ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2223/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul L.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Tulcea, anularea hotărârii nr. 6505 din 29 mai 2009 emisă de pârâtă și

stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecința

acordării drepturilor prevăzute de această lege, fiind născut în perioada de

refugiu a părinților săi.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la

data de 19 februarie 1942 în localitatea Cerna, județul Tulcea, în perioada în

care familia acestuia a fost strămutată din comuna Cocina, județul Durustor -

Bulgaria în România.

În susținerea acțiunii reclamantul a

depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, act

de vânzare-cumpărare, declarație de avere și situație de avere, acte eliberate

de A.N., care atestă că familia acestuia a făcut obiectul schimbului de

populație ca urmare a Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 399/ CA din

12 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus

anularea hotărârii nr. 6505 din 29 mai 2009 emisă de pârâtă și a constatat că

reclamantul are calitatea de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Pentru a adopta această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a dovedit prin probele

administrate că s-a născut, la data de 19 februarie 1942, în localitatea în

care părinții săi au fost refugiați, respectiv localitatea Cerna, județul

Tulcea, aceștia făcând obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului

Româno - Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940, fiind strămutați din

Bulgaria.

Instanța de fond a mai reținut că

este de necontestat că reclamantul, ce s-a născut ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva hotărârii instanței de

fond a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, considerând-o nelegală și

netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000 reclamantului, deoarece acesta nu era născut în 1940 când a

avut loc schimbul de populație ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.

Recurenta - pârâtă

a mai arătat că între România și Bulgaria nu a avut loc niciun schimb de

populație în 1942, pentru ca intimatul să susțină că a fost strămutat și că s-a

născut în perioada de strămutare a părinților săi.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se

acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca

de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut

de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

Cum, în

cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut

în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond

că acesta, începând cu data nașterii sale 19 februarie 1942, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite,

iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința

atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.

Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 399/ CA din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 aprilie 2010.