ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând asupra recursului
comercial de față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 4961
din 26 martie 2009, pronunțată în dosarul nr. 30026/3/2008, judecătorul
fondului din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a respins
excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată; a admis
acțiunea formulată de reclamanta T.A.M. împotriva pârâtei SC B.C.R.A. SA,
obligând, totodată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele hotărârii,
judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat, pe calea acțiunii
oblice, obligarea pârâtei la emiterea procesului verbal suplimentar de
constatare pentru avariile suferite la autoturismul marca Chevrolet Kalos în
urma unui accident de circulație. S-a mai reținut că acțiunea a fost introdusă
ca urmare a atitudinii de pasivitate a B.C.R.L., având în vedere refuzul
pârâtei de a comunica procesul verbal de constatare care a stat la baza
devizului suplimentar emis de societatea de reparații, în condițiile în care
valoarea daunei se stabilește în baza constatării comune făcute de asigurător
și unitatea reparatoare, conform contractului de asigurare. S-a reținut,
totodată. Că suma pretinsă de reclamantă, și reprezentând contravaloarea
reparaților suplimentare a fost achitată de pârâtă ulterior formulării acțiunii
în justiție. A fost înlăturată apărarea pârâtei vizând imposibilitatea
reținerii avarierii parbrizului față de dinamica producerii accidentului, față
de împrejurarea că a fost reținută dauna totală pentru care s-a efectuat plata.
În raport de aceste elemente, judecătorul fondului a apreciat că reclamanta a dovedit
un interes legitim personal, născut și actual, motiv pentru care a respins
excepția lipsei de interes invocată de pârâtă și a admis acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a
formulat apel pârâta SC B.C.R.A. SA, criticile sale vizând atât greșita
interpretare a actului juridic dedus judecății, cât și greșita soluționare a
excepției lipsei de interes, raportat la faptul că în urma corespondenței
purtată cu finanțatorul, a achitat întreaga despăgubire, constatându-se dauna
totală.
Prin decizia comercială nr. 560 din
16 decembrie 2009, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția
a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținând următoarele:
apelanta pârâta avea obligația de a soluționa dosarul de daună prin declararea
daunei totale încă din data de 30 aprilie 2008, atunci când suma necesară
reparațiilor rezultată din devizele întocmite de unitatea reparatoare agreată a
depășit pragul de 75 % din suma asigurată, tergiversarea nejustificată a
soluționării dosarului de daună producându-i prejudicii reclamantei, prin aceea
că a achitat în continuare ratele aferente contractului de leasing, deși nu a
mai avut folosința autoturismului încă din luna octombrie; s-a apreciat că
nemulțumirea apelantei pârâte constă în obligarea sa la plata cheltuielilor de
judecată, iar nu în greșita interpretare a actului juridic dedus judecății
(obligație de a da sau obligație de a face); în acest context s-a apreciat că
plata sumei pretinsă de reclamantă după declanșarea procesului, iar nu la
momentul constatării daunei nu atrage o lipsă de interes a reclamantei în
susținerea acțiunii, judecătorul fondului făcând în mod corect aplicarea
prevederilor art. 275 C. proc. civ.
Decizia de apel a fost recurată de
pârâta SC B.C.R.A. SA, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În
dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat următoarele:
- judecătorii instanțelor inferioare
au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și
înțelesul lămurit și vădi neîndoielnic al acestuia; a apreciat că acțiunea
reclamantei a fost calificată în mod greșit ca o acțiune oblică, în condițiile
în care această calificare a fost făcută doar pentru a justifica o calitate
procesuală, reclamanta fiind utilizator, iar cererea fiind formulată în nume
propriu; a mai susținut că cererea nu îndeplinește condițiile de exercitare ale
acțiunii oblice, nefiind dovedite existența creanței împotriva finanțatorului
și a insolvabilității, ori a neglijenței, pasivității finanțatorului în realizarea
creanței; în raport de aceste elemente, pârâta a susținut că acțiunea
reclamantei trebuia respinsă ca lipsită de interes;
- judecătorii instanțelor inferioare
au aplicat greșit legea, pronunțând hotărâri lipsite de temei legal, susținând
că în urma negocierilor purtate cu finanțatorul și achitarea integrală a sumei
cu titlu de despăgubire, constatându-se dauna totală, reclamanta nu mai avea
interes în susținerea acțiunii în justiție.
Prin întâmpinare, reclamanta
intimată T.A.M. a solicitat respingerea recursului ce nefondat, apreciind ca
fiind corecte soluțiile pronunțate de judecătorii instanțelor inferioare; a
arătat că a promovat o acțiune pe temeiul obligației de a face, pentru că nu
avea posibilitatea formulării unei acțiuni în pretenții, contractul de
asigurare stipulând expres cine este beneficiarul asigurării, respectiv
finanțatorul din contractul de leasing; din această perspectivă, apreciază că
au fost îndeplinite condițiile de exercitare ale acțiunii oblice, acțiunea fiind
formulată de ea în numele finanțatorului, pe fondul pasivității acestuia de a
se adresa în vederea soluționării dosarului de daună; a mai arătat că ieșirea
din pasivitate a finanțatorului ulterior promovării acțiunii în justiție nu
conduce la admiterea excepției lipsei de interes, plata sumei reprezentând
despăgubirea pentru dauna totală fiind efectuată doar în urma îndeplinirii
obligației ce revenea pârâtei, respectiv aceea de emitere a proceselor verbale
solicitate prin acțiune.
Nu au fost administrate înscrisuri
noi în recurs.
Analizându-se actele și lucrările
dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se
apreciază că recursul nu este fondat.
Nu poate fi reținut critica pârâtei,
întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizând greșita
interpretare a actului juridic dedus judecății. Subliniem, în primul rând că
textul legal invocat de pârâtă are în vedere calificarea greșită a actului
juridic pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, iar nu la calificarea
greșită a acțiunii în justiție. În consecință, apreciem că acest motiv a fost
greșit întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., reprezentând, de
fapt, o critică de aplicare greșită a legii, prin neobservarea condițiilor
prevăzute pentru promovarea acțiunii oblice. Se constată, totodată, că critica
este neîntemeiată, reclamanta dovedind, prin probele administrate și prin modul
de formulare al acțiunii în justiție, îndeplinirea condițiilor necesare pentru
promovarea acțiunii oblice: astfel, ea a justificat interesul în promovarea
acțiunii oblice, deținând calitatea de creditor la finanțatorului, din
perspectiva prevederilor art. 3.22 din contractul de leasing; această prevedere
contractuală menționează că în cazul daunei totale, despăgubirile achitate de
asigurător se încasează de finanțator, cu scăderea avansului și a ratelor
achitate de utilizator, utilizatorul (reclamanta) având dreptul la suma rămasă
din despăgubire, după scăderile arătate. În consecință, reclamanta este
creditor al finanțatorului pentru sumele achitate cu titlu de avans și rate de
leasing, cunoscut fiind că în perioada în care asigurătorul a refuzat plata
despăgubirii, reclamanta a continuat să achite ratele aferente contractului de
leasing.
De asemenea, probele administrate au
relevat pasivitatea finanțatorului în finalizarea dosarului de daune, aspect ce
a determinat reclamanta să promoveze acțiunea în justiție. Se observă că
acțiunea nu a fost formulată pe considerentul insolvabilității finanțatorului,
ci în urma pasivității acestuia de a efectua demersurile pentru finalizarea
dosarului de daună totală.
În consecință, se reține
îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 974 C. civ., necesare pentru
introducerea acțiunii oblice.
Nici cea de-a doua critică a
pârâtei, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi
reținută. Nu se poate reține o greșită soluționare a cauzei prin raportare la
respingerea excepției lipsei de interes (critică, pe care deși nu o formulează
expres, rezultă din considerentele expuse în susținerea recursului). Se reține
că dosarul de daună a fost finalizat de pârâtă ulterior promovării acțiunii în
justiție, judecătorii instanțelor inferioare constatând în mod corect că pârâta
nu și-a îndeplinit în termenii contractuali obligația ce îi revenea. În
consecință, se apreciază că judecătorii instanțelor inferioare au procedat
corect respingând excepția invocată de pârâtă și făcând aplicarea în cauză a
prevederilor art. 275 C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate și
constatându-se că decizia pronunțată de judecătorii apelului este legală, în
temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca
nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ.,
recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate și
dovedite de intimată, constând în plata onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
SC B.C.R.A. V.I.G. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 560 din 16
decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat
Obligă recurenta să plătească
intimatei T.A.M. suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13
ianuarie 2011.