ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3785/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. 444/CA/2006, reclamanta C.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5502 din 28 februarie 2006 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părinții săi, P.P.

și P.M., au făcut obiectul schimbului de populație în septembrie 1940, în urma aplicării Tratatului româno - bulgar, încheiat la Craiova pe data de 7 septembrie 1940. A mai arătat reclamanta, că strămutarea s-a efectuat din localitatea Trumpeți, județul Caliacra, Bulgaria, în localitatea Turda, județul Tulcea, unde s-a născut la data de 27 octombrie 1944. Prin sentința civilă nr. 416 din 29 mai 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei C.A., a anulat hotărârea nr. 5502 din 28 februarie 2006, emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea și a stabilit reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile urmând să fie acordate din luna următoare depunerii cererii, pentru perioada 27 octombrie 1944 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr. 5502/2006, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea a respins cererea reclamantei, întemeiată pe dispozițiile O.G.

nr. 105/1999, aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuțiilor etnice, reclamanta născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind născută la data strămutării. În baza probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

A concluzionat instanța de fond, că reclamanta a făcut dovada faptului că părinții săi au făcut obiectul schimbului de populație care a avut loc în urma încheierii Tratatului de la Craiova, la data de 7 septembrie 1940, că s-a născut în timpul refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu, situată în Bulgaria, în localitatea Turda, județul Tulcea, astfel încât este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Se susține, în esență, că reclamanta nu s-a născut în anul 1940, când s-a încheiat Tratatul de la Craiova, astfel încât nu are cum să susțină că a fost strămutată, atâta vreme cât s-a născut în anul 1944, an în care nu a avut loc nici un schimb de populație între România și Bulgaria. Arată recurenta-pârâtă, că, în aceste condiții, reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 27 octombrie 1944, în localitatea Turda, județul Tulcea, după ce, în urma Tratatului de la Craiova, încheiat la 7 septembrie 1940, părinții săi au fost obligați să-și schimbe domiciliul, din localitatea Trumpeți, județul Caliacra, Bulgaria, în localitatea Turda, județul Tulcea, România.

Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond, obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia, drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 416 din 29 mai 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2006.