ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2245/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 iulie

2005, reclamantul N.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5067 din 31 martie 2005 și stabilirea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecința acordării

drepturilor cuvenite.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că s-a născut la 12 februarie 1942, în localitatea Beidaud, județul

Tulcea, după strămutarea părinților săi care au făcut obiectul schimbului de

populație, urmare a aplicării Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova, în anul 1940.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 68/CA din 26 ianuarie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a constatat că reclamantul este beneficiarul

Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor cuvenite începând cu luna

următoare depunerii cererii, pentru perioada 12 februarie 1942 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că este de necontestat faptul că reclamantul care s-a născut ulterior

datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de

domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudecăți pe care

le-a suferit familia, sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

intimatul-pârât nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de

populație, astfel că nu poate susține că a fost obligat să-și schimbe domiciliul

și că a suferit persecuții etnice.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal instanța a

apreciat că și copilul născut după strămutarea părinților, are același statut

ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din

această situație.

Faptul că reclamantul se încadrează

în prevederile legale menționate, rezultă din probele administrate în cauză,

respectiv: declarația martorului C.I., fișa eliberată de Ministerul

Agriculturii și Domeniilor, proces-verbal eliberat de Serviciul colonizării, copie

- extras de pe Tabloul cu evacuații din Cadrilater, definitivați în centrul

Beidaud, acte de stare civilă.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 68/CA din 26 ianuarie

2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum

și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.