ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2344/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 3520 din 2 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 5430/312/2010 de

Judecătoria Slobozia, s-a admis excepția de necompetentă materială, s-a

declinat spre competentă soluționare Tribunalului Ialomița acțiunea formulată

de reclamantul Consiliul local al comunei Perieți, în contradictoriu cu pârâții

D.S.S. și F.I.2., prin care s-a solicitat să se constate că enclava în

suprafață de 6.695 mp situată pe raza comunei Perieți aparține domeniului

privat al Consiliului local al comunei Perieți, județul Ialomița; obligarea

pârâtei D.S.S. să lase în deplină libertate și posesie această suprafață de

teren; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare din

27 februarie 2003 încheiat între pârâte; notificarea litigiului în cartea

funciară aferentă autoarei M., cu interdicția de înstrăinare a terenului,

cabanei și anexelor; rectificarea mențiunilor din cartea funciară referitoare

la suprafața de teren și construcție, și restabilirea situației anterioare,

respectiv restituirea terenului în patrimoniul comunei Perieți, cu plata despăgubirilor

privind contravaloarea construcției.

În considerentele

sentinței, se arată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar de O.C.P.I.,

pentru imobilul compus din teren în suprafață de 6.695 mp având categoria de

folosință curți construcții, precum și construcțiile construite pe acesta, a

fost deschisă cartea funciară, dreptul de proprietate publică în ceea ce

privește terenul în suprafață de 6.695 mp, respectiv dreptul de proprietate

privată în ceea ce privește construcțiile construite pe acest teren fiind

intabulate în favoarea Statului Român. Conform art. 23 din Legea nr. 213/1998,

litigiul cu privire la delimitarea domeniului public al statului, județelor,

comunelor, orașelor sau municipiilor este de competența instanțelor de

contencios administrativ.

Prin sentința civilă

nr. 2753 din 8 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 5430/312/2010 de

Tribunalul Ialomița, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Slobozia și constatându-se conflictul negativ de

competență între cele două instanțe, cauza a fost înaintată Curții de Apel

București, conform art. 20 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 6/

F din 13 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a

stabilit competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul

Consiliul local al comunei Perieți, Primăria comunei Perieți, județul Ialomița,

în contradictoriu cu pârâtul D.S.S. și F.I.2., și intervenientul în interes

propriu Statul Român, prin M.F.P., în favoarea Judecătoriei Slobozia, reținând

că reclamantul a investit instanța de judecată cu capătul de cerere principal

prin care s-a revendicat terenul în suprafață de 6695 mp, situat pe raza

comunei Perieți, județul Ialomița. Indiferent de natura juridică a dreptului de

proprietate a terenului ce face obiectul revendicării, publică sau privată, a

statului sau a unităților administrativ – teritoriale, competența se stabilește

conform art. 1 raportat la art. 2 lit. a) C. proc. civ. și aparține

judecătoriei sau tribunalului, secția civilă. Legea nr. 213/1998, art. 23, nu

este aplicabilă în cauză, deoarece nu s-a solicitat delimitarea domeniului

public al comunei Perieți, ci revendicarea unei suprafețe de teren, urmând ca

natura juridică a acestui teren, în sensul de bun aparținând domeniului public

al statului sau bun aparținând domeniului privat al comunei Perieți să fie

stabilită prin analiza fondului cererii introductive. Cererea de intervenție în

interes propriu formulată de Statul Român, prin M.F.P., este tot de competența

judecătoriei, conform art. 17 C. proc. civ.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs intervenientul Statul Român, prin M.F.P.,

reprezentat de D.G.F.P. Ialomița, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate a arătat

că obiectul litigiului îl reprezintă solicitarea reclamantului Consiliul local

Perieți de a se constata că enclava în suprafața de 6.695 mp situată pe raza

comunei Perieți aparține domeniului privat al Consiliului local Perieți; de a

fi obligată D.S.S. să lase în deplină libertate și posesie această suprafață de

teren; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

din 27 februarie 2003 încheiat între pârâte; de a fi notată cererea în cartea

funciară aferentă cabanei M., cu interdicția de înstrăinare a terenului, a

cabanei și a anexelor sale, și rectificarea mențiunilor din cartea funciara

referitoare la suprafața de teren și construcție, precum și restabilirea

situației anterioare, respectiv restituirea terenului în patrimoniul comunei

Perieți, cu plata despăgubirilor privind contravaloarea construcției.

Din înscrisurile

depuse la dosarul cauzei de pârâta D.S.S., reiese că suprafața de teren care

face obiectul cererii este proprietatea Statului Roman și se află în

administrarea R.N.P.R.

Conform art. 12 alin.

(4) și (5) din Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare,

în cauză s-a contestat însăși delimitarea domeniului public al statului, astfel

încât art. 23 din Legea nr. 213/1998 este pe deplin aplicabil.

Examinând sentința

recurată în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct.

9 C. proc. civ., instanța constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Hotărârea ce face

obiectul prezentului recurs s-a pronunțat într-un conflict negativ de

competență ivit între Judecătoria Slobozia și Tribunalul Ialomița, iar prin

aceasta s-a stabilit competența de primă instanță în soluționarea acțiunii

formulate de reclamantul Consiliul local al comunei Perieți și a cererii de

intervenție formulată de Statul Român, prin M.F.P., în favoarea Judecătoriei

Slobozia, avându-se în vedere, în ceea ce privește soluționarea cererii

principale, dispozițiile art. 1 raportat la art. 2 lit. a) C. proc. civ., iar

în ceea ce privește competența de soluționare a cererii de intervenție, s-a

reținut că devin incidente prevederile art. 17 C. proc. civ. De asemenea, s-a

reținut că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 23 din Legea nr.

213/1998, întrucât nu s-a solicitat delimitarea domeniului public al comunei

Perieți, ci revendicarea unei suprafețe de teren.

Prin motivele

formulate, recurentul intervenient susține că, față de obiectul acțiunii, s-a

contestat însăși delimitarea domeniului public al statului, astfel că

dispozițiile art. 23 din Legea nr. 213/1998 sunt pe deplin aplicabile,

respectiv că instanței de contencios administrativ îi revine competența de

primă instanță.

Aceste critici sunt

nefondate, întrucât, așa cum corect a stabilit curtea de apel, obiectul

acțiunii principale promovată de reclamantul Consiliul local al comunei Perieți

îl constituie revendicarea suprafeței de 6.695 mp teren, iar stabilirea

regimului juridic al acesteia, cu privire la apartenența la domeniul public al

statului sau la domeniul privat al comunei Perieți, urmează a se face prin

cercetarea fondului litigiului, situație în care competența materială de primă

instanță aparține judecătoriei, potrivit art. 1 alin. (1) C. proc. civ.

raportat la art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., față de valoarea obiectului

litigiului, care, având în vedere că acțiunea a fost înregistrată pe rolul

Judecătoriei Slobozia, a fost apreciat, implicit, ca fiind sub 500.000 lei.

Prin urmare, se

constată că, față de obiectul acțiunii principale, nu se contestă delimitarea

domeniului public al statului, astfel că, în speță, nu devin incidente

prevederile art. 23 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora competența de primă

instanță aparține instanței de contencios administrativ, așa cum susține

recurentul intervenient.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de intervenientul Statul Român, prin M.F.P. –

D.G.F.P. Ialomița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de intervenientul Statul Român, prin M.F.P.,

reprezentat de D.G.F.P. Ialomița împotriva sentinței nr. 6/ F din 13 ianuarie

2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2012.