 4 alin. (4) din Contractul de mandat, însă împotriva sa nu s-a demarat nici o acțiune în răspunderea contra directorului, motivele invocate fiind neîntemeiate. Mai mult, nu există nici o decizie a C.A. anexă la contractul meu, care să nu fi fost respectată de subsemnatul.

De altfel nici nu mi s-au solicit daune interese pentru vreun eventual prejudiciu, deoarece nu s-a constatat nici un prejudiciu suferit din cauza subsemnatului, ci doar beneficii nete mai mari decât în anul 2007.

Analizând decizia atacată, în raport de criticile și temeiul de drept invocate. Înalta Curte, urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Prin prisma acestui motiv de nelegalitate, recurentul a susținut că datorită inexistenței, la momentul semnării contractului de mandat, a bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2008, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.

Se observă că, în realitate, recurentul a invocat în mod greșit dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., din moment ce a pus în discuție, sub pretextul interpretării greșite a contractului de mandat, aspecte de netemeinicie, recurentul tinzând, de fapt, la schimbarea situației de fapt rezultată din probatoriul administrat în raport de contractul de mandat din 21 decembrie 2007, în sensul că s-ar fi obligat Ia realizarea unui profit în valoare de 4.401.511 lei și nu la cel din Anexa 1 a contractului, respectiv la 3.000.000 euro.

Prin urmare, argumentele recurentului subsumate acestui motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu vor fi reținute, întrucât acestea vizează schimbarea situației de fapt stabilită în cauză, ce nu se mai poate produce în fața instanței de recurs, iar reaprecierea probelor administrate de către instanțele de fond nu mai este posibilă odată cu abrogarea punctelor 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ.

Distinct de aceste argumente, trebuie observat că prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. au în vedere acele situații în care concluzia instanței dedusă din

interpretarea actului, este contrazisă prin sensul clar și vădit neîndoielnic al termenilor și conținutului actului interpretat, situație care nu se regăsește în speță, instanța pronunțându-se asupra contractului de mandat din 12 decembrie 2007 în raport de îndatoririle la care reclamantul s-a obligat.

Nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nu poate fi reținut.

Astfel, se constată că recurentul a făcut simple afirmații, fără a arăta în concret care anume dispoziții au fost încălcate și care sunt argumentele care sprijină afirmațiile referitoare la eventualele încălcări și aplicări greșite ale legii. Totodată, din expunerea motivării recursului rezultă că s-au antamat chestiuni de fond care vizează netemeinicia și nu nelegalitatca, or, în recurs, se examinează soluția anterior pronunțată numai pentru cauze de nelegalitate care se încadrează în cerințele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., astfel că nu este suficient ca partea să facă trimitere la un motiv de nelegalitate fără să respecte cerința textului invocat.

În consecință, în condițiile în care nu s-a demonstrat că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și nici încălcarea sau aplicarea greșită a legii, criticile întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. vor fi respinse.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.I.H. împotriva Deciziei civile nr. 65 din 12 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.I.H. împotriva Deciziei civile nr. 65 din 12 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2011.