ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2265/2011

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința

nr. 2 din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava a fost respinsă excepția

privind lipsa calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Suceava, a

fost admisă excepția privind autoritatea de lucru judecat și, în consecință, a

fost respinsă cererea de suspendare a H.G. nr. 737/2010.

Având în

vedere soluția pronunțată, instanța a admis cererea de intervenție formulată de

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în interesul Guvernului

României.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamantele

R.G., G.V., G.C. și C.A.D. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Secretariatul

General al Guvernului, Casa Județeană de Pensii Suceava și Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării au solicitat să se dispună suspendarea H.G. nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu

prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M.Of., Partea

I,

nr.

528 din 29 iulie 2010, până la soluționarea dosarului ce va avea ca obiect

anularea H.G. nr. 737/2010.

Pârâta Casa

Județeană de Pensii Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010, ca fiind nefondată,

susținând că în cauză există excepția autorității de lucru judecat, fiind

invocată sentința nr. 280 din 8 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 968/39/2010

al Curții de Apel Suceava.

În cauză a

formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României,

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București, în calitate de

inițiator a H.G. nr. 737/2010, care a invocat, în principal, excepția

netimbrării acțiunii.

Examinând cu

prioritate excepțiile invocate de intimata Casa Județeană de Pensii Suceava,

instanța de fond a constatat că, față de atribuțiile pe care această instituție

le are în recalcularea pensiilor contestatoarelor, având în vedere că e în

sarcina lor să pună în aplicare dispozițiile actului normativ contestat,

această autoritate a statului justifică calitatea procesuală pasivă în cauză.

In ce privește

excepția autorității de lucru judecat, instanța a constatat că este vorba de

aceleași reclamante, care se judecă cu aceiași pârâți pentru suspendarea

aceluiași act administrativ, H.G. nr. 737/2010, invocând același temei juridic,

respectiv dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a

constatat că există autoritate de lucru judecat.

Pe cale de

consecință, cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului Guvernul

României a fost admisă.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând hotărârea instanței

de fond ca nelegală și netemeinică.

Au arătat că

în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind întrunite condițiile

prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât în cauza dedusă judecății niciuna

dintre cele trei condiții ale textului invocat nu sunt întrunite.

S-a precizat

că acțiunea de față este întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea

contenciosului administrativ, iar acțiunea față de care s-a reținut autoritatea

de lucru judecat a avut ca temei juridic dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004

și a fost formulată în cadrul dosarului nr. 968/39/2010 ce a avut ca obiect principal

anularea H.G. nr. 737/2010.

Recurenții au

formulat concluzii și pe fondul cauzei apreciind că H.G.

nr. 737/2010 este o normă retroactivă, ce

afectează drepturi patrimoniale stabilite

anterior intrării sale în

vigoare și contravine prevederilor constituționale, dar este în dezacord și cu

dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin motivele

formulate, recurenții au susținut că sunt întrunite condițiile privind cazul

bine justificat și paguba iminentă, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile

legale, pentru suspendarea actului atacat.

Înalta Curte

de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că

recurentele-reclamante au figurat ca părți în cauza având ca obiect anularea H.G.

nr. 737/2010 și, în subsidiar, cererea de suspendare a hotărârii de guvern

atacate, în dosarul nr. 968/39/2010.

Prin sentința

nr. 280 din 08 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul

mai sus indicat, au fost respinse ca nefondate excepțiile invocate de pârâții Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale București și Guvernul României și a fost

respinsă, ca nefondată, cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010

privind Metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu

prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor, formulată de reclamante.

Această

hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1303 din 3 martie 2011 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în prezent acțiunea pe fond,

privind capătul de cerere nesoluționat, a fost suspendată în temeiul art. 244

pct. 1 C. proc. civ.

Având în

vedere cele arătate, în mod greșit recurenții susțin că nu există autoritate de

lucru judecat, întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Astfel, în

conformitate cu dispozițiile art. 1201 C. civ. „este lucru judecat atunci când

a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză

și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași

calitate ".

Res

iudicata pro veritate accipitur

sau, altfel spus, ceea ce a fost judecat

exprimă un adevăr legal și el trebuie admis ca atare, exprimă o prezumție

legală de adevăr, iar excepția

rei iudicatae

reprezintă un obstacol

formal în calea reabordării litigiului definitiv și irevocabil tranșat.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte a constatat că sentința instanței de fond este

legală întrucât în cauză există autoritate de lucru judecat de la data

pronunțării deciziei nr. 1303/2011 a Înaltei Curți, astfel încât nefiind motive

de casare a hotărârii instanței de fond, urmează ca această soluție să fie

menținută și, drept consecință, recursul formulat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge

recursul formulat de R.G., G.C., G.V. și C.A.D. împotriva sentinței nr. 2 din

13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 aprilie 2011.