ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3709/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3709/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față;

Prin

Rezoluția nr. 846/P/2009 din 6 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova s-a dispus, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de avocatul N.A.S. din cadrul

Baroului Giurgiu sub aspectul săvârșirii infracțiunii de încercare de a

determina mărturia mincinoasă prev. de art. 261 alin. (1) și (2) C. pen.

În considerentele acestei rezoluții s-a

reținut, în esență, că petiționara SC P.R.D. SRL, prin reprezentant legal A.C.,

a formulat plângere penală împotriva numiților P.V., M.I., D.F. și M.M.,

solicitând efectuarea de cercetări față de aceștia sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1) - (3) și (5) C. pen., art. 248, art.

289 și art. 291 C. pen. și împotriva avocatului N.A.S. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 261 alin. (1) și (2) C. pen., constând în aceea că

ar fi încercat să-l determine pe expertul B.V.A. să întocmească o expertiză

tehnico-judiciară favorabilă clientei sale.

Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de

pe lângă Tribunalul Mehedinți sub nr. 128/P/2009, iar prin ordonanța cu același

număr din 12 octombrie 2009 a fost confirmată propunerea de neîncepere a

urmăririi penale dispusă împotriva numiților P.V., M.I., D.F. și M.M. sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1) - (3) și (5) C.

pen., art. 248, art. 289 și art. 291 C. pen. și s-a dispus disjungerea și

declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe dl. avocat N.A.S. în

favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Ca urmare a declinării, la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova s-a format Dosarul nr. 846/P/2009.

În urma actelor premergătoare efectuate în

cauză, s-a reținut că între SC P.R.D. SRL și SC H. SA București - Sucursala

Porțile de Fier Drobeta-Turnu Severin se afla în curs de derulare un proces

civil cu privire la o dragă, iar în cursul litigiului se dispusese efectuarea

unei expertize tehnice de specialitate, fiind desemnat pentru efectuarea

acesteia expertul B.V.A.

Totodată, s-a reținut că susținerile

petiționarei în sensul că dl. avocat N.A.S., apărător ales al SC H. SA

București, ar fi încercat să-l determine pe expertul B.V.A. să întocmească o

expertiză tehnico-judiciară favorabilă clientului său erau nereale, din

declarația expertului B.V.A. rezultând că nici avocatul și nici vreo altă persoană

nu încercaseră în vreun mod să-l determine să fie părtinitor la efectuarea

expertizei, situație față de care s-a apreciat că fapta sesizată nu există.

Pentru considerentele anterior prezentate, în

temeiul art. 228 rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de avocatul N.A.S. din cadrul Baroului Giurgiu sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de încercare de a determina mărturia

mincinoasă prev. de art. 261 alin. (1) și (2) C. pen.

Plângerea formulată de petiționară împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 278 C. proc. pen.

a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 1991/11/2/2009 din 4

decembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova.

Ulterior, petiționara a contestat rezoluția

de neîncepere a urmăririi penale la instanță, conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

În motivarea plângerii, petiționara a

menționat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică și

nelegală neîntrunind toate elementele de formă și conținut impuse de lege,

fiind în totalitate nemotivată.

Petiționara a mai criticat soluția

procurorului sub aspectul insuficienței probatoriului administrat, respectiv

neaudierea petiționarei și a intimatului.

Totodată, a criticat faptul că la

soluționarea cauzei nu a fost avută în vedere expertiza tehnică judiciară care

a concluzionat că utilajul în litigiu nu era în stare de funcționare la data

preluării și că proprietara acestuia este Sucursala Porțile de Fier a SC H. SA,

precum și Sentința penală din 09 octombrie 2009 dată în Dosarul nr.

2334/225/2009 al Tribunalului Mehedinți prin care s-a admis recursul

petiționarei, s-a casat Sentința penală nr. 1161/2009 a Judecătoriei

Drobeta-Turnu Severin, iar pe fond a fost admisă plângerea formulată de

petiționară împotriva Rezoluțiilor nr. 1627/P/2008 din 05 ianuarie 2009 și nr.

249/11/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin și

s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de

numiții P.V., D.F., M.I. și M.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și a art. 290 C. pen.

În concluzie, s-a solicitat admiterea

plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la parchet în

vederea începerii urmăririi penale față de intimat pentru infracțiunea

reclamată.

Cauza a făcut obiectul Dosarului nr.

12/54/2010 al Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

fiind soluționată prin Sentința penală nr. 84 din 20 aprilie 2010 prin care s-a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC P.R.D. SRL

împotriva Rezoluției nr. 846/P/2009 din 6 noiembrie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut

că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că avocatul N.A.S. nu

a încercat în vreun mod să-l determine pe expertul B.V.A. să fie părtinitor la

efectuarea expertizei, situație în care fapta sesizată nu există.

Totodată, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată

critica petiționarei privind insuficiența probatoriului administrat cu

motivarea că organul de urmărire penală este singurul în măsură să aprecieze ce

probe se impun administrate, mai ales în condițiile în care expertul a declarat

că nu a fost în niciun fel influențat de intimat la efectuarea expertizei.

De asemenea, s-a apreciat că aspectele

menționate în plângere în sensul că prin Sentința penală din 09 octombrie 2009

pronunțată în Dosarul nr. 2334/225/2009 al Tribunalului Mehedinți s-a admis

recursul petiționarei, s-a casat Sentința penală nr. 1161/2009 a Judecătoriei

Drobeta-Turnu Severin, a fost admisă plângerea formulată de petiționară

împotriva Rezoluțiilor nr. 1627/P/2008 din 05 ianuarie 2009 și nr.

249/11/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin și

s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de

numiții P.V., D.F., M.I. și M.M. (reprezentanții SC H. SA Sucursala Porțile de

Fier Drobeta-Turnu Severin) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. și art. 290 C. pen., nu poate constitui, în

prezenta cauză, o dovadă că intimatul avocat ar fi săvârșit infracțiunea de

încercare de a determina mărturia mincinoasă cu privire la expertul B.V.A.,

fiind vorba de fapte diferite, sesizate cu privire la alte persoane.

Pentru considerentele anterior prezentate, în

temeiul disp. art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost

respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC P.R.D. SRL

împotriva Rezoluției nr. 846/P/2009 din 6 noiembrie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal,

a formulat recurs petiționara SC P.R.D. SRL.

În cuprinsul motivelor de recurs și a

concluziilor scrise din dosarul de recurs, recurenta petiționară a reiterat

criticile invocate în plângerile formulate, invocând, în esență, nemotivarea

soluțiilor procurorului și insuficiența probatoriului administrat în cauză.

Analizând recursul declarat de petiționara SC

P.R.D. SRL prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate

aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat și

urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului rezultă că prin

plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu la

data de 21 martie 2007, petiționara SC P.R.D. SRL, prin reprezentant legal, a

solicitat efectuarea de cercetări față de dl. avocat N.A.S., reprezentantul

convențional al Sucursalei Porțile de Fier a SC H. SA sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, constând în

presiunile și în promisiunea oferirii sumei de 200 milioane lei expertului tehnic

B.V.A. în vederea întocmirii de către acesta a unui raport de expertiză

favorabil SC H. SA.

În cuprinsul plângerii se menționa că

activitatea de încercare de a determina mărturia mincinoasă a fost desfășurată

și de un alt avocat „cu influențe în zona Biroului de Poliție Transporturi

Navale Giurgiu, numit P.".

Plângerea a fost atașată la Dosarul nr.

384/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, în care, la

plângerea aceleiași petiționare, se efectuau cercetări față de numiții P.V.,

D.F., M.I. și M.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. și a art. 290 C. pen.

Prin Ordonanța nr. 384/P/2007 din 21

noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu s-a dispus

declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin,

în temeiul disp. art. 42 alin. (1), raportat la art. 45 alin. (1) și (3) C.

proc. pen. și art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Ulterior, prin Ordonanța nr. 5178/P/2008 din

13 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin,

invocând existența unei pagube mai mari decât echivalentul în RON a 1.000.000

euro, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, care, la rândul său, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă

Tribunalul Mehedinți.

La această ultimă unitate de parchet s-a

format Dosarul nr. 128/P/2009 care a fost soluționat prin Ordonanța din 12

octombrie 2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

făptuitorii P.V., M.I., D.F. și M.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de art. 215 alin. (1) - (3) și (5) C. pen., art. 248, art. 289 și art.

291 C. pen. și s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare

a cauzei privind pe dl. avocat N.A.S. în favoarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova.

Ca urmare a declinării, la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova s-a format Dosarul nr. 846/P/2009.

În cadrul cercetărilor efectuate în cauză, la

data de 5 noiembrie 2009, procurorul de caz a procedat la audierea expertului

B.V.A.

În declarația dată, expertul a precizat în

mod expres că nici avocatul N.A.S. și nici vreo altă persoană nu a încercat să

îl determine în vreun mod să întocmească un raport de expertiză favorabil

vreuneia dintre părțile litigante.

În lipsa oricărei alte probe din care să

rezulte indicii că dl. avocat N.A.S. ar fi exercitat asupra expertului B.V.A.

acțiuni de constrângere sau corupere pentru a efectua părtinitor expertiza

dispusă în cauză, Înalta Curte constată că, în mod corect, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova a apreciat că fapta nu există în materialitatea

ei.

Relevant în acest sens este faptul că

reprezentantul legal al petiționarei menționează în plângerea penală formulată

că presupusele activități de constrângere și corupere exercitate de intimat

asupra expertului i-ar fi fost aduse la cunoștință chiar de către acesta din

urmă. Or, în condițiile în care expertul declară, în mod expres, în fața

procurorului de caz, că nicio persoană nu a exercitat asupra sa presiuni pentru

a întocmi un raport de expertiză neconformă adevărului, susținerile

petiționarei, în lipsa unei baze factuale, se dovedesc a fi simple presupuneri.

Toate aceste elemente au fost corect reținute

și evaluate de procurorul de caz care, prin rezoluția ce face obiectul

examinării de față, a decis neurmărirea penală a intimatului.

În ceea ce privește insuficiența

probatoriului administrat, se reține că activitatea de urmărire penală este

prevăzută în competența procurorului, fiind în atributul acestuia desfășurarea

activităților menite să conducă la stabilirea faptelor ce constituie

infracțiune și a celor responsabili de comiterea lor.

Întreaga activitate desfășurată de procurorul

de caz este supusă cenzurii procurorului ierarhic superior, la cererea

persoanei interesate, prin intermediul plângerii prevăzute de art. 275 C. proc.

pen.

În cazurile în care are loc sesizarea

instanței, activitatea de urmărire penală este verificată de acest organ

judiciar, iar soluțiile pronunțate sunt la rândul lor supuse căilor legale de

atac.

Până la sesizarea instanței, procurorul este

cel care apreciază asupra suficienței probatoriului administrat în cursul

urmăririi penale și dispune soluția pe care o găsește oportună.

În speță, în mod justificat, parchetul a

efectuat verificări preliminare în raport de ansamblul faptic prezentat de

petiționară.

Neaudierea petiționarei și a făptuitorului,

în condițiile în care societatea își exprimase clar poziția prin plângerea

formulată, iar celelalte acte îndeplinite nu constituiau indicii cu privire la

săvârșirea infracțiunii reclamate, nu constituie o încălcarea a principiului

egalității armelor și a dreptului la un proces echitabil consacrat de Convenția

Europeană a Drepturilor Omului sau un motiv de nelegalitate a rezoluției supuse

examinării, procurorul de caz având posibilitatea să administreze actele

premergătoare pe care le consideră necesare în vederea soluționării cauzei.

Nici principiul dreptului la apărare nu a

fost încălcat, întrucât, pe de o parte, potrivit art. 222 C. proc. pen.,

petiționara era obligată să menționeze în plângerea formulată toate mijloacele

de probă pe care înțelegea să le administreze, iar, pe de altă parte, în măsura

în care aprecia că anumite înscrisuri pot contribui la aflarea adevărului în

cauză, avea îndatorirea să le depună la dosar.

Neprocedând în acest fel, petiționara și-a

asumat riscul ca procurorul să soluționeze plângerea numai pe baza actelor și

lucrărilor dosarului, lipsa sa de diligență neputând fi imputată organelor de

urmărire penală.

În acest sens, se constată că raportul de

expertiză tehnică judiciară întocmit de dl. expert G.R.S. în Dosarul penal nr.

177043/2006 al Secției Regionale de Poliție Transporturi București - Biroul de

Poliție Transporturi Navale Giurgiu, în care petiționara a fost cercetată sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, depus la prima instanță la data

de 17 martie 2010, nu aduce elemente probatorii noi care să dovedească

susținerile recurentei petiționare cu privire la presiunile exercitate de

intimat asupra expertului tehnic B.V.A. pentru a realiza o expertiză favorabilă

în litigiul civil derulat între petiționară și SC H. SA.

Neîntemeiată este și critica formulată de

recurenta petiționară cu privire la „conținutul" dosarului de urmărire

penală.

Cuprinderea în dosarul de urmărire penală a

unor înscrisuri în copie și a altora în original este urmarea numeroaselor disjungeri

efectuate în cauză, organele de urmărire penală apreciind ca fiind necesară

atașarea la dosarul cauzei a plângerilor și a soluțiilor procurorului date în

alte cauze vizând aceleași părți litigante.

În raport de cele expuse, se constată că în

mod legal și temeinic, cu o motivare adecvată, Curtea de Apel Craiova a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC P.R.D. SRL

împotriva Rezoluției nr. 846/P/2009 din 6 noiembrie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova.

În consecință, criticile recurentei

petiționare dovedindu-se a fi neîntemeiate și cum nu se constată existența unor

motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară SC P.R.D. SRL.

Potrivit art. 192 alin. (2) din același cod,

recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 193 alin. ultim C. proc. pen.

raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea

formulată de intimatul N.A.S., de obligare a recurentei petiționare la plata

cheltuielilor judiciare constând în contravaloarea combustibilului aferent

prezentării sale în fața instanței, ca urmare a constatării faptului că bonul

fiscal depus la dosarul cauzei nu face dovada cheltuielilor de deplasare ale

intimatului la sediul instanței având în vedere, pe de o parte, data emiterii

sale, 19 octombrie 2010 și locul emiterii, respectiv București, în condițiile

declarării de către intimat a domiciliului în Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurenta petiționară SC P.R.D. SRL împotriva Sentinței penale nr. 84 din 20

aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge cererea formulată de intimatul

N.A.S., de obligare a recurentei petiționare la plata cheltuielilor judiciare.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei

de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

octombrie 2010.

Procesat

de GGC - CT