ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1209/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 15 iulie 208 a Curții de Apel Constanța, reclamantul M.M.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, anularea Hotărârii nr. 5506

din 28 februarie 2006 emisă de pârâtă și stabilirea calității sale de

beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000, cu plata drepturilor

prevăzute de lege.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 805/ CA din 8 octombrie 2008 a respins excepția

tardivității formulării acțiunii.

A admis acțiunea formulată

de reclamantul M.M. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea. A anulat Hotărârea

nr. 5506 din 28 februarie 2006 emisă de pârâtă și a recunoscut reclamantului,

calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000. A dispus

emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor

prevăzute de lege, reclamantului.

În motivarea soluției s-a

reținut că, acțiunea a fost formulată în termen, întrucât pârâta, deși a

susținut contrariul, nu a făcut dovada comunicării hotărârii atacate către

reclamant. Pe fondul cauzei s-a reținut că, reclamantul a făcut dovada nașterii

sale în localitatea Turda, unde părinții săi au făcut obiectul unui schimb de

populație în anul 1940, din localitatea Caliacra – Bulgaria, stabilindu-se în

România, urmare Tratatului încheiat între România și Bulgaria, semnat la data

de 6 septembrie 1940, la Craiova.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând în esență că, reclamantul nu are calitatea de

beneficiar al drepturilor acordate  de Legea nr. 189/2000, întrucât nu era

născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între România și

Bulgaria, astfel că nu a avut un alt domiciliu pe care să fi fost obligat să-l

schimbe, în altă localitate.

Examinând sentința atacată,

critica formulată prin recurs, probele administrate în dosarul cauzei,

dispozițiile legale incidente pricinii se constată că, recursul este nefondat pentru

următoarele considerente.

Este necontestat că

reclamantul M.M. s-a născut la data de 15 februarie 1942 în localitatea Turda –

Istria, Județul Tulcea, din părinții G. și I., care au făcut obiectul unui

schimb de populație, urmare Tratatului dintre România și Bulgaria semnat la

data de 6 septembrie 1940, la Craiova (dosar de fond filele 5-6; 18-23).

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana – cetățean român care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele - cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât

și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost strămutați din localitatea de domiciliu din Bulgaria în România a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care fiind născut în perioada refugiului/ strămutării, a suferit toate

consecințele nefavorabile care  s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat,

urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 805/ CA din 8 octombrie 2008 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2009.