ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1985/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2799 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.I., ca inadmisibilă. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut în esență, șa acum reiese din considerentele sentinței, următoarele: Reclamantul I.M. a solicitat,în temeiul art. 1 alin. (l) și art. 2 alin. (l) lit. h) din Legea nr. 554/2004 din Legea contenciosului administrativ, să se constate: - nesoluționarea în termen legal a cererii acestuia înregistrată la M.E.C.I.

sub nr. 17482/2009; - să se dispună ca pârâtul M.E.C.I. să procedeze la revocarea/anularea recunoașterii unui număr de 26 de diplome eliberate de U.O. în perioada anilor 2000 - 2003 pentru cetățeni străini pentru studii aprofundate (chiropractică, naturopatie, Osteopatie, dietologie, fiziochinetoterapie, aplicații în kinetologie etc.) astfel după cum au fost identificate de Raportul de control a Autorității de Control a Guvernului înregistrat sub nr. 734 din 13 februarie 2007 și de Raportul direcției de audit a M.E.C.T. nr. 12019/2007. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, interesul său în promovarea unei astfel de cereri constă în aceea că a avut calitatea de decan al Facultății de Medicină din cadrul U.O., în perioada eliberării acestor diplome, eliberarea lor în pretinse specialități medicale aducând o gravă atingere onoarei și prestigiului sau profesional.

În același timp, este promovarea unui interes public, de a împiedica practicare actelor medicale de persoane fără nicio calificare ce reprezintă un veritabil pericol public. A precizat că actul anulării recunoașterii de către minister a diplomelor este distinct de anularea însăși a diplomei. Pârâtul, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei plângerii prealabile, excepția inadmisibilității, excepția tardivității și a lipsei calității procesuale pasive a sa. Instanța a reținut, cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului că această excepție este întemeiată, arătând că se solicită anularea recunoașterii unor diplome aparținând unor terțe persoane, astfel că efectele hotărârii ce se va pronunța se vor întinde asupra unor persoane care nu sunt părți în proces.

Acestea prin faptul ca reclamantul nu le-a chemat în judecată nu pot să-și exercite dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituția României. Prin urmare sub acest aspect o cerere de chemare în judecată în care nu sunt chemate persoanele la care se referă anumite acte administrative, este inadmisibilă. A mai reținut instanța că cererea reclamantului mai este inadmisibilă și sub un alt aspect. Din dispozițiile legale art. 14 din l egea nr. 88/1993 și ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 288/2004, precum și din Ordinul nr. 4022/2008 reiese că diplomele eliberate de instituțiile de învățământ superior din România sunt recunoscute de drept, neemițându-se nici un act administrativ prin care să se facă o recunoaștere a unor astfel de diplome.

Concluzionează instanța că, nefiind vorba despre emiterea sau anularea unui act administrativ cererea reclamantului este inadmisibilă prin raportare la dispozițiile l egii nr. 554/2004 care este aplicabilă doar actelor administrative emise de autoritățile publice. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I.M., pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 2(2) din același act normativ. Recurentul arată că în mod nelegal prin sentința atacată cauza a fost soluționată pe excepția inadmisibilității acțiunii formulate de recurent.

Aceasta deoarece recurentul a contestat în baza art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 nesoluționarea în termenul legal a cererii înregistrată sub nr. 17482 din 11 august 2009 prin care a solicitat ca pârâtul în calitate de autoritate competentă să procedeze la revocarea recunoașterii unui număr de 26 de diplome eliberate de U.O., în perioada 2000 – 23003, pentru cetățenii străini pentru studii aprofundate astfel cum au fost identificate de Raportul de control a Autorității de Control a Guvernului înregistrat sub nr. 734 din 13 februarie 2007 și de Raportul direcției de audit nr. 12019 din 28 mai 2007. Motivele pentru care s-a formulat de recurent această sesizare a fost faptul că diplomele, care au fost vizate de control au vizat specialități ce nu figurează în Nomenclatorul de specialități medicale și farmaceutice aprobat prin Ordin al Ministrului Sănătății și au fost semnate de persoane lipsite de calitate, deoarece nu dețineau legal calitatea de decan.

Se arată de recurent că în mod nelegal instanța de fond a apreciat acțiunea, ca inadmisibilă, în condițiile în care pârâtul-intimat are competență deplină și exclusivă de a proceda la anularea recunoașterii unei diplome de studii nelegal emise cu fraudarea legii. Se invocă în acest sens dispozițiile Legii nr. 84/1995 și art. 35 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T. La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefundat, pentru următoarele considerente: Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Soluționarea cauzei pe excepția inadmisibilității acțiunii este corectă și legală având în vedere obiectul principal al sesizării recurentului înregistrată sub nr. 17482/2009 și solicitarea concretă a recurentului în raport de autoritatea pârâtă: obligarea pârâtului, prin hotărâre judecătorească să efectueze o anumită prestație, respectiv să procedeze la revocarea/anularea recunoașterii unui număr de 26 de diplome de studii eliberate, cu fraudarea legii de către U.O. în perioada anilor 2000 – 2003. Acțiunea recurentului, persoană fizică, astfel cum a fost formulată este inadmisibilă în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din același act normativ.

Pe de o parte intimatul-pârât a comunicat recurentului răspuns la cererea înregistrată sub nr. 17482 din 11 august 2009, la data de 27 septembrie 2009. În cauză nu poate fi reținută nesoluționarea în termen a cererii deoarece recurentul nu a solicitat un simplu răspuns la cererea sa. Recurentul a solicitat din partea pârâtului, prin cerere ca acesta în calitate de autoritate să procedeze la revocarea anumitor acte de studii, individuale, emise, în opinia recurentului, prin fraudarea legii. Prin conținutul concret al cererii ce vizează o anumită prestație, acțiunea recurentului este inadmisibilă fiind în mod corect apreciată și respinsă ca atare de instanța de fond.

Ceea ce solicită recurentul nu se încadrează în soluțiile pe care instanța de contencios le poate pronunța conform art. 18 (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece instanța nu poate dispune obligarea unei autorități să procedeze la o activitate, pe de o parte neprevăzută de lege în competența sa și pe de altă parte care vizează acte administrative individuale care au intrat în circuitul civil. În fraudarea legii invocată ca motiv în justificarea interesului legitim public nu reprezintă un argument pentru a se aprecia că acțiunea recurentului este admisibilă, acesta având la dispoziție formularea unei plângeri penale pentru a se verifica existența sau nu a unor falsuri privind eliberarea celor 26 de diplome de studii.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul I.M. împotriva sentinței nr. 2799 din 9 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.