ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1985/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2799

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și, pe cale de

consecință, a respins acțiunea formulată reclamantul I.M., în contradictoriu cu

pârâtul M.E.C.I., ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță, a reținut în esență, șa acum reiese din considerentele

sentinței, următoarele:

Reclamantul I.M. a

solicitat,în temeiul art. 1 alin. (l) și art. 2 alin. (l) lit. h) din Legea nr.

554/2004 din Legea contenciosului administrativ, să se constate:

- nesoluționarea în

termen legal a cererii acestuia înregistrată la M.E.C.I. sub nr. 17482/2009;

-

să se

dispună ca pârâtul M.E.C.I. să procedeze la revocarea/anularea recunoașterii

unui număr de 26 de diplome eliberate de U.O. în perioada anilor 2000 - 2003

pentru cetățeni străini pentru studii aprofundate (chiropractică, naturopatie, Osteopatie,

dietologie, fiziochinetoterapie, aplicații în kinetologie etc.) astfel după cum

au fost identificate de Raportul de control a Autorității de Control a

Guvernului înregistrat sub nr. 734 din 13 februarie 2007 și de Raportul

direcției de audit a M.E.C.T. nr. 12019/2007.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că, interesul său în promovarea unei astfel de

cereri constă în aceea că a avut calitatea de decan al Facultății de Medicină din

cadrul U.O., în perioada eliberării acestor diplome, eliberarea lor în pretinse

specialități medicale aducând o gravă atingere onoarei și prestigiului sau

profesional.

În același timp, este

promovarea unui interes public, de a împiedica practicare actelor medicale de

persoane fără nicio calificare ce reprezintă un veritabil pericol public.

A precizat că actul

anulării recunoașterii de către minister a diplomelor este distinct de anularea

însăși a diplomei.

Pârâtul, prin

întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei plângerii prealabile, excepția

inadmisibilității, excepția tardivității și a lipsei calității procesuale

pasive a sa.

Instanța a reținut,

cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului că această

excepție este întemeiată, arătând că se solicită anularea recunoașterii unor

diplome aparținând unor terțe persoane, astfel că efectele hotărârii ce se va

pronunța se vor întinde asupra unor persoane care nu sunt părți în proces.

Acestea prin faptul

ca reclamantul nu le-a chemat în judecată nu pot să-și exercite dreptul la

apărare prevăzut de art. 24 din Constituția României.

Prin urmare sub acest

aspect o cerere de chemare în judecată în care nu sunt chemate persoanele la

care se referă anumite acte administrative, este inadmisibilă.

A mai reținut

instanța că cererea reclamantului mai este inadmisibilă și sub un alt aspect.

Din dispozițiile

legale art. 14 din

l

egea nr. 88/1993

și ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 288/2004, precum și din Ordinul nr. 4022/2008

reiese că diplomele eliberate de instituțiile de învățământ superior din

România sunt recunoscute de drept, neemițându-se nici un act administrativ prin

care să se facă o recunoaștere a unor astfel de diplome.

Concluzionează

instanța că, nefiind vorba despre emiterea sau anularea unui act administrativ

cererea reclamantului este inadmisibilă prin raportare la dispozițiile

l

egii nr. 554/2004 care este aplicabilă

doar actelor administrative emise de autoritățile publice.

Împotriva

sentinței sus-menționate a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I.M.,

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele

de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din

Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 2(2) din același act

normativ.

Recurentul

arată că în mod nelegal prin sentința atacată cauza a fost soluționată pe

excepția inadmisibilității acțiunii formulate de recurent.

Aceasta

deoarece recurentul a contestat în baza art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit.

h) din Legea nr. 554/2004 nesoluționarea în termenul legal a cererii

înregistrată sub nr. 17482 din 11 august 2009 prin care a solicitat ca pârâtul în

calitate de autoritate competentă să procedeze la revocarea recunoașterii unui

număr de 26 de diplome eliberate de U.O., în perioada 2000 – 23003, pentru

cetățenii străini pentru studii aprofundate astfel cum au fost identificate de

Raportul de control a Autorității de Control a Guvernului înregistrat sub nr. 734

din 13 februarie 2007 și de Raportul direcției de audit nr. 12019 din 28 mai

2007.

Motivele

pentru care s-a formulat de recurent această sesizare a fost faptul că

diplomele, care au fost vizate de control au vizat specialități ce nu figurează

în Nomenclatorul de specialități medicale și farmaceutice aprobat prin Ordin al

Ministrului Sănătății și au fost semnate de persoane lipsite de calitate,

deoarece nu dețineau legal calitatea de decan.

Se

arată de recurent că în mod nelegal instanța de fond a apreciat acțiunea, ca

inadmisibilă, în condițiile în care pârâtul-intimat are competență deplină și

exclusivă de a proceda la anularea recunoașterii unei diplome de studii nelegal

emise cu fraudarea legii.

Se

invocă în acest sens dispozițiile Legii nr. 84/1995 și art. 35 din Regulamentul

privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat

prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T.

La

dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând

recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefundat,

pentru următoarele considerente:

Sentința

atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a

dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinite condițiile

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Soluționarea

cauzei pe excepția inadmisibilității acțiunii este corectă și legală având în

vedere obiectul principal al sesizării recurentului înregistrată sub nr. 17482/2009

și solicitarea concretă a recurentului în raport de autoritatea pârâtă:

obligarea pârâtului, prin hotărâre judecătorească să efectueze o anumită

prestație, respectiv să procedeze la revocarea/anularea recunoașterii unui

număr de 26 de diplome de studii eliberate, cu fraudarea legii de către U.O. în

perioada anilor 2000 – 2003.

Acțiunea

recurentului, persoană fizică, astfel cum a fost formulată este inadmisibilă în

cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004,

coroborat cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din același act normativ.

Pe

de o parte intimatul-pârât a comunicat recurentului răspuns la cererea

înregistrată sub nr. 17482 din 11 august 2009, la data de 27 septembrie 2009.

În cauză nu poate fi reținută nesoluționarea în termen a cererii deoarece

recurentul nu a solicitat un simplu răspuns la cererea sa. Recurentul a

solicitat din partea pârâtului, prin cerere ca acesta în calitate de autoritate

să procedeze la revocarea anumitor acte de studii, individuale, emise, în

opinia recurentului, prin fraudarea legii. Prin conținutul concret al cererii

ce vizează o anumită prestație, acțiunea recurentului este inadmisibilă fiind în

mod corect apreciată și respinsă ca atare de instanța de fond.

Ceea

ce solicită recurentul nu se încadrează în soluțiile pe care instanța de

contencios le poate pronunța conform art. 18 (1) din Legea nr. 554/2004,

deoarece instanța nu poate dispune obligarea unei autorități să procedeze la o

activitate, pe de o parte neprevăzută de lege în competența sa și pe de altă

parte care vizează acte administrative individuale care au intrat în circuitul

civil.

În

fraudarea legii invocată ca motiv în justificarea interesului legitim public nu

reprezintă un argument pentru a se aprecia că acțiunea recurentului este

admisibilă, acesta având la dispoziție formularea unei plângeri penale pentru a

se verifica existența sau nu a unor falsuri privind eliberarea celor 26 de

diplome de studii.

Față

de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,

va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința

pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul I.M. împotriva sentinței nr. 2799 din 9 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 aprilie 2011.