ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 02.03.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 806/2011

HOTĂRÂRE

02.03.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 806/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința

penală nr. 137 din 13 mai 2010 a Tribunalului Arad, în baza art. 174, art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen., a

fost condamnat inculpatul R.A.G., arestat în Penitenciarul Arad, la 10 (zece)

ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv

cele prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pe o

durată de 5 ani.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului și s-a scăzut din pedeapsa aplicată acestuia durata

reținerii și arestării preventive de la 31 decembrie 2009 până la zi.

S-a admis în parte

acțiunea civilă exercitată de partea civilă C.M. și a fost obligat inculpatul

să plătească acesteia suma de 2.782,60 lei cu titlu de daune materiale și suma

de 20.000 Euro sau contravaloarea în lei la data executării, cu titlu de daune

morale și au fost respinse celelalte pretenții.

A fost obligat

inculpatul să plătească părții civile suma de 2.200 lei cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul

să plătească statului suma de 4.200 lei cheltuieli judiciare.

S-a reținut în fapt

că, în seara zilei de 30 decembrie 2009, inculpatul R.A.G. s-a deplasat la

barul „La Daicu” din comuna Macea, județul Arad, local în care se aflau victima

G.N., martorii V.G.I. și G.A.P. precum și alte persoane. Toți cei prezenți consumau

băuturi alcoolice, victima G.N., aflându-se în stare de ebrietate, l-a abordat

pe martorul V.G.I., întrebându-l dacă știe care este capitala Germaniei. La

răspunsul negativ al martorului, victima a început să-l jignească, comportament

pe care l-a repetat și cu alți consumatori. De asemenea, victima l-a abordat pe

inculpat, făcând referire la relațiile pe care le-a avut cu fosta soție a acestuia.

Cei prezenți au rămas în local până în jurul orelor 23

, consumând

bere. La închiderea localului inculpatul, victima și martorii V.G.I. și G.A. au

ieșit și au rămas în fața barului, continuând să consume bere. Victima și

martorul V.G. au început să se certe pe același subiect, dezbătut în local,

victima l-a jignit pe martorul V.G., care i-a aplicat o lovitură cu palma peste

față, moment în care victima s-a prins cu mâna de geaca martorului care s-a

rupt. Drept urmare, martorul i-a cerut victimei să-i plătească geaca și pentru

că acesta nu avea bani asupra sa i-a dat martorului cu titlu de garanție telefonul

său mobil. În continuare, victima a început să facă referire la relațiile

intime pe care le-a avut cu fosta soție a inculpatului și a afirmat că fiica

minoră a acestuia va semăna cu mama sa. În acest context, inculpatul a fost deranjat,

înțelegând că victima a precizat că fiica sa va ajunge o femeie de moravuri

ușoare și, pe fondul consumului de alcool, a început să aplice lovituri

victimei cu pumnii și palmele peste față. Ca urmare a loviturilor primite

victima a căzut jos, iar inculpatul a continuat să o lovească cu piciorul în

zona feței. Martorul V.G.I. a intervenit în apărarea victimei pe care a

ridicat-o de la pământ și i-a cerut inculpatului să înceteze agresiunea, după

care cei doi martori (V.G.I. și G.A.) au plecat spre casă. După ce au parcurs o

distanță scurtă au văzut că inculpatul aplica lovituri cu pumnii și picioarele

asupra victimei, care îi cerea inculpatului să înceteze. După un timp

inculpatul a părăsit locul faptei, lăsând victima căzută în zona barului. În dimineața

zilei de 31 decembrie 2009, victima G.N. a fost găsită de martorul H.C. care a

anunțat poliția și ambulanța, constatându-se decesul.

Din raportul medico-legal

de necropsie nr. 409/A3 din 15 martie 2010 întocmit de Serviciul de Medicină

Legală Arad rezultă că moartea numitului G.N. a fost violentă și s-a datorat

traumatismului cranio-cerebral acut cu hemoragie meningee și contuzie cerebrală

difuză. S-a concluzionat că leziunile traumatice au putut fi produse prin

loviri multiple repetate cu și de corpuri dure și au o legătură de cauzalitate

directă cu mecanismul tanatogenerator.

II. Împotriva

sentinței penale nr. 137 din 13 mai 2010 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr. 1729/108/2010 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad,

partea civilă apelantă C.M., apeluri înregistrate pe rolul Curții de Apel

Timișoara la data de 10 iunie 2010, sub nr. 1729/108/2010.

În motivarea apelului

său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a arătat că instanța de fond a

efectuat o greșită individualizare a pedepsei aplicate inculpatului în

contextul unei nejustificate activități de recunoaștere de circumstanțe

atenuante în favoarea acestuia, aspect ce s-a reflectat în cuantumul redus al

pedepsei aplicate.

Partea civilă

apelantă, în motivarea apelului a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului de

10 ani închisoare este prea redusă prin reținerea forțată de circumstanțe

atenuante în favoarea inculpatului. A mai arătat aceasta că pericolul concret

pentru ordinea publică reiese din însăși modul de comitere a faptei, atitudinea

în timpul comiterii acesteia și după comitere prin abandonarea victimei,

reacția comunității locale față de această pedeapsă redusă fiind una negativă.

De asemenea în latură civilă, partea civilă a solicitat acordarea în întregime

a daunelor materiale și morale solicitate.

Prin decizia penală

nr. 100/A din 07 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a dispus,

în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., respingerea ca tardiv a apelului

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale

nr. 137 din 13 mai 2010 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr. 1729/108/2010,

iar în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de

partea civilă apelantă C.M. împotriva aceleiași sentințe; a fost desființată in

parte, în latură civilă sentința apelată și rejudecând s-a majorat cuantumul

daunelor materiale la suma de 4.262,60 lei, iar al celor morale la suma de 30.000

Euro. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 383 alin.

(1)

raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de

arest preventiv a inculpatului R.A.G., iar în baza art. 381 C. proc. pen. raportat

la art. 88 C. pen., s-a dedus în continuare perioada arestării preventive a

inculpatului de la data de 13 mai 2010 la zi.

Împotriva deciziei penale

nr. 100A din 07 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul

nr. 1729/108/2010 a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Prin decizia penală

nr. 3627 din 18 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție s-a dispus admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 100/A din 07 iulie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost casată decizia și s-a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, reținându-se că apelul

procurorului a fost declarat înăuntrul termenului prevăzut de lege.

Cauza a fost

reînregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 1729.2/108/2010. Instanța de

rejudecare a constatat că prin decizia penală nr. 3627/2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a dispus casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara în întregul său, fără a se menține

vreo dispoziție a deciziei penale nr. 100/A/2010 a Curții de Apel Timișoara.

Prin urmare, s-a apreciat că este învestită cu rejudecarea nu numai a apelului

declarat de procuror, ci și cu rejudecarea apelului declarat de partea civilă.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel formulate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și partea civilă C.M., precum și din

oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că

hotărârea atacată este netemeinică în ceea ce privește modul de evaluare a

daunelor morale și materiale, în rest apelurile fiind nefondate pentru

următoarele considerente:

Starea de fapt

reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor

administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală,

respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, schițe, planșe foto,

raportul medico legal de autopsie, declarațiile martorilor M.L., H.C., A.S., G.A.P.,

V.G.I., M.R.I., declarațiile inculpatului.

Încadrarea juridică

dată faptei este corectă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen.

În ce privește

circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin. (2) C. pen. reținute de

prima instanță s-a apreciat că acestea au fost corect aplicate. Este adevărat

că circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. sunt judiciare, ele nu

operează automat, sunt lăsate la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze

dacă o anumită atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate

scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o

pedeapsă mai ușoară. În cauză, în favoarea inculpatului s-a reținut în mod

justificat conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii,

comportarea sinceră de recunoaștere și regret a faptei, că nu are antecedente

penale, precum și concluziile referatului de evaluare, împrejurările comiterii

faptei, toate acestea conducând la concluzia că fapta a fost un eveniment

izolat în comportamentul inculpatului. Astfel, concluziile Referatului de

evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad relevă

că inculpatul nu se încadrează în tipologia „personalității criminale”, că se

încadrează în sfera „comportamentului izolat, circumstanțial”, datorat

consumului de alcool și sentimentului de revoltă și indignare produs de

dezvăluirile făcute public de partea vătămată la adresa fostei soții a

inculpatului și a expresiilor triviale folosite la adresa fiicei minore a

acestuia, ceea ce a produs o destructurare a comportamentului inculpatului prin

dezvoltarea agresivității acestuia și diminuarea capacității acestuia de

autocontrol în situații de criză. În cuprinsul referatului de evaluare s-au

relevat ca factori de natură să inhibă comportamentul infracțional al inculpatului,

următoarele aspecte: „atitudinea pozitivă față de muncă, sinceritatea,

onestitatea, generozitatea, capacitatea de asumare a responsabilităților

intra-familiale și sociale; modalitatea concretă de comitere a faptelor, așa

cum rezultă din relatările inculpatului (pe fondul unui puternic sentiment de

tulburare și al acumulării unor tensiuni provocate de stimuli afectivi

negativi); atitudinea membrilor familiei inculpatului, care manifestă

compasiune față de situația inculpatului, pe care intenționează să-l susțină

necondiționat, vizitându-l la locul de detenție și pe care intenționează să-l

încurajeze în scopul depășirii situației de criză pe care o traversează;

renumele și buna reputație de care se bucură inculpatul în colectivitatea

locală; atitudinea de regret manifestată de inculpat ulterior comiterii faptei,

caracterizată prin emoția pe care acesta a manifestat-o în cursul discuției

purtate pentru întocmirea prezentului referat; capacitatea de analiză și

introspecție pe care a dovedit-o inculpatul în cursul discuției purtate pentru

întocmirea prezentului referat, dovedită prin capacitatea de a reflecta și de a

exprima mecanismul declanșator al reacțiilor sale; maturitatea emoțională manifestată

de inculpat prin afectivitatea sa față de membrii familiei sale și față de cei

din jur, aceasta incluzând toate sentimentele conexe: altruism, compasiune,

generozitate”. Ca factori de natură să dezvolte comportamentul infracțional s-a

apreciat că „singurul factor de natură să influențeze în sens negativ conduita

generală a inculpatului ar putea fi insuficienta capacitate a inculpatului de

gestionare a autocontrolului, în situații de criză, pe fondul consumului de

alcool”. Pe de altă parte, nu poate fi omisă nici conduita părții vătămate,

conduită confirmată de declarațiile martorilor V.G.I. și G.A. Este adevărat că

acțiunea victimei nu poate fi calificată drept o provocare în sensul art. 73 lit.

b) C. pen., întrucât după ce martorul V.G.I. a intervenit în apărarea victimei,

a ridicat-o de la pământ și i-a cerut inculpatului să înceteze agresiunea, după

ce martorii s-au îndepărtat, inculpatul a continuat să lovească victima cu

pumnii și picioarele. De altfel, instanța de apel nici nu ar avea posibilitatea

reținerii unei asemenea circumstanțe în calea de atac declarată de procuror și

partea civilă. Cu toate acestea, conduita victimei nu poate fi omisă din

circumstanțele comiterii infracțiunii, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu

este caracterizat ca o persoană violentă nici de cei din anturajul său, nici de

specialiști, astfel că se include alături de celelalte aspecte relevate

anterior în art. 74 alin. (2) C. pen. Toate aceste aspecte coroborate cu cele

constatate de instanța de judecată și modul de comitere a faptei conduc la

concluzia că în mod corect s-au reținut circumstanțele atenuante în cauză.

În ce privește

sancțiunea aplicată, instanța de apel a apreciat că prin sentința penală

atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la

criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana

inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de

caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între

gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata

sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

În procesul

individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au

criterii specifice de apreciere (faptă – amploarea prejudiciilor cauzate,

metode folosite pentru săvârșire, gradul de premeditare etc.; făptuitor –

conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziția în procesul penal,

încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor

infracțiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni,

din perseverența infracțională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72

C. pen.); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în

cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din

etapele succesive. Această apreciere globală finală, care fundamentează

opțiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica și în general pentru un anume

regim sancționator, condiționează eficiența deciziei judiciare în atingerea

scopului reglementat de legiuitor.

Pedeapsa de 10 ani închisoare

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută

de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2),

art. 76 lit. a) C. pen. este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut

de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii

de noi fapte penale. În aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen., trebuie avute

în vedere atât circumstanțele personale ale inculpatului, condițiile producerii

faptei și consecințele acesteia, dar și concluziile cuprinse în referatul de

evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad.

Referitor la

pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului, s-a constatat că

acestea nu pot fi cenzurate în sensul eliminării restrângerii exercițiului

unora dintre drepturi întrucât căile de atac cu care a fost sesizată instanța

de apel sunt declarate de procuror în defavoarea inculpatului și de partea

civilă.

În ceea ce privește

latura civilă, s-a constatat că potrivit constituirii de parte civilă s-a

solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 6.462,60 lei reprezentând

daune materiale și 50.000 Euro reprezentând daune morale.

În ceea ce privește

cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, instanța de apel a

apreciat că suma de 20.000 Euro acordată părții civile nu este suficientă și

echitabilă în raport cu suferințele acesteia urmare a decesului fiului său,

datorită agresiunii inculpatului. Astfel, despăgubirile acordate pentru daunele

morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei.

Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se

menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează

suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul

să beneficieze orice persoană, „creează o stare de neliniște, de zbucium

interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o

daună”. Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este

evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci

doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au

posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a

reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se

poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al

cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe

judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în

circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.

Referitor la

cuantumul daunelor morale, având în vedere că în urma conduitei violente a

inculpatului a survenit decesul fiului părții civile suma acordată cu titlu de

daune morale nu este una rezonabilă, cu atât mai mult cu cât suferința

pricinuită de decesul prematur al unui membru al familiei nu poate fi

compensată prin nici o valoare materială. În același timp, instanța a constatat

că posibilitățile materiale ale inculpatului sau sancțiunea penală aplicată

acestuia nu au relevanță sub aspectul evaluării daunelor morale, nefiind

criterii în această privință, însă nu poate fi omisă nici conduita victimei.

Astfel fiind, instanța de apel a apreciat că se impune majorarea daunelor

morale la suma de 30.000 Euro.

În ceea ce privește

daunele materiale solicitate, instanța a constatat că s-a dovedit suma de

4.262,60 lei. Potrivit dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., obiectul acțiunii

civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei

pricinuită părții vătămate, iar potrivit art. 998, art. 999 C. civ.,

răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite

următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului,

legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența

vinovăției. Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale sau morale

suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat, acesta

trebuind să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce privește existența

sa și posibilitățile de evaluare. Mai trebuie reținut că prejudiciul cert este

atât cel actual, adică deja produs, cât și cel viitor, care este sigur că se va

produce și este susceptibil de evaluare, însă nu și prejudiciul eventual,

partea civilă având sarcina de a-și proba pretențiile materiale formulate. Din

probele administrate în cauză, declarațiile martorilor A.A. și O.A. coroborate

cu înscrisurile depuse la dosar a rezultat că daunele materiale se ridică la

suma de 4.262,60 lei din care 2.955 lei cheltuieli cu înmormântarea și 1.307,6

lei cheltuieli pentru pomana potrivit obiceiului.

Față de

considerentele anterior expuse, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 137 din 13 mai 2010 pronunțată

de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1729/108/2010.

În temeiul art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de partea civilă C.M. împotriva

aceleiași sentinței; va desființa sentința penală atacată în ceea ce privește

latura civilă și rejudecând: va majora cuantumul daunelor materiale la suma de

4.262,60 lei și al daunelor morale la 30.000 Euro.

Va menține în rest

dispozițiile hotărârii atacate.

În temeiul art. 383 alin.

(1)

C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen., va menține

starea de arest a inculpatului, având în vedere că subzistă temeiurile ce au

fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și mai mult împotriva

inculpatului s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu

executare în regim de deținere.

În temeiul art. 383 alin.

(2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., va deduce în continuare din

pedepsele aplicate durata arestului preventiv de la 13 mai 2010 la zi.

Așa fiind, prin

decizia penală nr. 187/A din 02 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a

respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva

sentinței penale nr. 137 din 13 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în

dosarul nr. 1729/108/2010.

În temeiul art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de partea civilă C.M. împotriva

aceleiași sentințe.

S-a desființat

sentința penală atacată în ceea ce privește latura civilă și rejudecând:

S-a majorat cuantumul

daunelor materiale la suma de 4.262,60 lei și al daunelor morale la 30.000 Euro.

Au fost menținute, în

rest, dispozițiile hotărârii atacate.

În temeiul art. 383 alin.

(1)

C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a menținut

starea de arest preventiv a inculpatului R.A.G.

În temeiul art. 383 alin.

(2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus în continuare din

pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 13 mai 2010

la zi.

În temeiul art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în

sarcina acestuia

În temeiul art. 193 alin.

(6) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de

700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

III. Împotriva

acestor hotărâri penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara și partea civilă C.M., ambii solicitând, în temeiul cazului de casare

prevăzut de art. 385

pct. 14 C. proc. pen., casarea acestora și

majorarea pedepsei aplicate intimatului inculpat R.A.G.

Suplimentar, cu

ocazia dezbaterilor pe fondul recursurilor de față, procurorul de ședință al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția judiciară

a invocat oral și un motiv de nelegalitate, în sensul reținerii corecte al

dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen. în loc de cele prevăzute de art. 76 lit.

a) C. pen. cu referire la pedeapsa aplicată intimatului inculpat.

Examinând actele și

lucrările dosarului, recursurile declarate de unitatea de parchet și partea

civilă C.M., Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare,

are în vedere că ambele recursuri se privesc ca nefondate și urmează a fi

respinse ca atare, în baza dispozițiilor art. 385

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

a) Sub aspectul

primului motiv de critică din recursul declarat de procuror, identic cu cel din

recursul promovat de partea civilă C.M. și prin care, în mod identic, se

solicită majorarea pedepsei aplicate, într-un cuantum de 10 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen., Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia și,

în consecință, lipsa de incidență în speța de față a cazului de casare prevăzut

de art. 385

pct. 14 C. proc. pen.

Aceasta întrucât, din

oficiu, Înalta Curte are în vedere că ambele instanțe, de fond și prim control

judiciar, au reținut corect prin coroborarea corespunzătoare a probelor

administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală,

respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, schițe, planșe foto,

raportul medico legal de autopsie, declarațiile martorilor M.L., H.C., A.S., G.A.P.,

V.G.I., M.R.I., declarațiile inculpatului, situația de fapt imputată, constând

în esență în aceea că în seara zilei de 30 decembrie 2009 inculpatul R.A.G. s-a

deplasat la barul „La Daicu” din comuna Macea, județul Arad, local în care se

aflau victima G.N., martorii V.G.I. și G.A.P. precum și alte persoane. Toți cei

prezenți consumau băuturi alcoolice, victima G.N. aflându-se în stare de

ebrietate l-a abordat pe martorul V.G.I. întrebându-l dacă știe care este

capitala Germaniei. La răspunsul negativ al martorului, victima a început să-l

jignească, comportament pe care l-a repetat și cu alți consumatori. De

asemenea, victima l-a abordat pe inculpat, făcând referire la relațiile pe care

le-a avut cu fosta soție a acestuia. Cei prezenți au rămas în local până în

jurul orelor 23

, consumând bere. La închiderea localului

inculpatul, victima și martorii V.G.I. și G.A. au ieșit și au rămas în fața

barului, continuând să consume bere. Victima și martorul V.G. au început să se

certe pe același subiect, dezbătut în local, victima l-a jignit pe martorul V.G.,

care i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, moment în care victima s-a prins

cu mâna de geaca martorului care s-a rupt. Drept urmare, martorul i-a cerut

victimei să-i plătească geaca și pentru că acesta nu avea bani asupra sa i-a

dat martorului cu titlu de garanție telefonul său mobil. În continuare, victima

a început să facă referire la relațiile intime pe care le-a avut cu fosta soție

a inculpatului și a afirmat că fiica minoră a acestuia va semăna cu mama sa. În

acest context, inculpatul a fost deranjat, înțelegând că victima a precizat că

fiica sa va ajunge o femeie de moravuri ușoare și, pe fondul consumului de

alcool, a început să aplice lovituri victimei cu pumnii și palmele peste față.

Ca urmare a loviturilor primite victima a căzut jos, iar inculpatul a continuat

să o lovească cu piciorul în zona feței. Martorul V.G.I. a intervenit în

apărarea victimei, pe care a ridicat-o de la pământ și i-a cerut inculpatului

să înceteze agresiunea, după care cei doi martori (V.G.I. și G.A.) au plecat

spre casă. După ce au parcurs o distanță scurtă, au văzut că inculpatul aplica

lovituri cu pumnii și picioarele asupra victimei, care îi cerea inculpatului să

înceteze. După un timp inculpatul a părăsit locul faptei, lăsând victima căzută

în zona barului. În dimineața zilei de 31 decembrie 2009, victima G.N. a fost

găsită de martorul H.C. care a anunțat poliția și ambulanța, constatându-se

decesul.

Din raportul medico-legal

de necropsie nr. 409/A3 din 15 martie 2010 întocmit de Serviciul de Medicină

Legală Arad a rezultat că moartea numitului G.N. a fost violentă și s-a datorat

traumatismului cranio-cerebral acut cu hemoragie meningee și contuzie cerebrală

difuză. S-a concluzionat că leziunile traumatice au putut fi produse prin

loviri multiple repetate cu și de corpuri dure și au o legătură de cauzalitate

directă cu mecanismul tanatogenerator.

Fapta descrisă mai

sus a fost încadrată judicios în drept ca întrunind, atât în planul laturii

obiective, cât și în planul laturii subiective, elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174-art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen.

În propriul demers

analitic al motivului de critică comun din recursurile de față declarate de

procuror și de partea civilă, prin care se tinde la înlăturarea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. și, în consecință, la

majorarea pedepsei stabilite într-un cuantum de 10 ani închisoare, Înalta Curte

are în vedere că, în cauză, analiza obiectivă a probelor de la dosar relevă

justețea concluziei instanțelor de fond și prim control judiciar relativ la

existența faptelor și vinovăția inculpatului dar, în egală măsură, evidențiază

caracterul adecvat al pedepsei aplicate.

În conformitate cu

prevederile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține

seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele speciale ale

pedepsei, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Atingerea dublului

scop preventiv și educativ al pedepsei este esențial condiționată de caracterul

adecvat al acesteia, de asigurarea unei proporții între gravitatea faptei și

periculozitatea socială a autorului, pe de o parte și durata sancțiunii și

natura sa, pe de altă parte.

Circumstanțele

concrete în care inculpatul R.A.G. a comis infracțiunea constituie împrejurări

de natură să indice potențialul său criminogen, precum și gravitatea

infracțiunii comise.

La aplicarea pedepsei

de 10 ani închisoare, au fost avute în vedere lipsa antecedentelor penale,

nivelul scăzut de instruire școlară, în condițiile în care inculpatul a

absolvit doar 6 clase primare, faptul că acesta prestează activități în

gospodăria familiei, că are 1 copil minor cu care păstrează o strânsă legătură,

deși s-a separat de soția sa, buna reputație de care se bucură în comunitatea

locală, atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptei comise.

Conduita bună în

familie și societate anterior comiterii faptei generează concluzia că fapta

săvârșită este urmare a unui complex de împrejurări care au determinat ca

inculpatul R.A.G. să se abată de la conduita sa obișnuită. Se mai reține în

același sens că referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe

lângă Tribunalul Arad a concluzionat că trăsăturile caracteristice ale

personalități criminale nu se regăsesc în structura de personalitate a

inculpatului, acesta nu se încadrează în tipologia „personalității criminale”,

așa cum este cea descrisă în literatura de specialitate. Toate aceste

împrejurări au fost apreciate, în mod judicios, ca fiind circumstanțe

atenuante, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., reținute în favoarea

inculpatului.

În mod temeinic instanța

de apel a reiterat aceleași argumente, reținând, în concordanță cu concluziile

referatului de evaluare descris mai sus, că „reacția violentă a inculpatului

s-a datorat consumului de alcool și sentimentului de revoltă și indignare

produs de dezvăluirile făcute public de victimă la adresa fostei soții a

inculpatului și a expresiilor triviale folosite la adresa fiicei minore a

acestuia, ceea ce a produs o destructurare a comportamentului inculpatului prin

dezvoltarea agresivității acestuia și diminuarea capacității acestuia de

autocontrol în situații de criză. În cuprinsul referatului de evaluare s-au

relevat ca factori de natură să inhibe comportamentul infracțional al inculpatului,