ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 806/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 137 din 13 mai 2010 a Tribunalului Arad, în baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.G., arestat în Penitenciarul Arad, la 10 (zece) ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pe o durată de 5 ani. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a scăzut din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive de la 31 decembrie 2009 până la zi. S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C.M. și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 2.782,60 lei cu titlu de daune materiale și suma de 20.000 Euro sau contravaloarea în lei la data executării, cu titlu de daune morale și au fost respinse celelalte pretenții. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 2.200 lei cheltuieli judiciare. A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 4.200 lei cheltuieli judiciare. S-a reținut în fapt că, în seara zilei de 30 decembrie 2009, inculpatul R.A.G.

s-a deplasat la barul „La Daicu” din comuna Macea, județul Arad, local în care se aflau victima G.N., martorii V.G.I. și G.A.P. precum și alte persoane. Toți cei prezenți consumau băuturi alcoolice, victima G.N., aflându-se în stare de ebrietate, l-a abordat pe martorul V.G.I., întrebându-l dacă știe care este capitala Germaniei. La răspunsul negativ al martorului, victima a început să-l jignească, comportament pe care l-a repetat și cu alți consumatori. De asemenea, victima l-a abordat pe inculpat, făcând referire la relațiile pe care le-a avut cu fosta soție a acestuia. Cei prezenți au rămas în local până în jurul orelor 23 30 , consumând bere. La închiderea localului inculpatul, victima și martorii V.G.I.

și G.A. au ieșit și au rămas în fața barului, continuând să consume bere. Victima și martorul V.G. au început să se certe pe același subiect, dezbătut în local, victima l-a jignit pe martorul V.G., care i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, moment în care victima s-a prins cu mâna de geaca martorului care s-a rupt. Drept urmare, martorul i-a cerut victimei să-i plătească geaca și pentru că acesta nu avea bani asupra sa i-a dat martorului cu titlu de garanție telefonul său mobil. În continuare, victima a început să facă referire la relațiile intime pe care le-a avut cu fosta soție a inculpatului și a afirmat că fiica minoră a acestuia va semăna cu mama sa. În acest context, inculpatul a fost deranjat, înțelegând că victima a precizat că fiica sa va ajunge o femeie de moravuri ușoare și, pe fondul consumului de alcool, a început să aplice lovituri victimei cu pumnii și palmele peste față.

Ca urmare a loviturilor primite victima a căzut jos, iar inculpatul a continuat să o lovească cu piciorul în zona feței. Martorul V.G.I. a intervenit în apărarea victimei pe care a ridicat-o de la pământ și i-a cerut inculpatului să înceteze agresiunea, după care cei doi martori (V.G.I. și G.A.) au plecat spre casă. După ce au parcurs o distanță scurtă au văzut că inculpatul aplica lovituri cu pumnii și picioarele asupra victimei, care îi cerea inculpatului să înceteze. După un timp inculpatul a părăsit locul faptei, lăsând victima căzută în zona barului. În dimineața zilei de 31 decembrie 2009, victima G.N. a fost găsită de martorul H.C. care a anunțat poliția și ambulanța, constatându-se decesul.

Din raportul medico-legal de necropsie nr. 409/A3 din 15 martie 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Arad rezultă că moartea numitului G.N. a fost violentă și s-a datorat traumatismului cranio-cerebral acut cu hemoragie meningee și contuzie cerebrală difuză. S-a concluzionat că leziunile traumatice au putut fi produse prin loviri multiple repetate cu și de corpuri dure și au o legătură de cauzalitate directă cu mecanismul tanatogenerator. II. Împotriva sentinței penale nr. 137 din 13 mai 2010 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr. 1729/108/2010 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă apelantă C.M., apeluri înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 10 iunie 2010, sub nr. 1729/108/2010.

În motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a arătat că instanța de fond a efectuat o greșită individualizare a pedepsei aplicate inculpatului în contextul unei nejustificate activități de recunoaștere de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, aspect ce s-a reflectat în cuantumul redus al pedepsei aplicate. Partea civilă apelantă, în motivarea apelului a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului de 10 ani închisoare este prea redusă prin reținerea forțată de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. A mai arătat aceasta că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din însăși modul de comitere a faptei, atitudinea în timpul comiterii acesteia și după comitere prin abandonarea victimei, reacția comunității locale față de această pedeapsă redusă fiind una negativă.

De asemenea în latură civilă, partea civilă a solicitat acordarea în întregime a daunelor materiale și morale solicitate. Prin decizia penală nr. 100/A din 07 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a dispus, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., respingerea ca tardiv a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 137 din 13 mai 2010 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr. 1729/108/2010, iar în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de partea civilă apelantă C.M. împotriva aceleiași sentințe; a fost desființată in parte, în latură civilă sentința apelată și rejudecând s-a majorat cuantumul daunelor materiale la suma de 4.262,60 lei, iar al celor morale la suma de 30.000 Euro.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În baza art. 383 alin. (1) 1 raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului R.A.G., iar în baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus în continuare perioada arestării preventive a inculpatului de la data de 13 mai 2010 la zi. Împotriva deciziei penale nr. 100A din 07 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 1729/108/2010 a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Prin decizia penală nr. 3627 din 18 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 100/A din 07 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost casată decizia și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, reținându-se că apelul procurorului a fost declarat înăuntrul termenului prevăzut de lege. Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 1729.2/108/2010. Instanța de rejudecare a constatat că prin decizia penală nr. 3627/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara în întregul său, fără a se menține vreo dispoziție a deciziei penale nr. 100/A/2010 a Curții de Apel Timișoara.

Prin urmare, s-a apreciat că este învestită cu rejudecarea nu numai a apelului declarat de procuror, ci și cu rejudecarea apelului declarat de partea civilă. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și partea civilă C.M., precum și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că hotărârea atacată este netemeinică în ceea ce privește modul de evaluare a daunelor morale și materiale, în rest apelurile fiind nefondate pentru următoarele considerente: Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, schițe, planșe foto, raportul medico legal de autopsie, declarațiile martorilor M.L., H.C., A.S., G.A.P., V.G.I., M.R.I., declarațiile inculpatului.

Încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În ce privește circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin. (2) C. pen. reținute de prima instanță s-a apreciat că acestea au fost corect aplicate. Este adevărat că circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. sunt judiciare, ele nu operează automat, sunt lăsate la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă o anumită atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară.

În cauză, în favoarea inculpatului s-a reținut în mod justificat conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, comportarea sinceră de recunoaștere și regret a faptei, că nu are antecedente penale, precum și concluziile referatului de evaluare, împrejurările comiterii faptei, toate acestea conducând la concluzia că fapta a fost un eveniment izolat în comportamentul inculpatului.

Astfel, concluziile Referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad relevă că inculpatul nu se încadrează în tipologia „personalității criminale”, că se încadrează în sfera „comportamentului izolat, circumstanțial”, datorat consumului de alcool și sentimentului de revoltă și indignare produs de dezvăluirile făcute public de partea vătămată la adresa fostei soții a inculpatului și a expresiilor triviale folosite la adresa fiicei minore a acestuia, ceea ce a produs o destructurare a comportamentului inculpatului prin dezvoltarea agresivității acestuia și diminuarea capacității acestuia de autocontrol în situații de criză.

În cuprinsul referatului de evaluare s-au relevat ca factori de natură să inhibă comportamentul infracțional al inculpatului, următoarele aspecte: „atitudinea pozitivă față de muncă, sinceritatea, onestitatea, generozitatea, capacitatea de asumare a responsabilităților intra-familiale și sociale; modalitatea concretă de comitere a faptelor, așa cum rezultă din relatările inculpatului (pe fondul unui puternic sentiment de tulburare și al acumulării unor tensiuni provocate de stimuli afectivi negativi); atitudinea membrilor familiei inculpatului, care manifestă compasiune față de situația inculpatului, pe care intenționează să-l susțină necondiționat, vizitându-l la locul de detenție și pe care intenționează să-l încurajeze în scopul depășirii situației de criză pe care o traversează; renumele și buna reputație de care se bucură inculpatul în colectivitatea locală; atitudinea de regret manifestată de inculpat ulterior comiterii faptei, caracterizată prin emoția pe care acesta a manifestat-o în cursul discuției purtate pentru întocmirea prezentului referat; capacitatea de analiză și introspecție pe care a dovedit-o inculpatul în cursul discuției purtate pentru întocmirea prezentului referat, dovedită prin capacitatea de a reflecta și de a exprima mecanismul declanșator al reacțiilor sale;

maturitatea emoțională manifestată de inculpat prin afectivitatea sa față de membrii familiei sale și față de cei din jur, aceasta incluzând toate sentimentele conexe: altruism, compasiune, generozitate”. Ca factori de natură să dezvolte comportamentul infracțional s-a apreciat că „singurul factor de natură să influențeze în sens negativ conduita generală a inculpatului ar putea fi insuficienta capacitate a inculpatului de gestionare a autocontrolului, în situații de criză, pe fondul consumului de alcool”. Pe de altă parte, nu poate fi omisă nici conduita părții vătămate, conduită confirmată de declarațiile martorilor V.G.I. și G.A. Este adevărat că acțiunea victimei nu poate fi calificată drept o provocare în sensul art. 73 lit. b) C. pen., întrucât după ce martorul V.G.I.

a intervenit în apărarea victimei, a ridicat-o de la pământ și i-a cerut inculpatului să înceteze agresiunea, după ce martorii s-au îndepărtat, inculpatul a continuat să lovească victima cu pumnii și picioarele. De altfel, instanța de apel nici nu ar avea posibilitatea reținerii unei asemenea circumstanțe în calea de atac declarată de procuror și partea civilă. Cu toate acestea, conduita victimei nu poate fi omisă din circumstanțele comiterii infracțiunii, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu este caracterizat ca o persoană violentă nici de cei din anturajul său, nici de specialiști, astfel că se include alături de celelalte aspecte relevate anterior în art. 74 alin. (2) C. pen. Toate aceste aspecte coroborate cu cele constatate de instanța de judecată și modul de comitere a faptei conduc la concluzia că în mod corect s-au reținut circumstanțele atenuante în cauză.

În ce privește sancțiunea aplicată, instanța de apel a apreciat că prin sentința penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

În procesul individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (faptă – amploarea prejudiciilor cauzate, metode folosite pentru săvârșire, gradul de premeditare etc.; făptuitor – conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziția în procesul penal, încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor infracțiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni, din perseverența infracțională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 C. pen.); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive.

Această apreciere globală finală, care fundamentează opțiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica și în general pentru un anume regim sancționator, condiționează eficiența deciziei judiciare în atingerea scopului reglementat de legiuitor. Pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen. este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. În aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen., trebuie avute în vedere atât circumstanțele personale ale inculpatului, condițiile producerii faptei și consecințele acesteia, dar și concluziile cuprinse în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad.

Referitor la pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului, s-a constatat că acestea nu pot fi cenzurate în sensul eliminării restrângerii exercițiului unora dintre drepturi întrucât căile de atac cu care a fost sesizată instanța de apel sunt declarate de procuror în defavoarea inculpatului și de partea civilă. În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că potrivit constituirii de parte civilă s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 6.462,60 lei reprezentând daune materiale și 50.000 Euro reprezentând daune morale. În ceea ce privește cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, instanța de apel a apreciat că suma de 20.000 Euro acordată părții civile nu este suficientă și echitabilă în raport cu suferințele acesteia urmare a decesului fiului său, datorită agresiunii inculpatului.

Astfel, despăgubirile acordate pentru daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, „creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună”. Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale.

De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Referitor la cuantumul daunelor morale, având în vedere că în urma conduitei violente a inculpatului a survenit decesul fiului părții civile suma acordată cu titlu de daune morale nu este una rezonabilă, cu atât mai mult cu cât suferința pricinuită de decesul prematur al unui membru al familiei nu poate fi compensată prin nici o valoare materială.

În același timp, instanța a constatat că posibilitățile materiale ale inculpatului sau sancțiunea penală aplicată acestuia nu au relevanță sub aspectul evaluării daunelor morale, nefiind criterii în această privință, însă nu poate fi omisă nici conduita victimei. Astfel fiind, instanța de apel a apreciat că se impune majorarea daunelor morale la suma de 30.000 Euro. În ceea ce privește daunele materiale solicitate, instanța a constatat că s-a dovedit suma de 4.262,60 lei. Potrivit dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită părții vătămate, iar potrivit art. 998, art. 999 C. civ., răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției.

Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat, acesta trebuind să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce privește existența sa și posibilitățile de evaluare. Mai trebuie reținut că prejudiciul cert este atât cel actual, adică deja produs, cât și cel viitor, care este sigur că se va produce și este susceptibil de evaluare, însă nu și prejudiciul eventual, partea civilă având sarcina de a-și proba pretențiile materiale formulate. Din probele administrate în cauză, declarațiile martorilor A.A. și O.A. coroborate cu înscrisurile depuse la dosar a rezultat că daunele materiale se ridică la suma de 4.262,60 lei din care 2.955 lei cheltuieli cu înmormântarea și 1.307,6 lei cheltuieli pentru pomana potrivit obiceiului.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 137 din 13 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1729/108/2010. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de partea civilă C.M. împotriva aceleiași sentinței; va desființa sentința penală atacată în ceea ce privește latura civilă și rejudecând: va majora cuantumul daunelor materiale la suma de 4.262,60 lei și al daunelor morale la 30.000 Euro. Va menține în rest dispozițiile hotărârii atacate. În temeiul art. 383 alin. (1) 1 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc.

pen., va menține starea de arest a inculpatului, având în vedere că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și mai mult împotriva inculpatului s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de deținere. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., va deduce în continuare din pedepsele aplicate durata arestului preventiv de la 13 mai 2010 la zi. Așa fiind, prin decizia penală nr. 187/A din 02 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 137 din 13 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1729/108/2010.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de partea civilă C.M. împotriva aceleiași sentințe. S-a desființat sentința penală atacată în ceea ce privește latura civilă și rejudecând: S-a majorat cuantumul daunelor materiale la suma de 4.262,60 lei și al daunelor morale la 30.000 Euro. Au fost menținute, în rest, dispozițiile hotărârii atacate. În temeiul art. 383 alin. (1) 1 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului R.A.G. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 13 mai 2010 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia În temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. III. Împotriva acestor hotărâri penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și partea civilă C.M., ambii solicitând, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., casarea acestora și majorarea pedepsei aplicate intimatului inculpat R.A.G. Suplimentar, cu ocazia dezbaterilor pe fondul recursurilor de față, procurorul de ședință al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția judiciară a invocat oral și un motiv de nelegalitate, în sensul reținerii corecte al dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen.

în loc de cele prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen. cu referire la pedeapsa aplicată intimatului inculpat. Examinând actele și lucrările dosarului, recursurile declarate de unitatea de parchet și partea civilă C.M., Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că ambele recursuri se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a) Sub aspectul primului motiv de critică din recursul declarat de procuror, identic cu cel din recursul promovat de partea civilă C.M. și prin care, în mod identic, se solicită majorarea pedepsei aplicate, într-un cuantum de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia și, în consecință, lipsa de incidență în speța de față a cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Aceasta întrucât, din oficiu, Înalta Curte are în vedere că ambele instanțe, de fond și prim control judiciar, au reținut corect prin coroborarea corespunzătoare a probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, schițe, planșe foto, raportul medico legal de autopsie, declarațiile martorilor M.L., H.C., A.S., G.A.P., V.G.I., M.R.I., declarațiile inculpatului, situația de fapt imputată, constând în esență în aceea că în seara zilei de 30 decembrie 2009 inculpatul R.A.G. s-a deplasat la barul „La Daicu” din comuna Macea, județul Arad, local în care se aflau victima G.N., martorii V.G.I. și G.A.P.

precum și alte persoane. Toți cei prezenți consumau băuturi alcoolice, victima G.N. aflându-se în stare de ebrietate l-a abordat pe martorul V.G.I. întrebându-l dacă știe care este capitala Germaniei. La răspunsul negativ al martorului, victima a început să-l jignească, comportament pe care l-a repetat și cu alți consumatori. De asemenea, victima l-a abordat pe inculpat, făcând referire la relațiile pe care le-a avut cu fosta soție a acestuia. Cei prezenți au rămas în local până în jurul orelor 23 30 , consumând bere. La închiderea localului inculpatul, victima și martorii V.G.I. și G.A. au ieșit și au rămas în fața barului, continuând să consume bere. Victima și martorul V.G. au început să se certe pe același subiect, dezbătut în local, victima l-a jignit pe martorul V.G., care i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, moment în care victima s-a prins cu mâna de geaca martorului care s-a rupt.

Drept urmare, martorul i-a cerut victimei să-i plătească geaca și pentru că acesta nu avea bani asupra sa i-a dat martorului cu titlu de garanție telefonul său mobil. În continuare, victima a început să facă referire la relațiile intime pe care le-a avut cu fosta soție a inculpatului și a afirmat că fiica minoră a acestuia va semăna cu mama sa. În acest context, inculpatul a fost deranjat, înțelegând că victima a precizat că fiica sa va ajunge o femeie de moravuri ușoare și, pe fondul consumului de alcool, a început să aplice lovituri victimei cu pumnii și palmele peste față. Ca urmare a loviturilor primite victima a căzut jos, iar inculpatul a continuat să o lovească cu piciorul în zona feței.

Martorul V.G.I. a intervenit în apărarea victimei, pe care a ridicat-o de la pământ și i-a cerut inculpatului să înceteze agresiunea, după care cei doi martori (V.G.I. și G.A.) au plecat spre casă. După ce au parcurs o distanță scurtă, au văzut că inculpatul aplica lovituri cu pumnii și picioarele asupra victimei, care îi cerea inculpatului să înceteze. După un timp inculpatul a părăsit locul faptei, lăsând victima căzută în zona barului. În dimineața zilei de 31 decembrie 2009, victima G.N. a fost găsită de martorul H.C. care a anunțat poliția și ambulanța, constatându-se decesul. Din raportul medico-legal de necropsie nr. 409/A3 din 15 martie 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Arad a rezultat că moartea numitului G.N.

a fost violentă și s-a datorat traumatismului cranio-cerebral acut cu hemoragie meningee și contuzie cerebrală difuză. S-a concluzionat că leziunile traumatice au putut fi produse prin loviri multiple repetate cu și de corpuri dure și au o legătură de cauzalitate directă cu mecanismul tanatogenerator. Fapta descrisă mai sus a fost încadrată judicios în drept ca întrunind, atât în planul laturii obiective, cât și în planul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În propriul demers analitic al motivului de critică comun din recursurile de față declarate de procuror și de partea civilă, prin care se tinde la înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

și, în consecință, la majorarea pedepsei stabilite într-un cuantum de 10 ani închisoare, Înalta Curte are în vedere că, în cauză, analiza obiectivă a probelor de la dosar relevă justețea concluziei instanțelor de fond și prim control judiciar relativ la existența faptelor și vinovăția inculpatului dar, în egală măsură, evidențiază caracterul adecvat al pedepsei aplicate. În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei proporții între gravitatea faptei și periculozitatea socială a autorului, pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte.

Circumstanțele concrete în care inculpatul R.A.G. a comis infracțiunea constituie împrejurări de natură să indice potențialul său criminogen, precum și gravitatea infracțiunii comise. La aplicarea pedepsei de 10 ani închisoare, au fost avute în vedere lipsa antecedentelor penale, nivelul scăzut de instruire școlară, în condițiile în care inculpatul a absolvit doar 6 clase primare, faptul că acesta prestează activități în gospodăria familiei, că are 1 copil minor cu care păstrează o strânsă legătură, deși s-a separat de soția sa, buna reputație de care se bucură în comunitatea locală, atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptei comise. Conduita bună în familie și societate anterior comiterii faptei generează concluzia că fapta săvârșită este urmare a unui complex de împrejurări care au determinat ca inculpatul R.A.G.

să se abată de la conduita sa obișnuită. Se mai reține în același sens că referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad a concluzionat că trăsăturile caracteristice ale personalități criminale nu se regăsesc în structura de personalitate a inculpatului, acesta nu se încadrează în tipologia „personalității criminale”, așa cum este cea descrisă în literatura de specialitate. Toate aceste împrejurări au fost apreciate, în mod judicios, ca fiind circumstanțe atenuante, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., reținute în favoarea inculpatului.

În mod temeinic instanța de apel a reiterat aceleași argumente, reținând, în concordanță cu concluziile referatului de evaluare descris mai sus, că „reacția violentă a inculpatului s-a datorat consumului de alcool și sentimentului de revoltă și indignare produs de dezvăluirile făcute public de victimă la adresa fostei soții a inculpatului și a expresiilor triviale folosite la adresa fiicei minore a acestuia, ceea ce a produs o destructurare a comportamentului inculpatului prin dezvoltarea agresivității acestuia și diminuarea capacității acestuia de autocontrol în situații de criză.

În cuprinsul referatului de evaluare s-au relevat ca factori de natură să inhibe comportamentul infracțional al inculpatului, următoarele aspecte: „atitudinea pozitivă față de muncă, sinceritatea, onestitatea, generozitatea, capacitatea de asumare a responsabilităților intra-familiale și sociale; modalitatea concretă de comitere a faptelor, așa cum rezultă din relatările inculpatului (pe fondul unui puternic sentiment de tulburare și al acumulării unor tensiuni provocate de stimuli afectivi negativi); atitudinea membrilor familiei inculpatului, care manifestă compasiune față de situația inculpatului, pe care intenționează să-l susțină necondiționat, vizitându-l la locul de detenție și pe care intenționează să-l încurajeze în scopul depășirii situației de criză pe care o traversează; renumele și buna reputație de care se bucură inculpatul în colectivitatea locală; atitudinea de regret manifestată de inculpat ulterior comiterii faptei, caracterizată prin emoția pe care acesta a manifestat-o în cursul discuției purtate pentru întocmirea referatului; capacitatea de analiză și introspecție pe care a dovedit-o inculpatul în cursul discuției purtate pentru întocmirea referatului, dovedită prin capacitatea de a reflecta și de a exprima mecanismul declanșator al reacțiilor sale;

maturitatea emoțională manifestată de inculpat prin afectivitatea sa față de membrii familiei sale și față de cei din jur, aceasta incluzând toate sentimentele conexe: altruism, compasiune, generozitate”; ca factori de natură să dezvolte comportamentul infracțional s-a apreciat că „singurul factor de natură să influențeze în sens negativ conduita generală a inculpatului ar putea fi insuficienta capacitate a inculpatului de gestionare a autocontrolului, în situații de criză, pe fondul consumului de alcool”. Pe de altă parte, nu poate fi omisă nici conduita părții vătămate, descrisă prin declarațiile martorilor V.G.I. și G.A. Este real că acțiunea victimei nu poate fi calificată drept o provocare în sensul art. 73 lit. b) C. pen., întrucât după ce martorul V.G.I.

a intervenit în apărarea victimei, a ridicat-o de la pământ și i-a cerut inculpatului să înceteze agresiunea, iar după ce martorii s-au îndepărtat, inculpatul a continuat să lovească victima cu pumnii și picioarele… ”. Înalta Curte concluzionează că în mod justificat ambele instanțe, de fond și prim control judiciar, au avut în vedere corespunzător circumstanțele reale concrete în care fapta imputată a fost comisă, gradul de pericol social concret al acesteia, urmarea socialmente periculoasă produsă – suprimarea vieții victimei G.N., precum și reținerea judicioasă în planul evaluării datelor care caracterizează persoana intimatului inculpat R.A.G., a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

În raport de toate cele sus expuse, se apreciază că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în speța de față este aptă în totalitate să asigure scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a inculpatului R.A.G., cât și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni de maximă gravitate și extremă violență. b) În examinarea motivului secund de critică invocat oral cu ocazia dezbaterilor de către reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară, în sensul reținerii corecte a incidenței dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen.

pentru arătarea efectului circumstanțelor atenuante și nu al dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen., Înalta Curte are în vedere că într-adevăr textul la care face trimitere procurorul vizează distinctiv ipoteza de aplicabilitate a efectului unor atare circumstanțe în cazul infracțiunii de omor, dar întrucât pedeapsa stabilită este într-un cuantum legal, o casare parțială a ambelor hotărâri numai sub acest aspect ar fi pur formală și indubitabil sterilă, sens în care și această critică se privește ca nepertinentă. Urmează ca, în baza art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen., să se compute prevenția pentru intimatul inculpat R.A.G. de la 31 decembrie 2009 la zi.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara să rămână în sarcina statului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și partea civilă C.M. împotriva deciziei penale nr. 187/A din 02 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe intimatul inculpat R.A.G. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate intimatului inculpat R.A.G., durata reținerii și arestării preventive de la 31 decembrie 2009 la 02 martie 2011. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 martie 2011.