ÎCCJ, decizie (scj.ro #81751)

Acțiune în revendicare a unei suprafețe de teren. Determinarea naturii juridice a dreptului de proprietate a terenului ce face obiectul revendicării în cadrul cercetării fondului litigiului. Competența materială a judecătoriei. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența materială. Index alfabetic : competență materială - acțiune în revendicare - domeniu public C.proc.civ., art. 1, art. 2 Potrivit art.1 alin. (1) din Codul procedură civilă, aparține judecătoriei competența materială de primă instanță de a soluționa acțiunea având ca obiect revendicarea unei suprafeței de teren, chiar dacă prin unul din petitele cererii de chemare în judecată se solicită să se constate că terenul aparține domeniului privat al comunei, întrucât stabilirea regimului juridic al terenului cu privire la apartenența la domeniul public al statului sau la domeniul privat al comunei, urmează a se face prin cercetarea fondului litigiului.

Astfel, față de obiectul acțiunii principale și cum nu se contestă delimitarea domeniului public al statului, nu sunt incidente prevederile art.23 din Legea nr.213/1998, potrivit cărora competența de primă instanță aparține instanței de contencios administrativ.

Secția I civilă, decizia nr. 2344 din 29 martie 2012 Prin sentința civilă nr.3520 din 2.11.2011 pronunțată de Judecătoria Slobozia, s-a admis excepția de necompetentă materială, s-a declinat spre competentă soluționare Tribunalului Ialomița acțiunea formulată de reclamantul Consiliul local al comunei Perieți, în contradictoriu cu pârâții Direcția Silvică Slobozia și Fundația I. 2000, prin care s-a solicitat să se constate că enclava în suprafață de 6.695 mp situată pe raza comunei Perieți aparține domeniului privat al Consiliului local al comunei Perieți, județul Ialomița; obligarea pârâtei Direcția Silvică Slobozia să lase în deplină libertate și posesie această suprafață de teren; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.14 din 27.02.2003 încheiat între pârâte; notificarea litigiului în cartea funciară aferentă, cu interdicția de înstrăinare a terenului, cabanei și anexelor; rectificarea mențiunilor din cartea funciară referitoare la suprafața de teren și construcție, și restabilirea situației anterioare, respectiv restituirea terenului în patrimoniul comunei Perieți, cu plata despăgubirilor privind contravaloarea construcției.

În considerentele sentinței, se arată că, potrivit înscrisurilor depuse de O.C.P.I., pentru imobilul compus din teren în suprafață de 6.695 mp având categoria de folosință curți construcții, precum și construcțiile construite pe acesta, identificat cu nr.cadastral 585, a fost deschisă cartea funciară nr.20390 Perieți, dreptul de proprietate publică în ceea ce privește terenul în suprafață de 6.695 mp, respectiv dreptul de proprietate privată în ceea ce privește construcțiile construite pe acest teren fiind intabulate în favoarea Statului Român. Conform art.23 din Legea nr.213/1998, litigiul cu privire la delimitarea domeniului public al statului, județelor, comunelor, orașelor sau municipiilor este de competența instanțelor de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr.2753 din 8.12.2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia și constatându-se conflictul negativ de competență între cele două instanțe, cauza a fost înaintată Curții de Apel București. Prin sentința nr. 6F din 13 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Slobozia, reținând că reclamantul a investit instanța de judecată cu capătul de cerere principal prin care s-a revendicat terenul în suprafață de 6695 mp, situat pe raza comunei Perieți, județul Ialomița. Indiferent de natura juridică a dreptului de proprietate a terenului ce face obiectul revendicării, publică sau privată, a statului sau a unităților administrativ – teritoriale, competența se stabilește conform art.1 rap.

la art.2 lit.a) C.proc.civ. și aparține judecătoriei sau tribunalului, secția civilă. Legea nr.213/1998 nu este aplicabilă în cauză, deoarece nu s-a solicitat delimitarea domeniului public al comunei Perieți, ci revendicarea unei suprafețe de teren, urmând ca natura juridică a acestui teren, în sensul de bun aparținând domeniului public al statului sau bun aparținând domeniului privat al comunei Perieți să fie stabilită prin analiza fondului cererii introductive. Cererea de intervenție în interes propriu formulată de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, este tot de competența judecătoriei, conform art.17 C.proc.civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 din C.proc.civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate a arătat că obiectul litigiului îl reprezintă solicitarea reclamantului Consiliul local Perieți de a se constata că enclava în suprafața de 6.695 mp situată pe raza comunei Perieți aparține domeniului privat al Consiliului local Perieți; de a fi obligată Direcția Silvică Slobozia să lase în deplină libertate și posesie această suprafață de teren; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 14/2003 încheiat între pârâte; de a fi notată cererea în cartea funciară cu interdicția de înstrăinare a terenului, a cabanei și a anexelor sale și rectificarea mențiunilor din cartea funciara referitoare la suprafața de teren și construcție, precum și restabilirea situației anterioare, respectiv restituirea terenului în patrimoniul comunei Perieți, cu plata despăgubirilor privind contravaloarea construcției.

Din înscrisurile depuse la dosar de pârâta Direcția Silvică Slobozia, reiese că suprafața de teren care face obiectul cererii este proprietatea Statului Roman și se află în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva. Conform art. 12 alin.(4) și (5) din Legea nr. 213/1998, în cauză s-a contestat însăși delimitarea domeniului public al statului, astfel încât art.23 din Legea nr.213/1998 este pe deplin aplicabil.

Examinând sentința recurată în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art.304 pct.9 C.proc.civ., Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs s-a pronunțat într-un conflict negativ de competență ivit între Judecătoria Slobozia și Tribunalul Ialomița, iar prin aceasta s-a stabilit competența de primă instanță în soluționarea acțiunii formulate de reclamantul Consiliul local al comunei Perieți și a cererii de intervenție formulată de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Judecătoriei Slobozia, avându-se în vedere, în ceea ce privește soluționarea cererii principale, dispozițiile art.1 rap.

la art.2 lit.a) C.proc.civ., iar în ceea ce privește competența de soluționare a cererii de intervenție, s-a reținut că devin incidente prevederile art.17 C.proc.civ. De asemenea, s-a reținut că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.23 din Legea nr.213/1998, întrucât nu s-a solicitat delimitarea domeniului public al comunei Perieți, ci revendicarea unei suprafețe de teren. Prin motivele formulate, recurentul intervenient susține că, față de obiectul acțiunii, s-a contestat însăși delimitarea domeniului public al statului, astfel că dispozițiile art.23 din Legea nr.213/1998 sunt pe deplin aplicabile, respectiv că instanței de contencios administrativ îi revine competența de primă instanță.

Aceste critici sunt nefondate, întrucât, așa cum corect a stabilit curtea de apel, obiectul acțiunii principale promovată de reclamantul Consiliul local al comunei Perieți îl constituie revendicarea suprafeței de 6.695 mp teren, iar stabilirea regimului juridic al acesteia, cu privire la apartenența la domeniul public al statului sau la domeniul privat al comunei Perieți, urmează a se face prin cercetarea fondului litigiului, situație în care competența materială de primă instanță aparține judecătoriei, potrivit art.1 alin.(1) C.proc.civ. raportat la art.2 pct.1 lit.b) C.proc.civ., față de valoarea obiectului litigiului, care, având în vedere că acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, a fost apreciat, implicit, ca fiind sub 500.000 lei.

Prin urmare, se constată că, față de obiectul acțiunii principale, nu se contestă delimitarea domeniului public al statului, astfel că, în speță, nu devin incidente prevederile art.23 din Legea nr.213/1998, potrivit cărora competența de primă instanță aparține instanței de contencios administrativ, așa cum susține recurentul intervenient. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art.312 alin.(1) C.proc.civ., a respins, ca nefondat, recursul.