ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 213/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin ordonanța din 7 octombrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 652/2010, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a), d), f) și g) C. proc. pen., art. 245 alin. (1) lit. c 1 ), art. 38 C. proc. pen., art. 45 alin. (1) raportat la art. 42 C. proc. pen., s-a dispus reînceperea urmăririi penale față de numiții C.C. și P.G.A., executori judecătorești sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 220 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen.

și art. 292 C. pen.; înaintarea unui exemplar al prezentei rezoluții secției judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea sesizării Judecătoriei Drobeta Turnu Severin pentru ca, în calitate de instanță civilă competentă să se pronunțe cu privire la desființarea totală sau parțială a înscrisurilor contestate depetenta M.P. și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în vederea efectuării de cercetări față de numiții S.M., S.I. și S.S. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 220 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen.

Petenta M.P. a formulat la data de 28 iunie 2010 o plângere prin care a solicitat cercetarea executorilor judecătorești C.C. și P.G.A. susținând, în esență, că aceștia au efectuat în mod abuziv acte de executare silită ale unor hotărâri judecătorești finalizate cu vânzarea la licitație publică și ulterior evacuarea petentei dintr-un apartament proprietatea sa. Din probele administrate în cauză, a rezultat următoarea situație de fapt: Prin sentința civilă din iulie 1997 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin definitivă prin neapelare, a fost admisă acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamanta S.M. împotriva pârâtei M.P., aceasta fiind obligat să plătească reclamantei suma de 4200 mărci germane reprezentând pretenții civile și 1.200.000 lei ROL cu titlu de cheltuieli de judecată.

Întrucât pârâta nu s-a conformat dispozitivului hotărârii judecătorești, creditoarea S.M. s-a adresat executorului judecătoresc C.C., solicitându-i acestuia punerea în executare silita a sentinței civile din 09 iulie 1997, fiind formate dosarele de executare silita (executare silită mobiliară) și (executare silită imobiliară). Prin ordonanța de adjudecare emisă de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost adjudecat definitiv imobilul proprietatea debitoarei M.P. contra sumei de 45.000.000 lei ROL de către cumpărătorul S.I. Ulterior la data de 28 septembrie 2000, s-a procedat la distribuirea prețului rezultat in urma vânzării la licitație a apartamentului debitoarei, fiind întocmit un proces-verbal în acest sens.

La data de 09 septembrie 2002, cumpărătorii S.I. și S.S. au chemat în judecată pârâții M.P., M.N., M.D. și M.F., solicitând instanței să dispună evacuarea acestora din apartamentul situat în Drobeta Turnu Severin, apartament pe care cumpărătorii îl dobândiseră prin licitație publică, conform ordonanței de adjudecare din 08 martie 2000, neputând însă intra în posesia lui întrucât pârâții au refuzat să îl părăsească. Prin sentința civilă din aprilie 2003 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, irevocabilă prin decizia Curții de Apel Craiova nr. 3458 din 27 octombrie 2003 a fost admisă acțiunea reclamanților și s-a dispus evacuarea pârâților din apartamentul mai sus-menționat. La data de 08 aprilie 2004, numitul S.I.

s-a adresat executorului judecătoresc P.G.A., solicitând acestuia punerea în executare a sentinței civile nr. 2195/2003 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, formându-se dosarul de executare silită, în care la 14 aprilie 2004, Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin încheierea dată în dosarul nr. 4554/2004 a încuviințat executarea silită. La data de 19 aprilie 2004, executorul judecătoresc a somat debitorii să se conformeze dispozitivului sentinței și să evacueze apartamentul. La data de 05 mai 2004, executorul judecătoresc P.G.A. a procedat la efectuarea executării silite. Cu acea ocazie a fost întocmit un proces-verbal în care a fost menționat modul de efectuare a executării silite, fiind totodată identificate bunurile mobile găsite în apartament, acestea fiind lăsate în custodia creditorului S.I., dispunându-se sechestrarea unei părți din acestea.

Ulterior, la data de 01 iunie 2004, creditorul a notificat prin intermediul executorului judecătoresc pe debitori, în sensul de a se prezenta în termen de cinci zile în vederea ridicării bunurilor mobile ce le aparțin, punându-le totodată în vedere să achite cheltuielile de executare, în caz contrar urmând a se proceda la vânzarea bunurilor sechestrate. Referitor la faptele reclamate de petenta M.P. s-a reținut ca, modul de efectuare a executării silite de către cei doi executori judecătorești a mai fost sesizat anterior de petentă, făcând obiectul unor alte dosare penale. Astfel, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din data de 22 februarie 2008, urmare plângerii petentei M.P., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.C.

sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material in înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, înșelăciune, reținere sau distrugere de înscrisuri și complicitate la delictul de camătă. S-a reținut cu acea ocazie că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și înșelăciune, iar în privința infracțiunilor de fals și reținere de înscrisuri s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale. Soluția procurorului a fost menținută definitiv prin hotărârea instanțelor judecătorești. (sentința penală nr. 178 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 4103 din 10 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

În același sens, s-a reținut că, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin nr. 2403/P/2004 din 21 iunie 2004, urmare plângerii petentei M.P., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții P.G.A., S.I. și S.S. sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, violare de domiciliu și distrugere cu motivarea că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora sub aspectul laturii obiective. Soluția procurorului a fost menținută definitiv prin hotărârea instanțelor judecătorești. (sentința penală nr. 2744 din 28 octombrie 2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia penală nr. 390 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului Mehedinți).

În aceste condiții, potrivit art. 278 1 alin. (11) C. proc. pen., nu mai pot fi efectuate din nou cercetări față de aceleași persoane cu privire la aceleași fapte, atât timp cât instanța de judecată, sesizată fiind anterior cu plângerea petentei, a decis prin hotărâre definitivă că nu este cazul să înceapă urmărirea penală în cauză. Pe cale de consecință, constatăm că în prezenta cauză lipsește o condiție prevăzută de lege necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

Pe de altă parte, în ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (presupus a fi comis de făptuitorul C.C.), fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals și fals în declarații, s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale, în condițiile în care presupusele fapte penale au fost comise în perioada 1997-2004 iar termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani de la data săvârșirii faptei, conform art. 122 C. proc. pen. și art. 122 alin. (2) C. proc. pen. Referitor la acest aspect, întrucât prin ordonanța nr. 550/P/2007 nu a fost sesizată instanța de judecată competentă, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (6) raportat la art. 245 alin. (1) lit. c 1 ) C. proc.

pen. urmează a fi sesizată Judecătoria Drobeta Turnu Severin pentru ca, în calitate de instanță civilă competentă să se pronunțe cu privire la desființarea totală sau parțială a înscrisurilor contestate de petenta M.P. Privitor la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (presupus a fi comis de făptuitorul P.G.A.) și înșelăciune, s-a constatat de asemenea că, din actele premergătoare efectuate nu au rezultat date sau indicii care să conducă la concluzia existenței în materialitatea lor a acestor fapte. în concret nu a reieșit, pe de o parte că executorul judecătoresc P.G.A. și-ar fi exercitat abuziv atribuțiunile de serviciu cu ocazia efectuării actelor de executare silită în dosarul de executare, iar pe de altă parte nu a fost identificată vreo acțiune săvârșită de făptuitori în scopul inducerii în eroare a petentei M.P.

Cât privește infracțiunea de tulburare de posesie, s-a reținut că nu sunt întrunite, sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale acesteia în condițiile în care executorul judecătoresc P.G.A. nu a procedat la ocuparea apartamentului proprietatea petentei, ci doar a pătruns înăuntrul acestuia, în mod legal, pentru apune în executare silită o hotărâre judecătorească. Întrucât petenta M.P. a solicitat în mod expres efectuarea de cercetări și față de numiții S.M., S.I. și S.S., s-a dispus, disjungerea materialul de urmărire penală și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în vederea efectuării de cercetări față de aceștia sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune, tulburare de posesie, uz de fals și fals în declarații.

Împotriva ordonanței procurorului de caz, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în esență, aceleași împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea inițială. Prin ordonanța nr. 1577/1/2/2010 din 20 octombrie 2010, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., s-a dispus, respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii, apreciind că soluția adoptată în cauză este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate care exclud tragerea la răspundere penală a executorilor judecătorești care au instrumentat dosarele de executare. În baza art. 278 1 C. proc.

pen., petenta a formulat plângere împotriva celor două ordonanțe, la Curtea de Apel Craiova, competentă să soluționeze, după calitatea persoanei. Prin plângerea formulată petenta a solicitat desființarea ordonanței din 20 octombrie 2010 a procurorului general și reținerea cauzei spre rejudecare. A arătat, în esență, că s-au săvârșit infracțiuni de înșelăciune, fals, uz de fals în privința unor bunuri mobile și imobile, indicând săvârșirea mai multor infracțiuni în cadrul procedurii de executare. A arătat că nu s-a înregistrat un comandament pe numele de M.D. privind dosarul nr. 615/E/1998 și că în registrul de evidență a executărilor civile al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin s-a înregistrat o altă dată a efectuării executării, comandamentul emis de C.C.

din 14 mai 1998, constituind un fals. S-a mai arătat că proprietarul imobilului R.A. nu a fost chemat ca parte în acțiunea în pretenții și nici în dosarul de executare silită, iar procurorul de caz nu a cunoscut faptul că executorul, respectiv intimatul C.C. a încasat tot debitul și că nu a depus la C.E.C. sau la Bancă vreo sumă de bani rămasă din vânzarea apartamentului. S-au întocmit în fals procese-verbale și chitanțe, de către executorul judecătoresc C.C., fiind falsă și încheierea din camera de consiliu de la 1 septembrie 2001, care constată desăvârșită executarea silită, în dosarul nr. 615/E/1998. Ordonanța de executare silită din dosarul nr. 3632/2000 s-a judecat de un complet de judecată nespecializat, fiind astfel lovită de nulitate absolută, iar petenta nu a primit niciun proces-verbal privind dosarul de executare silită.

S-a mai arătat că vânzarea la licitație a apartamentului din 8 martie 2000, s-a făcut fără citarea părților, singurul licitator fiind S.I. Citațiile au fost trimise la adrese false, iar S.M. a depus la dosar facturi false. Decizia penală nr. 4103 din 10 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și decizia nr. 390 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului Mehedinți au menținut soluțiile de neurmărire adoptate în dosarele nr. 550/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și nr. 2403/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, însă nu au același obiect, respectiv art. 215, 220, 291, 292, 246, 288, 289, 290 C. pen. De asemenea, procurorul general și procurorul de caz nu au cunoscut că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se află dosarele nr. 405/54/2009 și nr. 9834/1/2009, dosar ce nu este redactat.

Disjungerea cauzei și declinarea de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în vederea efectuării de cercetări față de S.M., S.I. și S.S., pentru infracțiunile prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2), art. 220 alin. (1), art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen., este ilegală, pentru că acest grup a acționat în favoarea lui M.S. A arătat că se constituie parte civilă privind apartamentul și bunurile din apartament care sunt folosite de chiriașii lui S.I. și S.S., precum și daune morale.

La dosarul cauzei petenta a depus înscrisuri privind comunicări ale Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, referitor la dosarul de executare și fila registrului general de dosare și evidență a dosarelor civile pentru 1998, comunicări ale O.C.P.I., privind înregistrarea ordonanței de adjudecare și posibilitatea comunicării datelor privind efectuarea unor operațiuni de înregistrare a imobilului, copii ale comandamentului, întocmit de intimatul C.C., contract privind plata în rate a locuinței, solicitarea privind radierea ipotecii și încheierea privind radierea inscripției ipotecare, procese-verbale întocmite de executorul judecătoresc în dosarul nr. 1547/E/1997, adrese emise de Judecătoria Drobeta Turnu Severin către petentă privind depunerea pe seama și la dispoziția acesteia a unor sume, copia deciziei nr. 10/R/C din 4 iulie 2000 a Tribunalului Mehedinți, copii ale încheierilor din dosarul nr. 615/E/1997 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, citațiilor, proceselor-verbale întocmite în dosarul de executare, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între M.N.

și M.P., precum și alte înscrisuri privind proceduri de executare. Prin sentința penală nr. 96 din 24 mai 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins plângerea formulată de petenta M.P., împotriva ordonanțelor din 7 octombrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 652/2010 și nr. 1577/1/2/2010 din 20 octombrie 2010, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Craiova a constatat următoarele: Petenta a înțeles să critice așa cum rezultă din cuprinsul plângerii formulate și ordonanța procurorului general nr. 1577/11/2/2010 din 20 octombrie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea în dosarul nr. 652/P/2010.

De asemenea, în cuprinsul plângerii petenta a formulat critici și cu privire la disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în vederea efectuării de cercetări față de numiți S.M., S.I. și S.S., în privința infracțiunilor prevăzute de art. 255 alin. (1) și (2) C. pen., art. 220 alin. (1) C. pen., 291 C. pen. și 292 C. pen. Potrivit deciziei nr. LVII/2007 a Î.C.C.J., s-a statuat că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau actele efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., este inadmisibilă. Ca urmare, nu pot constitui obiectul unei plângeri potrivit procedurii prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., decât soluțiile de netrimitere în judecată adoptate de către procuror și nu dispozițiile de declinare a competenței ori ordonanțele prin care procurorul general al parchetului respinge plângerea formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen. S-a constatat însă că în plângerea formulată, precum și în concluziile prezentate în cadrul dezbaterilor prin avocat, petenta a înțeles să formuleze critici cu privire la modul de soluționare a cauzei prin ordonanța din 7 octombrie 2010 în dosarul nr. 652/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, urmând a fi analizată temeinicia și legalitatea soluției de netrimitere în judecată adoptate de către procuror.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că în mod legal și temeinic s-a dispus prin ordonanța din 7 octombrie 2010 în dosarul nr. 652/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, neînceperea urmăririi penale față de intimații C.C. și P.G.A., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., 220 alin. (1) C. pen., 246 C. pen., 288 alin. (1) C. pen., 289 C. pen., 290 C. pen., 291 C. pen. și 292 C. pen. S-a constatat în mod corect că, pentru o parte din faptele sesizate de către petentă nu mai pot fi efectuate cercetări, fiind incidente dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Anterior, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul C.C.

apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și înșelăciune, iar în privința infracțiunilor de fals și reținere de înscrisuri s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Ca urmare a plângerii formulate de petentă în temeiul dispozițiile, art. 278 1 C. proc. pen., soluția de netrimitere în judecată adoptată de procuror a fost menținută prin sentința penală nr. 178 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4103 din 10 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, prin rezoluția Parchetului de pe lângă judecătoria Drobeta Turnu Severin nr. 2403/P/2004 din 21 iunie 2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații P.G.A., S.I.

și S.S. în privința infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, violare de domiciliu și distrugere, reținându-se că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni, iar prin sentința penală nr. 2744 din 28 octombrie 2004 a judecătoriei Drobeta Turnu Severin a fost respinsă plângerea formulată de petentă în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., soluție definitivă prin decizia penală nr. 390 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului Mehedinți. S-a constatat corect că în privința infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals și fals în declarații s-a împlinit termenul de prescriere a răspunderii penale, calculat în raport cu dispozițiile, art. 122 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. proc.

pen. S-a apreciat în mod corect că, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă date privind săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și înșelăciune, presupuse a fi comise de P.G.A. S-a mai reținut că în activitatea desfășurată de executorul judecătoresc nu s-a constatat că acesta și-ar fi îndeplinit abuziv atribuțiile de serviciu privind acte de executare silită, realizate în dosarul de executare. Intimatul executor judecătoresc a pătruns în imobilul proprietatea petentei, pentru a îndeplini activități legate de executarea silită a unei hotărâri judecătorești, reținându-se corect de către procuror că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie.

Împotriva sentinței penale nr. 96 din 24 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs petentă M.P., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 3023/54/2010. Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta petentă M.P., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. În prezenta cauză prin sentința nr. 96 din 24 mai 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.P., împotriva ordonanțelor din 7 octombrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 652/2010 și nr. 1577/1/2/2010 din 20 octombrie 2010, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen. nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționară în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta M.P. împotriva sentinței penale nr. 96 din 24 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenta petenta la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta M.P. împotriva sentinței penale nr. 96 din 24 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2012