ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3394/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială la data de 27 iunie 2008 reclamanta SC C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC C.R. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate încălcarea de către aceasta a obligațiilor care decurg din contractul de mandat comercial din 1 februarie 2007, să dispună rezilierea contractului menționat mai sus începând cu data de 8 aprilie 2008, să oblige pârâta la plata sumei de 200.000 RON, reprezentând venitul pe care l-ar fi realizat de la data de 8 aprilie 2008 la 31 ianuarie 2009, dar și a dobânzii legale.

La data de 22 septembrie 2008, pârâta – reclamantă a depus la dosar cerere reconvențională, prin care a solicitat rezilierea contractului de mandat comercial din 1 februarie 2007, pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către reclamanta – pârâtă. Prin sentința comercială din 15 iunie 2010, Tribunalul București, secția a VI-a comercială a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere prin care reclamanta – pârâtă SC C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta – reclamantă SC C.R. SRL să se constate încălcarea de către aceasta a obligațiilor care decurg din contractul de mandat comercial din 1 februarie 2007 și a respins celelalte capete de cerere ale acțiunii principale, dar și cererea reconvențională, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe, atât SC C. SRL – societate în faliment, reprezentată prin lichidator F.M. SPRL –, cât și I.E.M. și I.E.M.A. au declarat apel, fără să le motiveze. Prin decizia comercială din 13 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a anulat, ca netimbrate, apelurile. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că a pelurile nu au fost timbrate cu ocazia introducerii acestora, așa încât, prin rezoluție, apelantei SC C. SRL – societate în faliment, reprezentată prin lichidator F.M. SPRL, i s-a pus în vedere să-și timbreze apelul său cu o taxă judiciară de timbru în valoare de 4 RON și cu timbru judiciar de 0,15 RON, iar apelanților I.E.M. și I.E.M.A.

li s-a pus în vedere să își timbreze apelul propriu cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2.618 RON și timbru judiciar de 5 RON, citațiile care le-au fost expediate purtând aceste mențiuni; Că, în privința apelantei SC C. SRL în faliment, reprezentată prin lichidator F.M. SPRL nu operează scutirea de la plata taxei de timbru, prevăzută de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 – aceasta referindu-se exclusiv la acțiunile promovate de către administratorul judiciar/lichidator în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, inclusiv la cele ce au ca obiect recuperarea creanțelor.

Or, o dată cu cesiunea dreptului litigios asupra sumei de 200.000 de RON și a dobânzii legale aferente, apelanta persoană juridică nu mai are interes și legitimare procesuală decât în a ataca partea din dispozitiv prin care a fost respins primul capăt de cerere, ca inadmisibil și, în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, are obligația de a-și timbra apelul în aceste limite; Că, apelanții nu și-au îndeplinit obligația de timbrare deși au fost încunoștiințați, situație în care devin incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995. Ca urmare, reclamanții au formulat recurs solicitând admiterea acestuia potrivit motivelor dezvoltate prin cererile de recurs și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Reclamanta SC C. SRL prin lichidator judiciar F.M. SPRL Galați prin cererea inițială , pe care a precizat-o ulterior, a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar ulterior și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că nu a fost citată conform art. 87 pct. 5 C. proc. civ. cu mențiunea de a timbra, că societatea comercială este scutită de la plata taxei de timbru, conform art. 77 din Legea nr. 85/2006, fiind în faliment și că, la termenul acordat pentru judecarea cauzei, a solicitat amânarea pentru a-și angaja apărător, cerere ce a fost respinsă cu încălcarea dreptului său la apărare și a dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O.

Analizând recursul se găsește nefondat. În privința citării recurentei – reclamant, se constată că la dosar există dovada îndeplinirii procedurii de citare prin lichidatorul judiciar, la sediul ales din Galați, str. A.S., județul Galați, respectiv în str. T., județul Galați, faptul că partea a luat cunoștință despre termenul de judecată prin reprezentantul legal, fiind, de asemenea, dovedit potrivit cererii de la fila 13 prin care a cerut amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător. Potrivit acestor dovezi rezultă atât faptul că recurenta – reclamantă a avut cunoștință de termenul acordat cât și de obligația de a plăti o taxă judiciară de timbru în valoare de 4 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, astfel că nu se poate reține nicio încălcare a normelor de procedură privind judecata din această perspectivă.

S-a mai invocat în recurs faptul că societatea este scutită de la plata taxelor de timbru prin raportare la dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, dar nici această critică nu poate fi primită, textul de lege fiind de strictă interpretare și aplicare, respectiv numai în cazul cererilor lichidatorului judiciar derivate din procedura falimentului în legătură, deci, cu recuperarea creanțelor debitoarei, ceea ce nu este cazul în cauză, așa cum legal a reținut și instanța de apel, iar partea nici nu a contestat măsura dispusă de instanță în această privință, astfel că existența obligației a fost legal reținută, prin raportare la textul de lege invocat.

În fine, prin ultima critică s-a invocat încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil dar admiterea cererii de amânare a judecății pentru lipsă de apărare este condiționată de îndeplinirea, în prealabil, a obligației de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, ce nu are legătură cu asistența juridică. Așa fiind, în mod corect instanța de apel a respins cererea de amânare și a anulat apelul părții, ca netimbrat, neputându-se reține nici încălcarea art. 6 din C.E.D.O. În consecință, văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca acest recurs să fie respins, ca nefondat. Privitor la recursul reclamanților I.E.M. și I.E.M.A., din oficiu, instanța a pus în discuția părților, în respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare tardivitatea declarării recursului . Potrivit art. 301 C. proc.

civ., termenul de recurs este de 15 zile de comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel, termen ce se calculează conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ. Acest termen este imperativ și începe să curgă, de regulă, de la data comunicării hotărârii ce se atacă, realizată de către instanță în baza art. 86 C. proc. civ. raportat la art. 261 alin. (3) C. proc. civ., textul de lege trimițând la dispozițiile art. 284 C. proc. civ. în privința echivalării unor acte procedurale în comunicarea hotărârii, de strictă aplicare. Legea reglementează, totodată, cauzele de întrerupere ale termenului procedural, în recurs cauzele fiind comune cu cele ale întreruperii termenului de apel, prin aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 285 – 286 C. proc.

civ. Sancțiunea nerespectării termenului procedural este decăderea, ceea ce înseamnă că partea pierde dreptul procesual la recurs, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., dacă nu se admite cererea părții de repunere în termen formulată în condițiile art. 103 alin. (2) C. proc. civ. pentru împrejurări mai presus de voința părții. Excepția peremptorie a tardivității cererii de recurs poate fi invocată de instanță, din oficiu, și în cauză este fondată și va fi admisă, iar recursul reclamanților va fi respins, ca tardiv formulat, având în vedere dovada comunicării hotărârii recurate –din care rezultă data de 21 februarie 2011 și aceea a declarării recursului –din care rezultă data de 10 martie 2011, fiind depășit termenul de 15 zile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL prin lichidator judiciar F.M. SPRL GALAȚI împotriva deciziei comerciale din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Respinge recursul formulat de reclamanții I.E.M. și I.E.M.A. împotriva aceleiași decizii, ca tardiv. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2011.