ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3567/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul P.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5503 din 28 februarie 2006 și,

în consecință, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, fiind născut în perioada de refugiu a părinților săi.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că s-a născut la 8 septembrie 1942, în localitatea Turda,

județul Tulcea.

Reclamantul a depus, în

copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, declarațiile

autentificate ale unor martori, care atestă că familia acestuia a fost

strămutată din localitatea Trupenți, județul Caliacra - Bulgaria și s-a

stabilit în România, ca urmare a Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 415/CA

din 29 mai 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 5503 din 28 februarie 2006, emisă de

pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantului, statutul de persoană

refugiată pentru perioada 8 septembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu luna

următoare depunerii cererii.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a dovedit prin probele

administrate că s-a născut la 8 septembrie 1942, în localitatea în care

părinții săi au fost refugiați, respectiv localitatea Trupenți, județul

Caliacra - Bulgaria, făcând obiectul schimbului de populație ca urmare a

Tratatului bulgaro - român încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, considerând-o

nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de

refugiat a reclamantului, deoarece nu era născut în anul 1940, când a avut loc

schimbul de populație între Bulgaria și România, acesta fiind născut după

strămutarea părinților săi.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada

refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta,

începând cu data nașterii sale, 8 septembrie 1942, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 415/CA din 29

mai 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum

și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2006.