ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 203/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 203/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei penale

de față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 174 din 04

aprilie 2011 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul N.A., fiul lui O.

și V., porecla R., la:

- 12 (doisprezece)

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și 7 ani

pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a, 64 lit. b) C. pen.

Pe durata și în

condițiile stabilite de art. 71 C. pen. inculpatului i-a fost interzisă

exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

publice și dreptul prevăzut de art. 64 lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului iar, în baza art. 88

C. pen. a fost dedusă din durata pedepsei durata arestului preventiv din 04

martie 2011 la zi.

În baza art. 18 din

Legea nr. 302/2004 a fost computată din durata pedepsei durata din 06 ianuarie 2011

până la data de 3 martie 2011 inclusiv, reprezentând durata arestului efectuat

în străinătate în îndeplinirea mandatului european de arestare.

În baza art. 346 C.

proc. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.M.

și în consecință inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor:

- 33501 lei cu titlu

de daune materiale și a respins restul pretențiilor formulate cu acest titlu;

- 307 lei pe lună

începând cu luna decembrie 2008 și până la încetarea stării de nevoie;

- 100.000 euro cu

titlu de daune morale.

În baza art. 346 C.

proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă exercitată din oficiu de procuror

pentru părțile civile minore A.A.M. și A.K.A. și în consecință a fost obligat

inculpatul la plata despăgubirilor:

- câte 98 lei pe lună

pensie de întreținere pentru fiecare minor începând cu data de 13 mai 2008 până

la împlinirea vârstei de 18 ani;

- câte 30.000 lei

pentru fiecare minor cu titlu de daune morale.

În baza art. 193 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă A.M. a sumei

de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorar avocat.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2900

lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reținut că prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad emis în Dosar nr. 251/P

din 24 martie 2010, înregistrat pe rolul instanței sub nr. 1867/108 din 24

martie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.A. pentru

tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

În fapt, prin actul

de sesizare a instanței, s-a reținut:

În noaptea de 12/13

mai 2008, Inspectoratul de Poliție al Județului Arad a fost sesizat telefonic

despre faptul că la barul U. din Arad, în zona P., are loc un scandal,

respectiv că în apropiere a fost găsită o persoană de sex masculin, căzută la

pământ și în stare de inconștiență. În baza acelei sesizări o echipă operativă

s-a deplasat în zona P. pe strada I.M. unde, căzut pe partea dreaptă a scărilor

din fața alimentarei D.E.F., cu capul foarte aproape de zidul imobilului și cu

picioarele spre intersecția străzilor I.M. cu Bd. R., se afla partea vătămată A.M.

în vârstă de 33 ani, inconștient și prezentând urme de lovituri la nivelul capului.

Din probele

administrate s-a stabilit că în data de 13 mai 2008 în jurul orelor 22.30 -

23.00, împreună cu martorul M.C. și soția acestuia (fila 95) partea vătămată A.M.

s-a deplasat la barul U. din zona P. din municipiul Arad. deși partea vătămată

era sub influența alcoolului înainte de a veni la bar, acesta a mai consumat

băuturi alcoolice și din cauza stării în care se afla a intrat în conflict cu

învinuitul N.A. aflat și el în stare de ebrietate și care era foarte agitat

(aspect confirmat și de martorii H.A., S.L. și D.A. (filele 123-128, 139,

100-101) dar și cu barmanul (martorul D.F.) pe care partea vătămată îl chema și

făcea comanda fluierându-l (aspect confirmat și de martorul M. ce a plecat din

bar în jurul orelor 0.30 - 1.00, lăsându-l pe învinuit singur la masă precum și

de martorul B.A.A. - fila 98).

În local s-a aflat și

martorul H.A. care s-a oferit să-l ajute pe barman „să facă ordine” în situația

în care s-ar fi iscat scandal, ofertă pe care barmanul nu a respins-o știind că

acesta îi cunoștea pe L.D., C.C., G.M., N.P., cunoscuți ca persoane ce asigurau

ordinea în barul M. din Arad.

De remarcat că în

acea noapte învinuitul N.A. purta pantalon de camuflaj.

Deoarece partea

vătămată - „blondul și cel care purta pantalon de camuflaj dar și o a treia

persoană mai scundă, nu s-au potolit” martorul D.F. împreună cu martorul H.A.

i-au scos pe cei trei în fața barului, martorul H. sugerându-i învinuitului să

plece acasă (filele 116, 137-140).

Partea vătămată după

ce a vorbit cu martorul D. în fața barului - a fost văzut plecând pe jos, urmat

de învinuit pe Bd. R. spre sensul giratoriu de la P. (intersecția cu strada I.M.).

Pe fondul consumului

de alcool și probabil al altercației ce avusese loc între ei în bar, ajunși pe

strada I.M., după aproximativ 3 metri de colțul intersecției, în fața

alimentarei D., învinuitul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu

picioarele la nivelul capului, fapt ce a condus la producerea unui traumatism

cranio-cerebral cu hematon epidural parietal, comă gradul III, plăgi la nivelul

maxilo-facial dreapta și auricular stânga cu lipsă de substanță (a se vedea

raportul de constatare medico-legală nr. 272/A/3 din 16 mai 2008 și raportul de

primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 192/A1 din 03 martie 2010

(filele 45 și 77-79).

Probele administrate

și detalierea acestora:

În cursul cercetării

judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului, s-a efectuat un referat de

evaluare de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad (f. 92-96),

s-a administrat proba cu înscrisuri pentru dovedirea acțiunii civile, au fost

audiați martorii propuși prin rechizitor, cu excepția martorilor B.A. (f. 254

vol. I, f. 37 vol. II), S.T. (f. 250 vol. I, f. 39 vol. II) și N.G.P. (f. 247

vol. I, f. 43 vol II) pentru care instanța a făcut aplicarea art. 327 alin. (3)

C. proc. pen., fiind imposibilă audierea acestora conform proceselor verbale

privind neexecutarea mandatelor de aducere. Pe lângă aceste mijloace de probă,

instanța a reținut și probele administrate în cursul urmăririi penale cu

respectarea garanțiilor procesual penale: dovadă ridicare (fila 8); proces

verbal de sesizare din oficiu (fila 11); raport (fila 12); plic conținând

înregistrare bar U. - 13 mai 2008 (filele 13-14); proces verbal de cercetare la

fața locului (fila 15); planșe foto (filele 15-27); planșe foto parte vătămată

și învinuit N. la data de 16 mai 2008 (filele 28-40); planșe foto parte

vătămată 2009 (fila 65); înscrisuri (filele 41-42, 187-189); raport de

constatare medico-legală nr. 272/A/3 (fila 45), raport de primă expertiză

medico-legală cu examinarea persoanei (filele 77-78); înscrisuri medicale

(filele 46-62); procese verbale (filele 63, 64); dovadă de predare a bunurilor

(fila 68); declarație curator A.E., declarație constituire de parte civilă

(filele 69, 74); dispoziția privind instituirea curatelei pe seama lui A.M.

(fila 70); proces verbal de informare a victimei (filele 71-73); ordonanță de

efectuare a unei expertize medico-legale (filele 75-76), ordonanță de efectuare

a unei expertize criminalistice traseologice (filele 80-81), de efectuare a

unei expertize biocriminalistice (filele 150-154); raport de expertiză

criminalistică traseologică (filele 82-93); raport de expertiză

biocriminalistică (fila 155-165); declarații martori (filele 94-147);

declarație martor N.V.D. (fila 172); fișă de evidență locală învinuit (fila

166); cazier judiciar (fila 168); declarații învinuit în faza actelor

premergătoare (filele 169-171); adrese/răspunsuri Primăria municipiului Arad,

I.P.J. Arad - centrul de Reținere și Arestare Preventivă, Penitenciarul Arad

(filele 173-179); procese verbale de căutare (filele 180-181);

Partea vătămată a

fost internată la secția Anestezie - Terapie Intensivă cu următorul diagnostic:

comă gradul III (GCS5), traumatism cranio-cerebral, contuzie forte

temporo-malară dreaptă cu escoriații, echimoză periorbitară dreaptă, plagă

delabrantă cu lipsă de substanță pavilion ureche stângă, escoriație regiune

parietală și temporal stânga, policontuzii.

La data de 03 martie 2010,

prin raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 192/A1,

s-a constatat că partea vătămată A.M. prezenta pavilionul urechii stângi

deformat cu lipsă de substanță la nivelul marginii libere, pe aproximativ o

treime din pavilion. Pacientul este conștient, nu colaborează, înțelege unele

cuvinte, nu vorbește, răspunde prin gestică la comenzi simple.

Pe baza constatărilor

din actele medicale puse la dispoziție cu ocazia examinării s-a concluzionat că

partea vătămată A.M. prezintă diagnosticul: encefalopatie posttraumatică,

tetrapareză spastică, sechele post traumatism cranio-cerebral, afazie mixtă

predominant expresivă care reprezintă sechele ale leziunilor traumatice

suferite de acesta la data de 13 mai 2008. Aceste sechele au determinat o

infirmitate fizică și psihică cu caracter permanent. S-a apreciat că leziunile

suferite la data de 13 mai 2008 totalizează un număr de 320 zile de îngrijiri

medicale, în care sunt incluse atât perioadele de spitalizare cât și cele de

recuperare. S-a precizat că A.M. prezintă grad grav de handicap, care necesită

asistent personal. Au fost menținute concluziile formulate în raportul de

constatare medico-legală cu nr. 272/A/3 din 16 mai 2008, atât cu privire la

mecanismul de producere a leziunilor traumatice cât și cu privire la punerea în

primejdie a vieții victimei (filele 77-79). Potrivit raportului de constatare

medico-legală nr. 272/A/3 din 16 mai 2008 (fila 45) A.M. - aflat în comă,

internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad - Secția ATI, la

examinarea medico-legală din 16 mai 2008, prezenta o zonă escoriată de 8 x 4 cm

acoperită parțial cu cruste hematice la nivelul regiunii fronto-temporale

dreapta, o echimoză de 4 x 3 cm de culoare roșiatică periorbital drept, o plagă

delabrantă cu lipsă de substanță la nivelul pavilionului urechii stângi.

Examenul I.R.M. efectuat, a pus în evidență acumulări semifluide la nivelul

celulelor mastoidiene bilateral - posibil otoragie bilaterală, iar la nivel de

hemicraniu stâng, în spațiul subdural, mică acumulare hemoragică cu aspect

lenticular de 26 mm în diametru longitudinal și 4 mm grosime cu aspect de mic hematom

epidural. De asemenea, au fost evidențiate atât infra cât și supratentorial în

masa parenchimului cerebral, mici depozite cu aspect de leziuni axonale difuze.

S-a concluzionat că leziunile suferite de Andronic Mihai au putut fi produse

prin lovire cu și de corpuri dure, că necesită 60-70 zile de îngrijiri medicale

dacă nu survin complicații, respectiv că prin acele leziuni viața victimei a

fost pusă în primejdie.

Din declarațiile

martorilor H.A. și G.M. - ajunși la intersecția de la Podgoria, plecând de la

barul Unic la scurt timp după ce inculpatul fusese văzut plecând în urma părții

vătămate, reiese că acesta a fost singura persoană care s-a aflat în zona în

care a fost găsită căzută victima. Martorii audiați în cauză (și care s-au

aflat în fața barului U. din momentul când partea vătămată a plecat spre

domiciliu până la sosirea ambulanței și a echipei operative), afirmă că nu a

fost văzută nici o altă persoană deplasându-se spre intersecția cu strada I.M.

după ce partea vătămată a plecat de la bar urmată de inculpat.

Martorii audiați au

mai confirmat că inculpatul era în stare de agitație și își căuta telefonul

mobil, fiind convins că l-a pierdut în acea zonă (martorii: G.S., F. și B.).

Starea de fapt

reținută de instanță:

În data de 12/13 mai 2008

partea vătămată A.M. împreună cu martorul M. și soția acestuia (fila 95) s-au

deplasat la barul U. din zona P. din municipiul Arad. Conform declarație

martorului M. partea vătămată era sub influența alcoolului înainte de a veni la

bar. Datorită acestei stări a intrat în conflict cu persoanele din bar,

respectiv cu inculpatul N. (îmbrăcat în acea seară cu un pantalon de camuflaj),

dar și cu barmanul (martorul D.F.) pe care partea vătămată îl chema și făcea

comanda fluierându-l (aspect confirmat și de martorul M. ce a plecat din bar în

jurul orelor 0.30 - 1.00, lăsându-l pe învinuit singur la masă.

Deoarece partea

vătămată nu s-a potolit martorul D.F. l-a scos afară din bar. Întrucât urmau să

vină martorii C., L., G. și N., cunoscuți „ca persoane ce asigură liniștea” în

localuri, martorul H. i-a sugerat inculpatului să plece acasă.

Până la sosirea

persoanele menționate în afara barului s-au aflat inculpatul și partea

vătămată. Pe fondul consumului de alcool și probabil al altercației ce avusese

loc în bar, ajunși pe strada I.M., după aproximativ 3 metri de colțul

intersecției, în fața alimentarei D., inculpatul i-a aplicat părții vătămate

mai multe lovituri, iar apoi fiind căzută la pământ pe partea dreaptă,

inculpatul a continuat să o lovească cu picioarele la nivelul capului, fapt ce

a condus la producerea leziunilor descrise mai sus (raportul de constatare

medico-legală nr. 272/A/3 din 16 mai 2008 și raportul de primă expertiză

medico-legală cu examinarea persoanei nr. 192/A1 din 03 martie 2010 (filele 45

și 77-79).

Analiza elementelor

constitutive ale infracțiunilor:

Inculpatul a fost

trimis în judecată pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Latura obiectivă a

infracțiunii de omor calificat a constat în acțiunea de lovire repetată cu

piciorul, acțiune ce a avut ca rezultat producerea leziunilor la nivelul

capului, ce au dus la encefalopatie posttraumatică, tetrapareză spastică,

sechele post traumatism cranio-cerebral, afazie mixtă predominant expresivă și

o infirmitate fizică și psihică cu caracter permanent, totalizând un număr de

320 zile de îngrijiri medicale, grad grav de handicap, cu punerea în primejdie

a vieții victimei.

Vinovăția

inculpatului sub forma intenției a rezultat din coroborarea probelor

administrate.

Instanța reține că

martorii audiați deși nu au văzut direct acțiunea de lovire a părții vătămate

au furnizat informații cu privire la împrejurări anterioare (incidentul din bar

care a avut loc între părți, că ambele părți se aflau sub influența băuturilor

alcoolice și s-au aflat împreună în afara barului) precum și ulterioare

activității de lovire a victimei, precum: - împrejurarea că inculpatul a fost

singura persoană aflată în apropierea părții vătămate la momentul la care

aceasta a fost văzută căzută la pământ și faptul că inculpatul era agitat și

își căuta telefonul prin preajma victimei.

Vinovăția

inculpatului a rezultat fără dubiu din coroborarea expertizelor bio –

criminalistice, cu procesul verbal de la fața locului, planșele foto, și

declarațiile inculpatului, care a învederat că există posibilitatea ca urmele

de sânge să se fi produs atunci când s-ar fi împiedicat de victimă, fiind în

căutarea telefonului (aspect ce va fi înlăturat în continuare fiind dovedită

încercarea acestuia de a explica mincinos crearea urmelor de sânge pe obiectele

de îmbrăcăminte și încălțăminte).

Astfel: - prin

raportul de expertiză biocriminalistică al Institutului de Criminalistică din

cadrul M.A.I. - I.G.P.R. s-a concluzionat că urmele prelevate de pe cracul

drept inferior, zona manșetei pantalonului respectiv de pe suprafața tălpii

pantofului sport ridicate de la N.A. sunt constituite din sânge uman respectiv

că genotiparea acestuia a pus în evidență un profil genetic identic cu cel

obținut din proba de referință recoltată de la victima A.M. (filele 156-165).

- prin expertiza

criminalistică traseologică, prin raportul de expertiză nr. 88357 din 12

februarie 2010 a Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. - Arad s-a concluzionat

că: - petele cu aspect de sânge de pe pantoful de sport ridicat de la N.A. au

fost create prin contact multiplu, cu o intensitate probabil mare, al

pantofului cu o suprafață cu proprietăți ușor elastice, o parte din substanța

de pe această suprafață transferându-se pe pantof; - petele cu aspect de sânge

de pe pantalonul ridicat de la N.A. prezintă caracteristicile unei creări prin

contact cu un corp, o parte din substanța de pe acest corp transferându-se pe

pantalon. Unele pete, de mici dimensiuni, prezintă caracteristicile creării

prin stropire; nu se poate stabili modalitatea creării urmelor de pe ciorap

(contact, picurare, stropire); urmele de încălțăminte în litigiu au fost create

prin stratificare (transfer de substanță de pe talpa încălțămintei pe pavelele

trotuarului) - filele 83-93.

În consecință, s-a

stabilit fără posibilitate de tăgadă că pantoful sport al inculpatului a avut

un contact multiplu cu pielea capului și respectiv urechea părții vătămate

(suprafețe cu proprietăți ușor elastice). De asemenea, analizând planșa foto de

la fila 23, instanța constată că lungimea pantalonului acoperea șoseta

inculpatului, ceea ce duce la concluzia că urmele de sânge puteau fi create

numai dacă cracul pantalonului s-ar fi ridicat, aspect posibil doar ca urmare a

acțiunii de lovire cu piciorul. De asemenea, analizând planșa foto de la fila

24, tribunalul constată că urmele de sânge se găsesc până la jumătatea

pantofului sport, aspect ce induce concluzia că acestea au fost create tot ca

urmare a acțiunii de lovire și nu ca urmare a călcării într-o „baltă de sânge”

așa cum a susținut inculpatul. De altfel, conform planșelor foto de la fila 18

și fila 20 rezultă că la fața locului nu exista „baltă de sânge” singurele

acumulări de sânge fiind găsite sub partea vătămată. De altfel, susținerea

inculpatului că s-ar fi putut împiedica de partea vătămată este contrazisă și

de locul în care aceasta se găsea, respectiv în colțul format de scările

alimentarei și zidul acesteia, deci într-un loc ferit și în care inculpatul

s-ar fi dus să-și caute telefonul numai în situația în care ar mai fi fost în

acel loc. Or, pretinsa agresiune asupra inculpatului din partea persoanelor

chemate de barman nu a avut loc în acea zonă, aspect indicat chiar de către

inculpat. Totodată, susținerea că inculpatul s-ar fi împiedicat de partea

vătămată este contrazisă și de poziționarea urmelor de sânge găsite pe

obiectele inculpatului: - pe fața interioară a pantofului, șosetei și cracului

drept al pantalonului, specific acțiunii de lovire. În situația în care

inculpatul s-ar fi împiedicat, urmele de sânge s-ar fi găsit pe vârful

pantofului conform deplasării înainte a inculpatului, aspect neconfirmat de

probe.

Reținând vinovăția

inculpatului instanța va dispune condamnarea acestuia pentru comiterea cu

vinovăție a faptei penale.

În drept, fapta

inculpatului N.A., care în data de 13 mai 2008, a aplicat lovituri puternice și

repetate cu piciorul asupra capului părții vătămate (zonă vitală), cauzând

leziuni de o gravitate maximă și care i-au pus în primejdie viața, întrunește

elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat

săvârșit în public, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 rap. la art. 175

lit. i) C. pen. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție

indirectă, acceptând faptul că prin loviri repetate aplicate cu piciorul la

nivelul capului partea vătămată ar putea deceda. Intensitatea și gravitatea

leziunilor precum și zona vitală în care au fost produse conduce la concluzia

că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție specifică infracțiunii ce a

făcut obiectul judecății.

Individualizarea

judiciară a pedepsei la individualizarea judiciară a sancțiunii ce urmează a fi

aplicată inculpatului pentru fapta săvârșită, instanța va avea în vedere prevederile

art. 72 C. pen., respectiv va ține seama de dispozițiile părții generale ale

Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de art. 175 alin. (1) C. pen.,

reduse la jumătate conform art. 20 C. pen. (închisoarea de la 7 ani și 6 luni

la 12 ani și 6 luni închisoare), de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

II. Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel inculpatul apelant N.A. înregistrat pe rolul

Curții de Apel Timișoara la data de 29 aprilie 2011 sub nr. 1867/108/2010.

În motivarea apelului

inculpatul a solicitat în principal desființarea în întregime a sentinței

penale atacate, procedarea potrivit art. 345 și urm. C. proc. pen. privind judecarea

în fond și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului în baza art.

11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.; iar

în subsidiar desființarea în parte a sentinței penale atacate în ceea ce

privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, procedarea potrivit art. 345

si urm. C. proc. pen. privind judecarea in fond și pronunțarea unei noi

hotărâri, iar în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului a se

face aplicarea în cauza a art. 74 si 76 C. pen., astfel încât să poată fi

coborâtă pedeapsa sub limita minimă specială prevăzută de lege.

S-a susținut că,

caracterul confuz și vădit contradictoriu al mijloacelor de probă în baza

cărora prima instanță a pronunțat condamnarea le afectează acestora grav

veridicitatea și credibilitatea, fiind practic imposibil să se stabilească

adevărul judiciar pe baza unor probe cu o valoare aleatorie. Într-adevăr, la

dosar există și alte mijloace de probă, care după caz, fie nu sunt relevante

pentru dovedirea existenței faptelor și a vinovăției inculpatului, fie pur și

simplu confirmă și întăresc prezumția de nevinovăție de care beneficiază

acesta.

Cum o hotărâre de

condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri, ci doar pe probe certe de

vinovăție, iar în cauză nu au fost administrate astfel de probe care să

demonstreze dincolo de orice îndoială că infracțiunea imputata inculpatului ar

fi fost săvârșita de către acesta, dubiile profitând din plin acestuia în

virtutea regulii in dubio pro reo, s-a apreciat că în privința acestora nu a

fost răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului, astfel că în baza art.

345, art. 6 paragraful II din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a), C. proc. pen. a solicitat achitarea.

Referitor la

individualizarea pedepsei inculpatul a arătat că i s-a aplicat o pedeapsa

foarte aspra orientată spre maximul special prevăzut de lege de 12 ani și 6

luni închisoare. Instanța într-adevăr având posibilitatea să aplice o pedeapsă

între 7 ani și 6 luni (putând chiar coborî sub acest minim) și 12 ani și 6 luni

închisoare, dar raportat la lipsa antecedentelor penale, la vârsta

inculpatului, la Referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de

pe lângă Tribunalul Arad s-a apreciat că pedeapsa aplicată este într-un cuantum

foarte mare. Instanța de fond nu a ținut cont de criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., de prevederile art. 74 C. pen. și nu a făcut

aplicarea in cauza a dispozițiilor art. 76 C. pen.

Din analiza sentinței

apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în

limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată

următoarele:

Instanța de apel își

însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele

de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale

procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă

vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de

omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Astfel, în data de 13

mai 2008, inculpatul a aplicat lovituri puternice și repetate cu piciorul

asupra capului părții vătămate (zonă vitală), cauzând leziuni de o gravitate

maximă și care i-au pus în primejdie viața, ce au dus la encefalopatie

posttraumatică, tetrapareză spastică, sechele post traumatism cranio-cerebral,

afazie mixtă predominant expresivă și o infirmitate fizică și psihică cu

caracter permanent, totalizând un număr de 320 zile de îngrijiri medicale, grad

grav de handicap.

Critica inculpatului

privind greșita sa condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 175 lit. i) C. pen. este nefondată.

Vinovăția

inculpatului a fost dovedită prin declarațiile inculpatului, declarațiile

martorilor, expertizele bio-criminalistice, prin expertiza criminalistică

traseologică, procesul verbal de la fața locului, planșele foto, raportul de

constatare medico-legală din 16 mai 2008 și raportul de primă expertiză

medico-legală cu examinarea persoanei din 03 martie 2010 (filele 45 și 77-79).

Nu pot fi reținute

susținerile inculpatului referitoare la faptul că depozițiile martorilor sunt

contradictorii și trebuie înlăturate, deoarece declarațiile acestora nu au

fost singurele mijloace de probă, iar martorii audiați nu au văzut direct

acțiunea de lovire a părții vătămate, dar au furnizat informații

necontradictorii cu privire la împrejurări anterioare lovirii, respectiv

incidentul din bar care a avut loc între părți, faptul că acestea se aflau sub

influența băuturilor alcoolice și s-au aflat împreună în afara barului,

inculpatul Nacu era îmbrăcat în acea seară cu un pantalon de camuflaj precum și

ulterioare activității de lovire a victimei, precum împrejurarea că inculpatul

a fost singura persoană aflată în apropierea părții vătămate la momentul la

care aceasta a fost văzută căzută la pământ și faptul că inculpatul era agitat

și își căuta telefonul prin preajma victimei (declarațiile martorilor H.A. și G.M.).

Faptul că inculpatul

a fost cel care a lovit-o pe partea vătămată a fost dovedit și prin concluziile

rapoartelor de expertiză biocriminalistică al Institutului de Criminalistică

din cadrul M.A.I. - I.G.P.R și expertiza criminalistică traseologică, prin

raportul de expertiză din 12 februarie 2010 a Serviciului Criminalistic din

cadrul I.P.J. – Arad potrivit procesului verbal de la fața locului, planșelor

foto, inculpatul încercând denaturarea adevărului cu privire la crearea urmelor

de sânge pe obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte.

Astfel, acesta

susține că urmele de sânge de pe îmbrăcămintea și încălțămintea sa așa cum au

fost reținute prin rapoartele de expertiză s-ar datora faptului că ar fi călcat

într-o baltă de sânge, dar conform planșelor foto de la fila 18 și fila 20 rezultă

că la fața locului nu exista „baltă de sânge” singur inele acumulări de sânge

fiind găsite sub partea vătămată, iar urmele de sânge se găsesc până la

jumătatea pantofului sport, aspect ce induce concluzia că acestea au fost

create tot ca urmare a acțiunii de lovire și nu ca urmare a călcării într-o

„baltă de sânge”.

De asemenea

inculpatul a mai susținut în apărare că s-ar fi împiedicat de partea vătămată,

dar aceste aspecte nu au fost dovedite, deoarece urmele de sânge de pe pantoful

inculpatului nu au fost poziționate spre vârful încălțămintei.

Prin raportul de

expertiză s-a reținut că petele cu aspect de sânge de pe pantoful de sport

ridicat de la N.A. au fost create prin contact multiplu, cu o intensitate

probabil mare, al pantofului cu o suprafață cu proprietăți ușor elastice, o

parte din substanța de pe această suprafață transferându-se pe pantof. În ceea

ce privește suprafețele cu proprietăți ușor elastice în mod corect prima

instanță a constatat că acestea sunt pielea capului și respectiv urechea părții

vătămate având în vedere și leziunile suferite de parte.

Astfel, în cauză s-a

dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul este autorul

infracțiunii.

Critica inculpatului

privind individualizarea pedepsei este întemeiată. La individualizarea

judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de

art. 72 C. pen.: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele

speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului

și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea

dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul

adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei,

periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și

natura sa pe de altă parte.

Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea

ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul

făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea

săvârșirii altor fapte penale.

La stabilirea

pedepsei instanța de apel a avut în vedere gravitatea deosebită a faptei

săvârșite și consecințele acesteia față de persoana părții vătămate respectiv,

infirmitate fizică și psihică cu caracter permanent, totalizând un număr de 320

zile de îngrijiri medicale, grad grav de handicap, dar și aspectele favorabile

inculpatului precum lipsa antecedentelor penale motiv pentru care a redus

pedeapsa principală aplicată de la 12 ani închisoare la 9 ani închisoare precum

și pedepsele complementare la 5 ani.

Astfel, raportat la

gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea și împrejurările

concrete de comitere a acesteia, menținerea modalității de executare este

justificată, raportat la dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.

Pentru toate aceste

considerente în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite apelul

declarat de inculpatul apelant N.A. împotriva sentinței penale nr. 174 din 04

aprilie 2011 a Tribunalului Arad pronunțată în Dosarul nr. 1867/108/2010, va

desființa sentința apelată în latura penală și rejudecând va reduce pedeapsa

aplicată inculpatului la 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor. Va menține celelalte prevederi ale sentinței

apelate.

Așa fiind, prin Decizia

penală nr. 152/A din 03 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

s-a admis apelul declarat de inculpatul apelant N.A. împotriva sentinței penale

nr. 174 din 04 aprilie 2011 a Tribunalului Arad pronunțată în Dosarul nr. 1867/108/2010.

S-a desființat

sentința apelată în latura penală și rejudecând:

S-a redus pedeapsa

aplicată inculpatului la 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor.

S-au menținut

celelalte prevederi ale sentinței apelate.

În baza art. 383 alin.

(11) raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv

a inculpatului N.A., iar în baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 C.

pen. s-a dedus în continuare perioada arestării preventive a inculpatului de la

data de 04 aprilie 2011 la zi.

În baza art. 192 alin.

(3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel s-a dispus să

rămână în sarcina acestuia.

III. Împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul N.A. criticând-o ca

nelegală și netemeinică, în primul rând fiind pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor art. 357 alin. (1) C. proc. pen., motiv de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 172 C. proc. pen. s-a susținut că instanța de fond, prin

dispozitiv, a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea de omor calificat, iar

în considerente instanța a făcut referire la infracțiunea de tentativă la omor,

instanța trebuind să facă o distincție între corectă între infracțiunea

consumată și tentativă.

Pentru acest motiv de

recurs s-a solicitat admiterea recursului și rejudecând să se pronunțe o

hotărâre corectă în sensul dispozițiilor legale corecte.

S-a mai invocat

motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

arătând că ambele instanțe au comis o eroare gravă de fapt având drept

consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului,

susținând că instanța de fond și-a însușit întocmai actul de sesizare, ambele

hotărâri bazându-se numai pe conținutul actului de sesizare.

S-a arătat că

prezența inculpatului la locul săvârșirii faptei în preajma victimei,

inculpatul căutându-și telefonul nu poate determina reținerea vinovăției

inculpatului pentru săvârșirea faptei reținută în sarcina prin actul de

sesizare.

S-a făcut referire la

declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și în faza de

cercetare judecătorească, declarații din care rezultă împrejurarea că

inculpatul recurent nu a exercitat nici o acțiune de violență față de partea

vătămată și nici nu rezultă prezența inculpatului în câmpul infracțional.

În continuare s-a

arătat că raportul de expertiză criminalistică traseologică nu indică

modalitatea imprimării amprentei pantofului sport purtat de inculpat,

fotografiate cu ocazia cercetării la fața locului, neluându-se în calcul dacă

exista posibilitatea ca petele de sânge de pe șosetă, pantalon și pantoful

sport purtate de către inculpat să fi fost create ca urmare a contactului

tălpii pantofului cu o suprafață pe care se găsea sânge.

Pentru acest motiv de

casare s-a solicitat admiterea recursului și în rejudecarea să se dispună

achitarea inculpatului recurent în raport de dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât fapta nu a fost săvârșită de

către inculpat.

Tot în cadrul

motivului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. s-a

arătat că, deși acest motiv nu l-a invocat în scris, înțelege să-l formuleze

oral criticând hotărârea instanței de apel întrucât a încălcat dispozițiile art.

125 C. proc. pen. și 124 C. proc. pen. referindu-se la îndoieli privind

concluziile raportului de expertiză, apreciind că trebuia clarificată această

situație prin intermediul unui expert, întrucât era necesară admiterea unei

astfel de probe. Din acest punct de vedere, apreciază apărarea că instanța de

control judiciar a greșit, întrucât și în cadrul motivelor, scrise, de apel a

solicitat administrarea unei astfel de probe, întrucât numai un expert

specialist, eventual cu avizul unei instituții superioare, respectiv I.N.M.L.,

putea să clarifice situația de fapt.

În subsidiar s-a

solicitat admiterea recursului și reindividualizarea judiciară a pedepsei

stabilită în sarcina recurentului invocând motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., arătând că se impunea aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei și să

se dea eficiență mai mare dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen.

Examinând actele și

lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică indicate

și de cazurile de casare susmenționate, Înalta Curte are în vedere că recursul

declarat de inculpatul N.A. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca

atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a) Cu referire la

primul motiv de critică prin care se tinde la statuarea unei contradicții între

dispozitiv și considerente în ceea ce privește hotărârea de primă instanță în

raport de împrejurarea că recurentul inculpat a fost condamnat pentru

infracțiunea de omor calificat și nu pentru tentativa la aceeași infracțiune,

Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia.

Aceasta, întrucât în

dispozitivul hotărârii primei instanțe s-a statuat condamnarea recurentului

inculpat N.A. „în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 raportat la art. 175

lit. i) C. pen.” și numai ca o simplă eroare materială s-a continuat că

pedeapsa aplicată este „pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat”;

această eroare purtând exclusiv cu privire la denumirea infracțiunii imputate

în contextul în care din întreg conținutul deciziei rezultă condamnarea

inculpatului pentru tentativă la omor, pedeapsa fiind aplicată între limitele

stabilite de textul incriminator pentru infracțiunea de tentativă.

b) Este nefondată și

critica secundă promovată de același recurent inculpat prin care se pretinde

incidența cazului casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

arătând că ambele instanțe au comis o eroare gravă de fapt având drept

consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului,

susținând că instanța de fond și-a însușit întocmai actul de sesizare, ambele

hotărâri bazându-se numai pe conținutul actului de sesizare.

Aceasta, deoarece

pentru incidența susmenționatului motiv de casare este necesară existența unei

contradicții esențială, intrinsecă, necontroversată și manifeste între actele,

lucrările și probele dosarului și soluția de condamnare dispusă; ceea ce nu

este cazul în speță și generează consecința nepertinenței cererii de achitare a

recurentului inculpat în raport de dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pretinsa fapta nu a fost săvârșită de către

inculpat.

Astfel, printr-un

examen coroborat și convingător al totalității mijloacelor de probă

administrate, atât în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal

sesizare din oficiu (f. 11), raport (f. 12), plic conținând înregistrare bar U.

- 13 mai 2008 (f. 13-14), proces verbal de cercetare la fața locului (f. 15),

planșe foto (f. 15 - 27), planșe foto parte vătămată și învinuit N. la data de

16 mai 2008 (f. 28 - 40), planșă foto parte vătămată 2009 (f. 65), înscrisuri

(f. 41 - 42, 187 - 189), raport de constatare medico - legală nr. 272/A/3 (f. 45),

raport de primă expertiză medico - legală cu examinarea persoanei (f. 77-78),

înscrisuri medicale (f. 46 - 62), procese verbale (f. 63, 64), dovadă de

predare a bunurilor (f. 68), declarație curator A.E., declarație constituire

parte civilă (f. 69, 74), dispoziția privind instituirea curatelei pe seama lui

A.M. (f. 70), proces verbal de informare a victimei (f. 71-73), ordonanță

efectuare a unei expertize medico - legale (f. 75-76), ordonanță de efectuare a

unei expertize criminalistice traseologice (f. 80 - 81), de efectuare a unei

expertize biocriminalistice (f. 152 - 154), raport de expertiză criminalistică

traseologică (f. 82 - 93), raport de expertiză biocriminalistică (f. 155- 165),

declarații martori (f. 94 - 147), declarație martor N.V.D. (f. 172), fișă de

evidență locală învinuit (f. 166), cazier judiciar (f. 168), declarații

recurent în faza actelor premergătoare (f. 169 -171), adrese/răspunsuri

Primăria Municipiului Arad, I.P.J. -Arad - Centrul de Reținere și Arestare

Preventivă, Penitenciarul Arad (f. 173 - 179), procese verbale de căutare (f.

180 - 181), dovezi de îndeplinire a procedurii de citare (f. 182 - 186, 192,

193), referat de neprezentare a materialului de urmărire penală (f. 194), cât

și al celor administrate la cercetarea judecătorească și anume, referat de

evaluare de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad (f. 92-96),

înscrisuri pentru dovedirea acțiunii civile, declarațiile martorilor propuși

prin rechizitor, cu excepția martorilor B.A. (f. 254 vol. I, f. 37 vol. II), S.T.

(f. 250 vol. I, f. 39 vol. II) și N.G.P. (f. 247 vol. I, f. 43 vol. II) pentru

care prima instanța a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen., fiind

imposibilă audierea acestora conform proceselor verbale privind neexecutarea

mandatelor de aducere - prima instanță prin hotărârea pronunțată menținută prin

decizia instanței de apel a reținut corect situația de fapt imputată, constând

în aceea că în data de 13 mai 2008 în jurul orelor 22.30 - 23.00, împreună cu

martorul M.C. și soția acestuia (fila 95) partea vătămată A.M. s-a deplasat la

barul U. din zona P. din municipiul Arad. Deși partea vătămată era sub

influența alcoolului înainte de a veni la bar, acesta a mai consumat băuturi

alcoolice și din cauza stării în care se afla a intrat în conflict cu

inculpatul recurent N.A. aflat și el în stare de ebrietate și care era foarte

agitat (aspect confirmat și de martorii H.A., S.L. și D.A. (filele 123-128,

139, 100-101 dosar urmărire penală) dar și cu barmanul (martorul D.F.) pe care

partea vătămată îl chema și făcea comanda fluierându-l (aspect confirmat și de

martorul M. ce a plecat din bar în jurul orelor 0.30 - 1.00, lăsându-l pe

învinuit singur la masă precum și de martorul B.A.A. - fila 98 dosar urmărire

penală).

În local s-a aflat și

martorul H.A. care s-a oferit să-l ajute pe barman „să facă ordine” în situația

în care s-ar fi iscat scandal, ofertă pe care barmanul nu a respins-o știind că

acesta îi cunoștea pe L.D., C.C., G.M., N.P., cunoscuți ca persoane ce asigurau

ordinea în barul M. din Arad.

De remarcat că în

acea noapte recurentul inculpat N.A. purta pantalon de camuflaj.

Deoarece partea

vătămată - „blondul și cel care purta pantalon de camuflaj dar și o a treia

persoană mai scundă, nu s-au potolit” martorul D.F. împreună cu martorul H.A.

i-au scos pe cei trei în fața barului, martorul H. sugerându-i învinuitului să

plece acasă (filele 116, 137-140 dosar urmărire penală).

Partea vătămată după

ce a vorbit cu martorul D. în fața barului - a fost văzut plecând pe jos, urmat

de învinuit pe Bd. R. spre sensul giratoriu de la P. (intersecția cu strada I.M.).

Pe fondul consumului

de alcool și probabil al altercației ce avusese loc între ei în bar, ajunși pe

strada I.M., după aproximativ 3 metri de colțul intersecției, în fața

alimentarei D., inculpatul recurent i-a aplicat părții vătămate mai multe

lovituri cu picioarele la nivelul capului, fapt ce a condus la producerea unui

traumatism cranio-cerebral cu hematon epidural parietal, comă gradul III, plăgi

la nivelul maxilo-facial dreapta și auricular stânga cu lipsă de substanță (a

se vedea raportul de constatare medico-legală din 16 mai 2008 și raportul de

primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei din 03 martie 2010

(filele 45 și 77-79 dosar urmărire penală).

Prin același raport

de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 192/A1, s-a

constatat că „partea vătămată A.M. prezenta pavilionul urechii stângi deformat

cu lipsă de substanță la nivelul marginii libere, pe aproximativ o treime din

pavilion. Pacientul este conștient, nu colaborează, înțelege unele cuvinte, nu

vorbește, răspunde prin gestică la comenzi simple”.

Pe baza constatărilor

din actele medicale puse la dispoziție cu ocazia examinării s-a concluzionat că

„partea vătămată A.M. prezintă diagnosticul: encefalopatie posttraumatică,

tetrapareză spastică, sechele post traumatism cranio-cerebral, afazie mixtă

predominant expresivă care reprezintă sechele ale leziunilor traumatice

suferite de acesta la data de 13 mai 2008. Aceste sechele au determinat o

infirmitate fizică și psihică cu caracter permanent. S-a apreciat că leziunile

suferite la data de 13 mai 2008 totalizează un număr de 320 zile de îngrijiri

medicale, în care sunt incluse atât perioadele de spitalizare cât și cele de

recuperare”. S-a precizat că A.M. prezintă grad grav de handicap, care necesită

asistent personal. Au fost menținute concluziile formulate în raportul de

constatare medico-legală din 16 mai 2008, atât cu privire la mecanismul de

producere a leziunilor traumatice cât și cu privire la punerea în primejdie a

vieții victimei (filele 77-79 dosar urmărire penală). Potrivit raportului de

constatare medico-legală din 16 mai 2008 (fila 45 dosar urmărire penală) A.M. -

aflat în comă, internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad - Secția

ATI, la examinarea medico-legală din 16 mai 2008, prezenta o zonă escoriată de

8 x 4 cm acoperită parțial cu cruste hematice la nivelul regiunii

fronto-temporale dreapta, o echimoză de 4 x 3 cm de culoare roșiatică

periorbital drept, o plagă delabrantă cu lipsă de substanță la nivelul

pavilionului urechii stângi. Examenul I.R.M. efectuat, a pus în evidență

acumulări semifluide la nivelul celulelor mastoidiene bilateral - posibil

otoragie bilaterală, iar la nivel de hemicraniu stâng, în spațiul subdural,

mică acumulare hemoragică cu aspect lenticular de 26 mm în diametru

longitudinal și 4 mm grosime cu aspect de mic hematom epidural. De asemenea, au

fost evidențiate atât infra cât și supratentorial în masa parenchimului

cerebral, mici depozite cu aspect de leziuni axonale difuze. S-a concluzionat

că leziunile suferite de A.M. au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri

dure, că necesită 60-70 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații,

respectiv că prin acele leziuni viața victimei a fost pusă în primejdie.

Din declarațiile

martorilor H.A. și G.M. - ajunși la intersecția de la P., plecând de la barul U.

la scurt timp după ce inculpatul recurent fusese văzut plecând în urma părții

vătămate, reiese că acesta a fost singura persoană care s-a aflat în zona în

care a fost găsită căzută victima. Martorii audiați în cauză (și care s-au

aflat în fața barului U. din momentul când partea vătămată a plecat spre

domiciliu până la sosirea ambulanței și a echipei operative), afirmă că nu a

fost văzută nici o altă persoană deplasându-se spre intersecția cu strada I.M.

după ce partea vătămată a plecat de la bar urmată de inculpat.

Martorii G.S., F. și

B. audiați au mai confirmat că inculpatul era în stare de agitație și își căuta

telefonul mobil, fiind convins că l-a pierdut în acea zonă.

Pentru configurarea

concluziei că poziția recurentului inculpat de nerecunoaștere a faptei imputate

este doar expresia tendinței sale de exonerare a răspunderii penale necesară

angajată în cauză, Înalta Curte are în vedere că martorii ultim menționați

audiați deși nu au văzut direct acțiunea de lovire a părții vătămate au

furnizat informații cu privire la împrejurări anterioare (incidentul din bar

care a avut loc între părți, că ambele părți se aflau sub influența băuturilor

alcoolice și s-au aflat împreună în afara barului) precum și ulterioare

activității de lovire a victimei, precum împrejurarea că inculpatul recurent a

fost singura persoană aflată în apropierea părții vătămate la momentul la care

aceasta a fost văzută căzută la pământ și faptul că inculpatul era agitat și

își căuta telefonul prin preajma victimei.

Vinovăția

inculpatului recurent nominalizat a rezultat fără dubiu din coroborarea

expertizelor bio – criminalistice, cu procesul verbal de la fața locului,

planșele foto, și declarațiile inculpatului, care a învederat că există

posibilitatea ca urmele de sânge să se fi produs atunci când s-ar fi împiedicat

de victimă, fiind în căutarea telefonului (aspect ce va fi înlăturat în

continuare fiind dovedită încercarea acestuia de a explica mincinos crearea

urmelor de sânge pe obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte).

Astfel: - prin

raportul de expertiză biocriminalistică nr. 342675 al Institutului de

Criminalistică din cadrul M.A.I. - I.G.P.R. s-a concluzionat că urmele

prelevate de pe cracul drept inferior, zona manșetei pantalonului respectiv de

pe suprafața tălpii pantofului sport ridicate de la inculpatul recurent N.A. sunt

constituite din sânge uman respectiv că genotiparea acestuia a pus în evidență

un profil genetic identic cu cel obținut din proba de referință recoltată de la

victima A.M. (filele 156-165).

- prin raportul de

expertiză criminalistică traseologică nr. 88357 din 12 februarie 2010 a

Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. - Arad s-a concluzionat că: -

petele cu aspect de sânge de pe pantoful de sport ridicat de la inculpatul N.A.

au fost create prin contact multiplu, cu o intensitate probabil mare, al

pantofului cu o suprafață cu proprietăți ușor elastice, o parte din substanța

de pe această suprafață transferându-se pe pantof; - petele cu aspect de sânge

de pe pantalonul ridicat de la N.A. prezintă caracteristicile unei creări prin

contact cu un corp, o parte din substanța de pe acest corp transferându-se pe

pantalon. Unele pete, de mici dimensiuni, prezintă caracteristicile creării

prin stropire; nu se poate stabili modalitatea creării urmelor de pe ciorap

(contact, picurare, stropire); urmele de încălțăminte în litigiu au fost create

prin stratificare [transfer de substanță de pe talpa încălțămintei pe pavelele

trotuarului (filele 83-93 dosar urmărire penală)].

În consecință, s-a stabilit

fără dubiu că pantoful sport al inculpatului recurent a avut un contact

multiplu cu pielea capului și respectiv urechea părții vătămate (suprafețe cu

proprietăți ușor elastice). De asemenea, analizând planșa foto de la fila 23,

instanța constată că lungimea pantalonului acoperea șoseta inculpatului

recurent, ceea ce duce la concluzia că urmele de sânge puteau fi create numai

dacă cracul pantalonului s-ar fi ridicat, aspect posibil doar ca urmare a

acțiunii de lovire cu piciorul. De asemenea, analizând planșa foto de la fila

24 dosar urmărire penală se reține că urmele de sânge se găsesc până la

jumătatea pantofului sport, aspect ce induce concluzia că acestea au fost

create tot ca urmare a acțiunii de lovire și nu ca urmare a călcării într-o

„baltă de sânge” așa cum a susținut inculpatul. De altfel, conform planșelor

foto de la filele 18 și 20 dosar urmărire penală rezultă că la fața locului nu

exista „baltă de sânge” singurele acumulări de sânge fiind găsite sub partea

vătămată. De altfel, susținerea inculpatului recurent că s-ar fi putut

împiedica de partea vătămată este contrazisă și de locul în care aceasta se

găsea, respectiv în colțul format de scările alimentarei și zidul acesteia,

deci într-un loc ferit și în care inculpatul s-ar fi dus să-și caute telefonul

numai în situația în care ar mai fi fost în acel loc. Or, pretinsa agresiune

asupra inculpatului din partea persoanelor chemate de barman nu a avut loc în

acea zonă, aspect indicat chiar de către recurentul inculpat. Totodată,

susținerea că inculpatul s-ar fi împiedicat de partea vătămată este contrazisă

și de poziționarea urmelor de sânge găsite pe obiectele inculpatului: pe fața

interioară a pantofului, șosetei și cracului drept al pantalonului, specific

acțiunii de lovirea, în situația în care inculpatul recurent s-ar fi

împiedicat, urmele de sânge s-ar fi găsit pe vârful pantofului conform

deplasării înainte a inculpatului, aspect neconfirmat de probe.

Așa fiind, se

conchide că în mod judicios ambele instanțe, de fond și prim