ÎCCJ, decizie (scj.ro #81751)

Acțiune

în revendicare a unei suprafețe de teren.  Determinarea naturii

juridice a dreptului de proprietate a terenului ce face obiectul

revendicării în cadrul cercetării fondului litigiului. Competența

materială a judecătoriei.

Cuprins

pe materii :

Drept procesual civil. Competența materială.

Index

alfabetic :

competență materială

-

acțiune în revendicare

-

domeniu public

C.proc.civ., art. 1, art. 2

Potrivit art.1 alin. (1) din Codul procedură civilă, aparține

judecătoriei competența materială de primă

instanță de a soluționa acțiunea având ca obiect

revendicarea unei suprafeței de teren, chiar dacă prin unul din

petitele cererii de chemare în judecată se solicită să se

constate că terenul aparține domeniului privat al comunei, întrucât

stabilirea regimului juridic al terenului cu privire la apartenența la

domeniul public al statului sau la domeniul privat al comunei, urmează a

se face prin cercetarea fondului litigiului.

Astfel, față de obiectul acțiunii principale și cum nu se

contestă delimitarea domeniului public al statului, nu sunt incidente

prevederile art.23 din Legea nr.213/1998, potrivit cărora competența

de primă instanță aparține instanței de contencios

administrativ.

Secția I civilă,

decizia nr. 2344 din 29 martie 2012

Prin sentința civilă nr.3520 din 2.11.2011 pronunțată de

Judecătoria Slobozia, s-a admis excepția de necompetentă

materială, s-a declinat spre competentă soluționare Tribunalului

Ialomița acțiunea formulată de reclamantul Consiliul local al

comunei Perieți, în contradictoriu cu pârâții Direcția

Silvică Slobozia și Fundația I. 2000, prin care s-a solicitat

să se constate că enclava în suprafață de 6.695 mp

situată pe raza comunei Perieți aparține domeniului  privat

al Consiliului local al comunei Perieți, județul Ialomița;

obligarea pârâtei Direcția Silvică Slobozia să lase în

deplină libertate și posesie această suprafață de

teren; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare

cumpărare nr.14 din 27.02.2003 încheiat între pârâte; notificarea

litigiului în cartea funciară aferentă, cu interdicția de

înstrăinare a terenului, cabanei și anexelor; rectificarea

mențiunilor din cartea funciară referitoare la suprafața de

teren și construcție, și restabilirea situației anterioare,

respectiv restituirea terenului în patrimoniul comunei Perieți, cu plata

despăgubirilor privind contravaloarea construcției.

În considerentele sentinței, se arată că, potrivit înscrisurilor

depuse de O.C.P.I., pentru imobilul compus din teren în suprafață de

6.695 mp având categoria de folosință curți construcții,

precum și construcțiile construite pe acesta, identificat cu

nr.cadastral 585, a fost deschisă cartea funciară nr.20390

Perieți, dreptul de proprietate publică în ceea ce privește

terenul în suprafață de 6.695 mp, respectiv dreptul de proprietate

privată în ceea ce privește construcțiile construite pe acest

teren fiind intabulate în favoarea Statului Român. Conform art.23 din Legea

nr.213/1998, litigiul cu privire la delimitarea domeniului public al statului,

județelor, comunelor, orașelor sau municipiilor este de

competența instanțelor de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr.2753 din 8.12.2011 pronunțată de

Tribunalul Ialomița, s-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia și constatându-se conflictul

negativ de competență între cele două instanțe, cauza a

fost înaintată Curții de Apel București.

Prin sentința nr. 6F din 13 ianuarie 2012,

Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a stabilit

competența de soluționare a acțiunii în favoarea

Judecătoriei Slobozia, reținând că reclamantul a investit

instanța de judecată cu capătul de cerere principal prin care

s-a revendicat terenul în suprafață de 6695 mp, situat pe raza

comunei Perieți, județul Ialomița.

Indiferent de natura juridică a dreptului de proprietate a terenului ce

face obiectul revendicării, publică sau privată, a statului sau

a unităților administrativ – teritoriale, competența se

stabilește conform art.1 rap. la art.2 lit.a) C.proc.civ. și

aparține judecătoriei sau tribunalului, secția civilă.

Legea nr.213/1998 nu este aplicabilă în cauză, deoarece nu s-a

solicitat delimitarea domeniului public al comunei Perieți, ci

revendicarea unei suprafețe de teren, urmând ca natura juridică a

acestui teren, în sensul de bun aparținând domeniului public al statului

sau bun aparținând domeniului privat al comunei Perieți să fie

stabilită prin analiza fondului cererii introductive.

Cererea de intervenție în interes propriu formulată de Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, este tot de competența

judecătoriei, conform art.17 C.proc.civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intervenientul Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Ialomița, criticând-o pentru

nelegalitate,  potrivit art. 304 pct. 9 din C.proc.civ., iar în dezvoltarea

criticilor formulate a arătat că obiectul litigiului îl

reprezintă solicitarea reclamantului Consiliul local Perieți de a se

constata că enclava în suprafața de 6.695 mp situată pe raza

comunei Perieți  aparține domeniului privat al Consiliului local

Perieți; de a fi  obligată Direcția Silvică Slobozia

să lase în deplină libertate și posesie această

suprafață de teren; să se constate nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 14/2003 încheiat între pârâte; de a fi

notată cererea în cartea funciară cu interdicția de înstrăinare

a terenului, a cabanei și a anexelor sale și rectificarea

mențiunilor din cartea funciara referitoare la suprafața de teren

și construcție, precum și restabilirea situației

anterioare, respectiv restituirea terenului în patrimoniul comunei Perieți,

cu plata despăgubirilor privind contravaloarea construcției.

Din înscrisurile depuse la dosar de pârâta Direcția Silvică Slobozia,

reiese că suprafața de teren care face obiectul cererii este

proprietatea Statului Roman și se află în administrarea Regiei

Naționale a Pădurilor Romsilva.

Conform art. 12 alin.(4) și (5) din Legea nr. 213/1998, în cauză s-a

contestat însăși delimitarea domeniului public al statului, astfel

încât art.23 din Legea nr.213/1998 este pe deplin aplicabil.

Examinând sentința recurată în limita criticilor formulate, ce permit

încadrarea în art.304 pct.9 C.proc.civ., Înalta Curte a constatat că

recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs s-a pronunțat într-un

conflict negativ de competență ivit între Judecătoria Slobozia

și Tribunalul Ialomița, iar prin aceasta s-a stabilit competența

de primă instanță în soluționarea acțiunii formulate

de reclamantul Consiliul local al comunei Perieți  și a cererii

de intervenție formulată de Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, în favoarea Judecătoriei Slobozia, avându-se în

vedere, în ceea ce privește soluționarea cererii principale,

dispozițiile art.1 rap. la art.2 lit.a) C.proc.civ., iar în ceea ce

privește competența de soluționare a cererii de

intervenție, s-a reținut că devin incidente prevederile art.17

C.proc.civ.

De asemenea, s-a reținut că, în speță, nu sunt incidente

dispozițiile art.23 din Legea nr.213/1998, întrucât nu s-a solicitat

delimitarea domeniului public al comunei Perieți, ci revendicarea unei

suprafețe de teren.

Prin motivele formulate, recurentul intervenient susține că,

față de obiectul acțiunii, s-a  contestat însăși

delimitarea domeniului public al statului, astfel că

dispozițiile  art.23 din Legea nr.213/1998 sunt pe deplin aplicabile,

respectiv că instanței de contencios administrativ îi revine

competența de primă instanță.

Aceste critici sunt nefondate, întrucât, așa cum corect a stabilit curtea

de apel, obiectul acțiunii principale promovată de  reclamantul

Consiliul local al comunei Perieți îl constituie revendicarea

suprafeței de 6.695 mp teren, iar stabilirea regimului juridic al

acesteia, cu privire la apartenența la domeniul public al statului sau la

domeniul privat al comunei Perieți, urmează a se face prin cercetarea

fondului litigiului, situație în care competența materială de

primă instanță aparține judecătoriei, potrivit art.1

alin.(1) C.proc.civ. raportat la art.2 pct.1 lit.b) C.proc.civ., față

de valoarea obiectului litigiului, care, având în vedere că acțiunea

a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, a fost apreciat,

implicit, ca fiind sub 500.000 lei.

Prin urmare, se constată că, față de obiectul acțiunii

principale, nu se contestă delimitarea domeniului public al statului,

astfel că, în speță, nu devin incidente prevederile art.23 din

Legea nr.213/1998, potrivit cărora competența de primă

instanță aparține instanței de contencios administrativ,

așa cum susține recurentul intervenient.

Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art.312  alin.(1)

C.proc.civ., a respins, ca nefondat, recursul.