ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 213/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 213/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin ordonanța din 7

octombrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul

nr. 652/2010, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10

lit. a), d), f) și g) C. proc. pen., art. 245 alin. (1) lit. c

1

),

art. 38 C. proc. pen., art. 45 alin. (1) raportat la art. 42 C. proc. pen., s-a

dispus reînceperea urmăririi penale față de numiții C.C. și P.G.A., executori

judecătorești sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și

(2) C. pen., art. 220 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen., art. 288 alin. (1)

C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 292 C.

pen.; înaintarea unui exemplar al prezentei rezoluții secției judiciare din

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea sesizării Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin pentru ca, în calitate de instanță civilă competentă să

se pronunțe cu privire la desființarea totală sau parțială a înscrisurilor

contestate depetenta M.P. și disjungerea cauzei și declinarea competenței de

soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu

Severin, în vederea efectuării de cercetări față de numiții S.M., S.I. și S.S.

sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.,

art. 220 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen.

Petenta M.P. a

formulat la data de 28 iunie 2010 o plângere prin care a solicitat cercetarea

executorilor judecătorești C.C. și P.G.A. susținând, în esență, că aceștia au

efectuat în mod abuziv acte de executare silită ale unor hotărâri judecătorești

finalizate cu vânzarea la licitație publică și ulterior evacuarea petentei

dintr-un apartament proprietatea sa.

Din probele

administrate în cauză, a rezultat următoarea situație de fapt:

Prin sentința civilă

din iulie 1997 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin definitivă prin neapelare,

a fost admisă acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamanta S.M.

împotriva pârâtei M.P., aceasta fiind obligat să plătească reclamantei suma de

4200 mărci germane reprezentând pretenții civile și 1.200.000 lei ROL cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Întrucât pârâta nu

s-a conformat dispozitivului hotărârii judecătorești, creditoarea S.M. s-a

adresat executorului judecătoresc C.C., solicitându-i acestuia punerea în

executare silita a sentinței civile din 09 iulie 1997, fiind formate dosarele

de executare silita (executare silită mobiliară) și (executare silită

imobiliară).

Prin ordonanța de

adjudecare emisă de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost adjudecat

definitiv imobilul proprietatea debitoarei M.P. contra sumei de 45.000.000 lei

ROL de către cumpărătorul S.I. Ulterior la data de 28 septembrie 2000, s-a

procedat la distribuirea prețului rezultat in urma vânzării la licitație a

apartamentului debitoarei, fiind întocmit un proces-verbal în acest sens.

La data de 09

septembrie 2002, cumpărătorii S.I. și S.S. au chemat în judecată pârâții M.P.,

M.N., M.D. și M.F., solicitând instanței să dispună evacuarea acestora din

apartamentul situat în Drobeta Turnu Severin, apartament pe care cumpărătorii

îl dobândiseră prin licitație publică, conform ordonanței de adjudecare din 08

martie 2000, neputând însă intra în posesia lui întrucât pârâții au refuzat să

îl părăsească.

Prin sentința civilă

din aprilie 2003 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, irevocabilă prin decizia

Curții de Apel Craiova nr. 3458 din 27 octombrie 2003 a fost admisă acțiunea

reclamanților și s-a dispus evacuarea pârâților din apartamentul mai

sus-menționat.

La data de 08 aprilie

2004, numitul S.I. s-a adresat executorului judecătoresc P.G.A., solicitând

acestuia punerea în executare a sentinței civile nr. 2195/2003 a Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin, formându-se dosarul de executare silită, în care la 14

aprilie 2004, Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin încheierea dată în dosarul

nr. 4554/2004 a încuviințat executarea silită.

La data de 19 aprilie

2004, executorul judecătoresc a somat debitorii să se conformeze dispozitivului

sentinței și să evacueze apartamentul.

La data de 05 mai

2004, executorul judecătoresc P.G.A. a procedat la efectuarea executării

silite. Cu acea ocazie a fost întocmit un proces-verbal în care a fost

menționat modul de efectuare a executării silite, fiind totodată identificate

bunurile mobile găsite în apartament, acestea fiind lăsate în custodia

creditorului S.I., dispunându-se sechestrarea unei părți din acestea.

Ulterior, la data de

01 iunie 2004, creditorul a notificat prin intermediul executorului

judecătoresc pe debitori, în sensul de a se prezenta în termen de cinci zile în

vederea ridicării bunurilor mobile ce le aparțin, punându-le totodată în vedere

să achite cheltuielile de executare, în caz contrar urmând a se proceda la

vânzarea bunurilor sechestrate.

Referitor la faptele

reclamate de petenta M.P. s-a reținut ca, modul de efectuare a executării

silite de către cei doi executori judecătorești a mai fost sesizat anterior de

petentă, făcând obiectul unor alte dosare penale.

Astfel, prin

ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din data de 22

februarie 2008, urmare plângerii petentei M.P., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de C.C. sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, fals material in înscrisuri oficiale, fals

intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, înșelăciune, reținere

sau distrugere de înscrisuri și complicitate la delictul de camătă. S-a reținut

cu acea ocazie că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și înșelăciune, iar în

privința infracțiunilor de fals și reținere de înscrisuri s-a constatat că s-a

împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.

Soluția procurorului

a fost menținută definitiv prin hotărârea instanțelor judecătorești. (sentința

penală nr. 178 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin

decizia penală nr. 4103 din 10 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție).

În același sens, s-a

reținut că, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu

Severin nr. 2403/P/2004 din 21 iunie 2004, urmare plângerii petentei M.P., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții P.G.A., S.I. și S.S. sub

aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

violare de domiciliu și distrugere cu motivarea că, nu sunt întrunite

elementele constitutive ale acestora sub aspectul laturii obiective.

Soluția procurorului

a fost menținută definitiv prin hotărârea instanțelor judecătorești. (sentința

penală nr. 2744 din 28 octombrie 2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin,

definitivă prin decizia penală nr. 390 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului

Mehedinți).

În aceste condiții,

potrivit art. 278

1

alin. (11) C. proc. pen., nu mai pot fi efectuate

din nou cercetări față de aceleași persoane cu privire la aceleași fapte, atât

timp cât instanța de judecată, sesizată fiind anterior cu plângerea petentei, a

decis prin hotărâre definitivă că nu este cazul să înceapă urmărirea penală în

cauză. Pe cale de consecință, constatăm că în prezenta cauză lipsește o

condiție prevăzută de lege necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii

penale.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor (presupus a fi comis de făptuitorul C.C.), fals material în

înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals și fals în declarații, s-a

constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale, în condițiile în care

presupusele fapte penale au fost comise în perioada 1997-2004 iar termenul de

prescripție a răspunderii penale este de 5 ani de la data săvârșirii faptei,

conform art. 122 C. proc. pen. și art. 122 alin. (2) C. proc. pen. Referitor la

acest aspect, întrucât prin ordonanța nr. 550/P/2007 nu a fost sesizată

instanța de judecată competentă, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin.

(6) raportat la art. 245 alin. (1) lit. c

1

) C. proc. pen. urmează a

fi sesizată Judecătoria Drobeta Turnu Severin pentru ca, în calitate de

instanță civilă competentă să se pronunțe cu privire la desființarea totală sau

parțială a înscrisurilor contestate de petenta M.P.

Privitor la

infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (presupus a fi

comis de făptuitorul P.G.A.) și înșelăciune, s-a constatat de asemenea că, din

actele premergătoare efectuate nu au rezultat date sau indicii care să conducă

la concluzia existenței în materialitatea lor a acestor fapte. în concret nu a

reieșit, pe de o parte că executorul judecătoresc P.G.A. și-ar fi exercitat

abuziv atribuțiunile de serviciu cu ocazia efectuării actelor de executare

silită în dosarul de executare, iar pe de altă parte nu a fost identificată

vreo acțiune săvârșită de făptuitori în scopul inducerii în eroare a petentei

M.P.

Cât privește

infracțiunea de tulburare de posesie, s-a reținut că nu sunt întrunite, sub

aspect obiectiv, elementele constitutive ale acesteia în condițiile în care

executorul judecătoresc P.G.A. nu a procedat la ocuparea apartamentului

proprietatea petentei, ci doar a pătruns înăuntrul acestuia, în mod legal,

pentru apune în executare silită o hotărâre judecătorească.

Întrucât petenta M.P.

a solicitat în mod expres efectuarea de cercetări și față de numiții S.M., S.I.

și S.S., s-a dispus, disjungerea materialul de urmărire penală și declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în vederea efectuării de cercetări față de

aceștia sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune, tulburare de posesie, uz de

fals și fals în declarații.

Împotriva ordonanței

procurorului de caz, petenta a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în esență, aceleași

împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea inițială.

Prin ordonanța nr.

1577/1/2/2010 din 20 octombrie 2010, dată de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen.,

s-a dispus, respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii, apreciind că soluția

adoptată în cauză este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare

efectuate care exclud tragerea la răspundere penală a executorilor

judecătorești care au instrumentat dosarele de executare.

În baza art. 278

1

C. proc. pen., petenta a formulat plângere împotriva celor două ordonanțe, la

Curtea de Apel Craiova, competentă să soluționeze, după calitatea persoanei.

Prin plângerea

formulată petenta a solicitat desființarea ordonanței din 20 octombrie 2010 a

procurorului general și reținerea cauzei spre rejudecare.

A arătat, în esență,

că s-au săvârșit infracțiuni de înșelăciune, fals, uz de fals în privința unor

bunuri mobile și imobile, indicând săvârșirea mai multor infracțiuni în cadrul

procedurii de executare.

A arătat că nu s-a

înregistrat un comandament pe numele de M.D. privind dosarul nr. 615/E/1998 și

că în registrul de evidență a executărilor civile al Judecătoriei Drobeta Turnu

Severin s-a înregistrat o altă dată a efectuării executării, comandamentul emis

de C.C. din 14 mai 1998, constituind un fals.

S-a mai arătat că

proprietarul imobilului R.A. nu a fost chemat ca parte în acțiunea în pretenții

și nici în dosarul de executare silită, iar procurorul de caz nu a cunoscut

faptul că executorul, respectiv intimatul C.C. a încasat tot debitul și că nu a

depus la C.E.C. sau la Bancă vreo sumă de bani rămasă din vânzarea

apartamentului.

S-au întocmit în fals

procese-verbale și chitanțe, de către executorul judecătoresc C.C., fiind falsă

și încheierea din camera de consiliu de la 1 septembrie 2001, care constată

desăvârșită executarea silită, în dosarul nr. 615/E/1998.

Ordonanța de executare

silită din dosarul nr. 3632/2000 s-a judecat de un complet de judecată

nespecializat, fiind astfel lovită de nulitate absolută, iar petenta nu a

primit niciun proces-verbal privind dosarul de executare silită.

S-a mai arătat că

vânzarea la licitație a apartamentului din 8 martie 2000, s-a făcut fără

citarea părților, singurul licitator fiind S.I.

Citațiile au fost

trimise la adrese false, iar S.M. a depus la dosar facturi false.

Decizia penală nr.

4103 din 10 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și

decizia nr. 390 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului Mehedinți au menținut

soluțiile de neurmărire adoptate în dosarele nr. 550/P/2007 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Craiova și nr. 2403/2004 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Drobeta Turnu Severin, însă nu au același obiect, respectiv art.

215, 220, 291, 292, 246, 288, 289, 290 C. pen.

De asemenea,

procurorul general și procurorul de caz nu au cunoscut că pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție se află dosarele nr. 405/54/2009 și nr.

9834/1/2009, dosar ce nu este redactat.

Disjungerea cauzei și

declinarea de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria

Drobeta Turnu Severin, în vederea efectuării de cercetări față de S.M., S.I. și

S.S., pentru infracțiunile prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2), art. 220

alin. (1), art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen., este ilegală, pentru că acest

grup a acționat în favoarea lui M.S. A arătat că se constituie parte civilă

privind apartamentul și bunurile din apartament care sunt folosite de chiriașii

lui S.I. și S.S., precum și daune morale.

La dosarul cauzei

petenta a depus înscrisuri privind comunicări ale Judecătoriei Drobeta Turnu

Severin, referitor la dosarul de executare și fila registrului general de

dosare și evidență a dosarelor civile pentru 1998, comunicări ale O.C.P.I.,

privind înregistrarea ordonanței de adjudecare și posibilitatea comunicării

datelor privind efectuarea unor operațiuni de înregistrare a imobilului, copii

ale comandamentului, întocmit de intimatul C.C., contract privind plata în rate

a locuinței, solicitarea privind radierea ipotecii și încheierea privind

radierea inscripției ipotecare, procese-verbale întocmite de executorul

judecătoresc în dosarul nr. 1547/E/1997, adrese emise de Judecătoria Drobeta

Turnu Severin către petentă privind depunerea pe seama și la dispoziția

acesteia a unor sume, copia deciziei nr. 10/R/C din 4 iulie 2000 a Tribunalului

Mehedinți, copii ale încheierilor din dosarul nr. 615/E/1997 al Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin, citațiilor, proceselor-verbale întocmite în dosarul de

executare, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între M.N. și M.P., precum

și alte înscrisuri privind proceduri de executare.

Prin sentința penală

nr. 96 din 24 mai 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori a respins plângerea formulată de petenta M.P., împotriva ordonanțelor

din 7 octombrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în

dosarul nr. 652/2010 și nr. 1577/1/2/2010 din 20 octombrie 2010, dată de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca

nefondată.

Pentru a hotărî

astfel Curtea de Apel Craiova a constatat următoarele:

Petenta a înțeles să

critice așa cum rezultă din cuprinsul plângerii formulate și ordonanța procurorului

general nr. 1577/11/2/2010 din 20 octombrie 2010, a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea în

dosarul nr. 652/P/2010.

De asemenea, în

cuprinsul plângerii petenta a formulat critici și cu privire la disjungerea

cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în vederea efectuării de cercetări

față de numiți S.M., S.I. și S.S., în privința infracțiunilor prevăzute de art.

255 alin. (1) și (2) C. pen., art. 220 alin. (1) C. pen., 291 C. pen. și 292 C.

pen.

Potrivit deciziei nr.

LVII/2007 a Î.C.C.J., s-a statuat că plângerea îndreptată împotriva măsurilor

luate sau actele efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta

altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în

judecată, reglementate de art. 278 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă.

Ca urmare, nu pot

constitui obiectul unei plângeri potrivit procedurii prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., decât soluțiile de netrimitere în judecată adoptate de către

procuror și nu dispozițiile de declinare a competenței ori ordonanțele prin

care procurorul general al parchetului respinge plângerea formulată în temeiul

art. 278 C. proc. pen.

S-a constatat însă că

în plângerea formulată, precum și în concluziile prezentate în cadrul

dezbaterilor prin avocat, petenta a înțeles să formuleze critici cu privire la

modul de soluționare a cauzei prin ordonanța din 7 octombrie 2010 în dosarul

nr. 652/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, urmând a fi

analizată temeinicia și legalitatea soluției de netrimitere în judecată

adoptate de către procuror.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța a constatat că în mod legal și temeinic s-a

dispus prin ordonanța din 7 octombrie 2010 în dosarul nr. 652/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, neînceperea urmăririi penale

față de intimații C.C. și P.G.A., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.

215 alin. (1) și (2) C. pen., 220 alin. (1) C. pen., 246 C. pen., 288 alin. (1)

C. pen., 289 C. pen., 290 C. pen., 291 C. pen. și 292 C. pen.

S-a constatat în mod

corect că, pentru o parte din faptele sesizate de către petentă nu mai pot fi

efectuate cercetări, fiind incidente dispozițiile art. 278

1

C. proc.

pen.

Anterior, prin

ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 550/P/2007 din 22

februarie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul C.C.

apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și înșelăciune, iar în

privința infracțiunilor de fals și reținere de înscrisuri s-a constatat că s-a

împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Ca urmare a plângerii

formulate de petentă în temeiul dispozițiile, art. 278

1

C. proc.

pen., soluția de netrimitere în judecată adoptată de procuror a fost menținută

prin sentința penală nr. 178 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4103 din 10 decembrie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, prin

rezoluția Parchetului de pe lângă judecătoria Drobeta Turnu Severin nr.

2403/P/2004 din 21 iunie 2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimații P.G.A., S.I. și S.S. în privința infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, violare de domiciliu și distrugere,

reținându-se că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor

infracțiuni, iar prin sentința penală nr. 2744 din 28 octombrie 2004 a

judecătoriei Drobeta Turnu Severin a fost respinsă plângerea formulată de

petentă în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., soluție definitivă prin

decizia penală nr. 390 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului Mehedinți.

S-a constatat corect

că în privința infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals

și fals în declarații s-a împlinit termenul de prescriere a răspunderii penale,

calculat în raport cu dispozițiile, art. 122 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C.

proc. pen.

S-a apreciat în mod

corect că, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă date privind

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

înșelăciune, presupuse a fi comise de P.G.A.

S-a mai reținut că în

activitatea desfășurată de executorul judecătoresc nu s-a constatat că acesta

și-ar fi îndeplinit abuziv atribuțiile de serviciu privind acte de executare

silită, realizate în dosarul de executare. Intimatul executor judecătoresc a

pătruns în imobilul proprietatea petentei, pentru a îndeplini activități legate

de executarea silită a unei hotărâri judecătorești, reținându-se corect de

către procuror că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii

de tulburare de posesie.

Împotriva sentinței

penale nr. 96 din 24 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori a declarat recurs petentă M.P., cauza fiind înregistrată pe

rolul Înaltei Curți sub nr. 3023/54/2010.

Examinând hotărârea

recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin.

ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta petentă M.P., este

inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova

este definitivă.

Înalta Curte reține

că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci

când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede

sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept

epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură

dată cu recurs.

Căile ordinare de

atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu

arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor,

cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

În prezenta cauză

prin sentința nr. 96 din 24 mai 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta

M.P., împotriva ordonanțelor din 7 octombrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 652/2010 și nr. 1577/1/2/2010 din 20

octombrie 2010, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest

context procesual, hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care

a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de

petiționară în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, exercitând o

cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat

va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de

considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta M.P. împotriva sentinței

penale nr. 96 din 24 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga

recurenta petenta la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petenta M.P. împotriva sentinței penale nr.

96 din 24 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurenta

petenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 ianuarie 2012