ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3548/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Constanța, reclamanta S.O. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5105 din 31 mai

2005 și în consecință, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că s-a născut la 4 aprilie 1942, în comuna Beidaud, județul

Tulcea.

Reclamanta, în susținerea

cererii, a depus, în copie, mai multe înscrisuri, acte de stare civilă, din

care rezultă că familia acesteia a făcut obiectul schimbului de populație, ca

urmare a aplicării Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova, în 7

septembrie 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr.

331/CA din 13 octombrie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 5105 din 31 mai 2005,

emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de

persoană refugiată și în consecință, obligarea acesteia la acordarea

drepturilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu începere din luna

următoare depunerii cererii.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond, a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit, prin

probele administrate, că s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost

refugiați, respectiv la 4 aprilie 1942, în comuna Beidaud, județul Tulcea,

părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație, ca urmare a Tratatului

româno - bulgar încheiat la Craiova, în 7 septembrie 1940.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, considerând-o

nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de

refugiată a reclamantei, aceasta fiind născută în anul 1942, deci nu a fost

strămutată din Bulgaria, deoarece nu era născută în anul 1940, când a avut loc

schimbul de populație între Bulgaria și România.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de

către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada

refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta,

începând cu data nașterii sale, 4 aprilie 1942, a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului

care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 331/CA din 13

octombrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2006.