ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2011

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 4961 din 26 martie 2009, pronunțată în dosarul nr. 30026/3/2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată; a admis acțiunea formulată de reclamanta T.A.M. împotriva pârâtei SC B.C.R.A. SA, obligând, totodată pârâta la plata cheltuielilor de judecată. În considerentele hotărârii, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat, pe calea acțiunii oblice, obligarea pârâtei la emiterea procesului verbal suplimentar de constatare pentru avariile suferite la autoturismul marca Chevrolet Kalos în urma unui accident de circulație.

S-a mai reținut că acțiunea a fost introdusă ca urmare a atitudinii de pasivitate a B.C.R.L., având în vedere refuzul pârâtei de a comunica procesul verbal de constatare care a stat la baza devizului suplimentar emis de societatea de reparații, în condițiile în care valoarea daunei se stabilește în baza constatării comune făcute de asigurător și unitatea reparatoare, conform contractului de asigurare. S-a reținut, totodată. Că suma pretinsă de reclamantă, și reprezentând contravaloarea reparaților suplimentare a fost achitată de pârâtă ulterior formulării acțiunii în justiție. A fost înlăturată apărarea pârâtei vizând imposibilitatea reținerii avarierii parbrizului față de dinamica producerii accidentului, față de împrejurarea că a fost reținută dauna totală pentru care s-a efectuat plata.

În raport de aceste elemente, judecătorul fondului a apreciat că reclamanta a dovedit un interes legitim personal, născut și actual, motiv pentru care a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă și a admis acțiunea reclamantei. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC B.C.R.A. SA, criticile sale vizând atât greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, cât și greșita soluționare a excepției lipsei de interes, raportat la faptul că în urma corespondenței purtată cu finanțatorul, a achitat întreaga despăgubire, constatându-se dauna totală.

Prin decizia comercială nr. 560 din 16 decembrie 2009, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținând următoarele: apelanta pârâta avea obligația de a soluționa dosarul de daună prin declararea daunei totale încă din data de 30 aprilie 2008, atunci când suma necesară reparațiilor rezultată din devizele întocmite de unitatea reparatoare agreată a depășit pragul de 75 % din suma asigurată, tergiversarea nejustificată a soluționării dosarului de daună producându-i prejudicii reclamantei, prin aceea că a achitat în continuare ratele aferente contractului de leasing, deși nu a mai avut folosința autoturismului încă din luna octombrie; s-a apreciat că nemulțumirea apelantei pârâte constă în obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, iar nu în greșita interpretare a actului juridic dedus judecății (obligație de a da sau obligație de a face); în acest context s-a apreciat că plata sumei pretinsă de reclamantă după declanșarea procesului, iar nu la momentul constatării daunei nu atrage o lipsă de interes a reclamantei în susținerea acțiunii, judecătorul fondului făcând în mod corect aplicarea prevederilor art. 275 C. proc.

civ. Decizia de apel a fost recurată de pârâta SC B.C.R.A. SA, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat următoarele: - judecătorii instanțelor inferioare au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădi neîndoielnic al acestuia; a apreciat că acțiunea reclamantei a fost calificată în mod greșit ca o acțiune oblică, în condițiile în care această calificare a fost făcută doar pentru a justifica o calitate procesuală, reclamanta fiind utilizator, iar cererea fiind formulată în nume propriu; a mai susținut că cererea nu îndeplinește condițiile de exercitare ale acțiunii oblice, nefiind dovedite existența creanței împotriva finanțatorului și a insolvabilității, ori a neglijenței, pasivității finanțatorului în realizarea creanței; în raport de aceste elemente, pârâta a susținut că acțiunea reclamantei trebuia respinsă ca lipsită de interes; - judecătorii instanțelor inferioare au aplicat greșit legea, pronunțând hotărâri lipsite de temei legal, susținând că în urma negocierilor purtate cu finanțatorul și achitarea integrală a sumei cu titlu de despăgubire, constatându-se dauna totală, reclamanta nu mai avea interes în susținerea acțiunii în justiție.

Prin întâmpinare, reclamanta intimată T.A.M.

a solicitat respingerea recursului ce nefondat, apreciind ca fiind corecte soluțiile pronunțate de judecătorii instanțelor inferioare; a arătat că a promovat o acțiune pe temeiul obligației de a face, pentru că nu avea posibilitatea formulării unei acțiuni în pretenții, contractul de asigurare stipulând expres cine este beneficiarul asigurării, respectiv finanțatorul din contractul de leasing; din această perspectivă, apreciază că au fost îndeplinite condițiile de exercitare ale acțiunii oblice, acțiunea fiind formulată de ea în numele finanțatorului, pe fondul pasivității acestuia de a se adresa în vederea soluționării dosarului de daună; a mai arătat că ieșirea din pasivitate a finanțatorului ulterior promovării acțiunii în justiție nu conduce la admiterea excepției lipsei de interes, plata sumei reprezentând despăgubirea pentru dauna totală fiind efectuată doar în urma îndeplinirii obligației ce revenea pârâtei, respectiv aceea de emitere a proceselor verbale solicitate prin acțiune.

Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs. Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat. Nu poate fi reținut critica pârâtei, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizând greșita interpretare a actului juridic dedus judecății. Subliniem, în primul rând că textul legal invocat de pârâtă are în vedere calificarea greșită a actului juridic pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, iar nu la calificarea greșită a acțiunii în justiție. În consecință, apreciem că acest motiv a fost greșit întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., reprezentând, de fapt, o critică de aplicare greșită a legii, prin neobservarea condițiilor prevăzute pentru promovarea acțiunii oblice.

Se constată, totodată, că critica este neîntemeiată, reclamanta dovedind, prin probele administrate și prin modul de formulare al acțiunii în justiție, îndeplinirea condițiilor necesare pentru promovarea acțiunii oblice: astfel, ea a justificat interesul în promovarea acțiunii oblice, deținând calitatea de creditor la finanțatorului, din perspectiva prevederilor art. 3.22 din contractul de leasing; această prevedere contractuală menționează că în cazul daunei totale, despăgubirile achitate de asigurător se încasează de finanțator, cu scăderea avansului și a ratelor achitate de utilizator, utilizatorul (reclamanta) având dreptul la suma rămasă din despăgubire, după scăderile arătate. În consecință, reclamanta este creditor al finanțatorului pentru sumele achitate cu titlu de avans și rate de leasing, cunoscut fiind că în perioada în care asigurătorul a refuzat plata despăgubirii, reclamanta a continuat să achite ratele aferente contractului de leasing.

De asemenea, probele administrate au relevat pasivitatea finanțatorului în finalizarea dosarului de daune, aspect ce a determinat reclamanta să promoveze acțiunea în justiție. Se observă că acțiunea nu a fost formulată pe considerentul insolvabilității finanțatorului, ci în urma pasivității acestuia de a efectua demersurile pentru finalizarea dosarului de daună totală. În consecință, se reține îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 974 C. civ., necesare pentru introducerea acțiunii oblice. Nici cea de-a doua critică a pârâtei, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi reținută. Nu se poate reține o greșită soluționare a cauzei prin raportare la respingerea excepției lipsei de interes (critică, pe care deși nu o formulează expres, rezultă din considerentele expuse în susținerea recursului).

Se reține că dosarul de daună a fost finalizat de pârâtă ulterior promovării acțiunii în justiție, judecătorii instanțelor inferioare constatând în mod corect că pârâta nu și-a îndeplinit în termenii contractuali obligația ce îi revenea. În consecință, se apreciază că judecătorii instanțelor inferioare au procedat corect respingând excepția invocată de pârâtă și făcând aplicarea în cauză a prevederilor art. 275 C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și constatându-se că decizia pronunțată de judecătorii apelului este legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de intimată, constând în plata onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B.C.R.A. V.I.G. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 560 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat Obligă recurenta să plătească intimatei T.A.M. suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13 ianuarie 2011.