ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 718/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 718/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor penale

de față ;

Analizând actele și lucrările

dosarului, reține următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad, înregistrat

la instanță la data de 14 ianuarie 2013, au fost trimiși în judecată inculpații

N.D. - pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută

de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.; trafic de minori, prevăzută de art. 13

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.C.A.

- pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod

ilegal, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.; H.L. - pentru complicitate la

săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de

art. 26 C. pen., raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. și art. 86

4

C. pen., raportat la art. 83 C.

pen.; S.C.S. - pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate

în mod ilegal, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 189 alin. (1) și

(2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Prin sentința penală

nr. 113 din 08 aprilie 2013 a Tribunalului Arad, în baza art. 13 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul:

pentru trafic de minori.

În baza aceluiași articol,

rap. la art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) (cu excepția dreptului de a alege) și

lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea

pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 189

alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 7 ani închisoare,

pentru lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit.

a), rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa

cea mai grea, de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

Pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, precum

și lit. e) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv,

începând cu data de 21 noiembrie 2012, până la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de

inculpat.

În baza art. 14, raportat

la art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea

vătămată M.O.A. și a fost obligat pe inculpat la plata sumei de 5.000 euro daune

morale; s-a respins restul pretențiilor.

S-a respins cererea procurorului

privind confiscarea, de la inculpatul N.D., a sumei de 40.000 RON.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON,

cheltuieli judiciare către stat.

la art. 189 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b)

C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.A. la 8 ani închisoare, pentru complicitate

la lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 61 C.

pen., s-a revocat restul de 409 zile neexecutat, din pedeapsa de 5 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2039 din 13 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria

Arad, din care s-a liberat condiționat, la data de 04 septembrie 2012 și s-a contopit

acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani

închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute.

Pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, precum

și lit. e) C. pen.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON,

cheltuieli judiciare către stat.

la art. 189 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnată

inculpata H.L. la 7 ani închisoare, pentru complicitate la lipsire de libertate

în mod ilegal.

În baza art. 86

4

rap. la art. 83 alin. (1) C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 118 din 23 mai 2012,

pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în Dosar 2839/97/2012, definitivă prin neapelare,

și s-a dispus executarea acesteia, pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând

ca inculpata să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 17 martie 2012, la 23

mai 2012 (din sentința nr. 118 din 23 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Hunedoara).

Pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a)-c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, precum și lit.

e) C. pen.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.200 RON,

cheltuieli judiciare către stat.

la art. 189 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b)

C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.S. la 8 ani închisoare, pentru complicitate

la lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 61 C.

pen., s-a revocat restul de 1.100 zile neexecutat, din pedeapsa de 8 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 323 din 08 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria

Arad, din care s-a liberat condiționat la data de 29 octombrie 2012 și s-a contopit

acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani

închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa de 9 ani închisoare.

Pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, precum

și lit. e) C. pen.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON,

cheltuieli judiciare către stat.

Analizând probele administrate

în cauză, instanța a reținut în fapt următoarele:

În cursul lunii august

2012, între partea vătămată M.O.A. (minoră la acea dată) și inculpatul N.D. s-a

legat o relație de prietenie, în urma căreia partea vătămată a început să locuiască

împreună cu inculpatul, în localitatea Milova din județul Arad.

Imediat după ce cei doi

au început să locuiască împreună, prin amenințări și violențe, inculpatul N.D. a

determinat-o pe partea vătămată M.O.A. să practice prostituția într-o parcare de

TIR-uri din localitatea Milova, iar ulterior în parcarea de TIR-uri situată pe DN

7, iar banii pe care aceasta îi obținea din practicarea prostituției erau luați

de către inculpat. Astfel, în următoarea perioadă, partea vătămată a practicat prostituția

aproape în fiecare zi, în locațiile descrise anterior, fiind supravegheată încontinuu

de către inculpat.

În data de 17

noiembrie 2012, partea vătămată M.O.A., cu ajutorul unui șofer de TIR turc, a reușit

să fugă de inculpatul N.D., deplasându-se cu acesta până în localitate Deva, de

unde, în data de 18 noiembrie 2012 aceasta s-a întors la parcarea aparținând SC

E. SRL din Bârzava, județul Arad, unde s-a întâlnit cu martora P.E., care lucrează

ca și barman la barul din parcare. Intenția părții vătămate era de a rămâne cu martora

până a doua zi, iar împreună cu aceasta să se deplaseze în Lipova, la domiciliul

părinților săi. Între timp, inculpatul N.D. a aflat unde este partea vătămată și

s-a deplasat la acel bar pentru a o determina să meargă cu el, fără însă a reuși

deoarece au intervenit atât martora P.E., cât și martorul R.G.A. După câteva ore

inculpatul s-a întors, fiind însoțit de inculpații C.C.A., S.C.S. și H.L. Cei patru,

prin violență și amenințări, au reușit să o scoată pe partea vătămată M.O.A. din

bar și să o urce într-un autoturism condus de martorul C.D., plecând toți în localitatea

Milova. Acolo, inculpatul N.D. a rămas împreună cu partea vătămată la locuința sa

până a doua zi, când s-au deplasat, din nou, la parcarea de pe DN 7, unde inculpatul

avea o cameră, loc în care au și fost depistați, în data de 21 noiembrie 2012, de

organele de poliție.

Partea vătămată M.O.A.

s-a constituit parte civilă la urmărire penală cu suma de 30.000 euro; în declarația

dată în fața instanței, partea vătămată a arătat că nu are nicio pretenție bănească

de la inculpatul N.D.

Atât în faza de urmărire

penală, cât și în faza de judecată inculpatul N.D. a recunoscut că știa că partea

vătămată M.O.A. era minoră și că în perioada în care au stat împreună aceasta a

practicat prostituția, dar a arătat că nu a obligat-o în niciun fel pe aceasta să

practice prostituția.

Referitor la infracțiunea

de lipsire de libertate în mod ilegal, atât inculpatul N.D., cât și inculpații C.C.A.,

H.L. și S.C.S. nu au recunoscut că au forțat-o pe partea vătămată M.O.A. să vină

cu ei de la barul unde au găsit-o până în localitatea Milova, arătând că aceasta

ar fi venit de bună voie, însă probele administrate în cauză dovedesc, fără niciun

dubiu, vinovăția lor.

Împotriva sentinței Tribunalului

Arad au declarat apel inculpații N.D., C.C.A., H.L. și S.C.S.

Inculpatul N.D. nu a motivat

apelul în scris, dar a fost susținut de apărătorul său ales care a solicitat achitarea

inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

de lipsire de libertate în mod ilegal, iar pentru infracțiunea de trafic de miori,

aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea circumstanțelor

atenuante și cu suspendarea pedepsei sub supraveghere.

Inculpata H.L., în motivele

de apel și prin concluziile apărătorului său a solicitat achitarea în temeiul

art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate

în mod ilegal, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni

sub aspectul laturii obiective întrucât libertatea de voință a părții vătămate nu

a fost afectată de o constrângere fizică sau morală exercitată de inculpată care

să-i cauzeze acesteia o puternică stare de teamă. Partea vătămată nu a formulat

plângere pentru această infracțiune, iar în fața instanței și-a retras plângerea.

S-a mai susținut că instanța de fond a dat o apreciere greșită a probelor întrucât

nu rezultă cu certitudine săvârșirea infracțiunii de către inculpată.

Apărătorul ales al inculpaților

apelanți S.C. și S.C.S. a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare

întrucât hotărârea apelată este lovită de nulitate absolută pe motiv că ședințele

de judecată de la prima instanță au fost publice, deși legiuitorul a prevăzut că

pentru astfel de infracțiuni, ședințele sunt nepublice. S-a mai susținut că a fost

încălcat dreptul la apărare al inculpatului S.C.S., întrucât la termenul din 14

martie 2013 s-a dispus audierea unor martori și administrarea altor probe, în lipsa

inculpatului, deși acesta formulase o cerere de amânare pentru angajarea unui apărător,

nefiind prezent nici în faza de urmărire penală, fiind plecat în străinătate.

S-a mai susținut că hotărârea

este și netemeinică, având în vedere diferența de pedepse dintre inculpați, inculpații

trimiși în judecată pentru complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate

în mod ilegal fiind condamnați la pedepse mai mari decât autorul infracțiunii.

În subsidiar, s-a solicitat

achitarea inculpaților în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsesc

elementele constitutive ale infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată.

Prin decizia penală

nr. 139/A din 05 iulie 2013, Curtea de Apel Timișoara în baza art. 379 pct. 1

lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata H.L. împotriva

sentinței penale nr. 114 din 08 aprilie 2013 a Tribunalului Arad, pronunțată în

Dosarul nr. 529/108/2013.

În baza art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpații N.D., S.C.S. și

S.C. împotriva aceleiași sentințe.

A desființat în parte

în latură penală sentința apelată și rejudecând:

A înlăturat sporul de

1 an închisoare, aplicat inculpatului N.D., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

rezultantă de 7 ani închisoare.

A redus pedeapsa aplicată

inculpatului C.C.A. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate

la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 189

alin. (1) și (2) cu aplic. art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C.

pen., a revocat restul de 409 zile, neexecutat, din pedeapsa de 5 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2039 din 13 iulie 2011 a Judecătoriei Arad, și

a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

A redus pedeapsa aplicată

inculpatului S.C., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate

la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 189

alin. (1) și (2) cu aplic. art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., și a înlăturat

sporul de 1 an închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă.

În baza art. 61 C.

pen., a revocat restul de 1.100 zile neexecutat, din pedeapsa de 8 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 323 din 08 februarie 2011 a Judecătoriei Arad,

și a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

A menținut în rest dispozițiile

sentinței atacate.

În baza art. 381

alin. (2), art. 383 alin. (1)

1

și (2) rap. la art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii arestului

preventiv de la 08 aprilie 2013 la zi, și a menținut starea de arest a inculpaților.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpata apelantă H.L. la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat în apel de 100 RON.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate

de acesta pentru soluționarea celorlalte apeluri.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost temeinic

stabilită de instanța de fond în urma unei analize atente a materialului probator,

iar încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situație de fapt

stabilite.

Reține instanța de prim

control judiciar că vinovăția inculpaților N.D., C.C.A., H.L. și S.C.S. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor a fost dovedită mai presus de

orice îndoială rezonabilă.

Curtea de Apel Timișoara

reține că probele evidente de vinovăție administrate pe parcursul procesului penal

justifică soluția de condamnare a inculpaților N.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de trafic de minori și lipsire de libertate și pentru infracțiunea de complicitate

la lipsire de libertate pentru inculpații C.C.A., H.L. și S.C.S.

Referitor la regimul sancționator

aplicat inculpaților apreciază Curtea de Apel Timișoara că nu se impune aplicarea

unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, neexistând împrejurări care să

facă posibilă reținerea unor circumstanțe atenuante, însă a considerat oportun a

înlătura sporul de 1 an aplicat inculpatului N.D. la pedeapsa rezultantă apreciind

că executarea pedepsei rezultante de 7 ani este suficientă pentru atingerea scopului

prevăzut de art. 52 C. pen.

Cu privire la inculpații

C.C.A. și S.C.S. a apreciat instanța de prim control judiciar că pentru egalitate

de tratament va reduce pedeapsa aplicată acestora către minimul special prevăzut

de lege mai ales că aceștia au comis faptele în calitate de complici ai inculpatului

N.D.

Referitor la inculpata

H.L., Curtea de Apel Timișoara reține că pedeapsa aplicată acesteia este egală cu

minimul special prevăzut de lege astfel că nu se impune o reindividualizare.

Pedeapsa finală de 9 ani

închisoare pe care urmează să o execute inculpata H.L. este rezultatul revocării

beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pentru o pedeapsă

de 2 ani închisoare care reprezintă primul termen al recidivei, astfel încât având

în vedere aceste circumstanțe personale negative ce caracterizează persoana inculpatei

a apreciat instanța de prim control judiciar că nu se impune aplicarea unui regim

sancționator mai blând.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, au declarat recurs inculpații N.D., C.C.A., H.L. și S.C.S., criticile

lor vizând greșita condamnare sub aspectul comiterii infracțiunilor ce li se rețin

în sarcină.

Toți inculpații solicită

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. pentru inexistența faptei, criticile sub acest aspect fiind formulate în baza

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen.

În subsidiar, recurenții

inculpați au solicitat, față de intrarea în vigoare a noului C. pen. a se aprecia

că acesta reprezintă legea penală mai favorabilă sens în care invocă incidența dispozițiilor

art. 5 C. pen.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei penale recurate, Înalta Curte reține că recursurile declarate

de inculpați sunt întemeiate numai sub aspectul reținerii dispozițiilor art. 5 din

noul C. pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea

definitivă a cauzei, sens în care urmează a fi admise în limitele ce vor fi expuse

în continuare.

Întrucât inculpații N.D.,

C.C.A., H.L. și S.C.S. au declarat recurs, înainte de intrarea în vigoare a noului

C. proc. pen., iar sesizarea instanței de recurs a avut loc înainte de momentul

intrării în vigoare, Înalta Curte reține incidența în cauză a normelor tranzitorii

prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora recursurile în curs

de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor

care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași

instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Ca atare, Înalta Curte

va analiza motivele de recurs invocate de inculpați în raport de cazurile de casare

reglementate de C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte apreciază

că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în baza unei analize

coroborate și judicioase a întregului ansamblu probator administrat atât în faza

de urmărire penală, cât și în condiții de contradictorialitate și nemijlocit în

faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă și

corespunde situației de fapt stabilită, în mod corect apreciind instanțele inferioare

că sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților

sub aspectul săvârșirii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Atât instanța de fond,

cât și instanța de apel au realizat o motivare amplă a hotărârilor, au stabilit

corect faptele, împrejurările în care au fost comise, au administrat probe concludente

și utile aflării adevărului, au răspuns tuturor cererilor și apărărilor formulate

de inculpați, dând eficiență cerințelor unui proces echitabil în deplin acord cu

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Deși recurenții inculpați

formulează critici de netemeinicie a hotărârilor instanțelor inferioare în raport

de care critică greșita lor condamnare, cazul de casare invocat fiind art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, Înalta Curte nu va supune analizei aceste

critici.

Dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. se referă la situația când hotărârea este contrară

legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, ori criticile

formulate de inculpați vizează situația de fapt reținută de instanța de fond în

baza probelor administrate în cele două faze ale procesului penal astfel încât apreciază

Înalta Curte că hotărârea atacată nu poate fi cenzurată prin prisma acestui caz

de casare.

Prin Legea nr. 2/2013

o mare parte a cazurilor de casare reglementate de dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen. au fost abrogate, voința legiuitorului fiind aceea de a transforma

Înalta Curte de Casație și Justiție într-o veritabilă curte de casație urmând a

se pronunța numai asupra aspectelor de nelegalitate.

Întrucât în cauza dedusă

judecății inculpații critică situația de fapt reținută de instanța de fond, urmărind

obținerea unei soluții de achitare pentru inexistența faptei, Înalta Curte apreciază

că nu poate supune analizei aceste critici prin prisma cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

În altă ordine de idei,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursurile declarate de inculpați

sunt admisibile numai prin prisma incidenței legii penale mai favorabile.

Potrivit dispozițiilor

art. 5 din noul C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea

definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea

mai favorabilă.

În cauza de față de la

data pronunțării deciziei din apel, 05 iulie 2013 și până la soluționarea recursului

a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009

privind C. pen., împrejurare în raport de care Înalta Curte urmează să analizeze

dispozițiile care reglementează aplicarea legii penale în timp cu referire strictă

la modificările aduse infracțiunilor de trafic de minori și lipsire de libertate

sub aspectul elementelor constitutive, regimul sancționator la data comiterii faptei

și cel în vigoare la data soluționării recursului, precum și cu privire la instituțiile

autonome în raport cu încriminarea și sancțiunea, urmând ca în baza acestei analize

să determine legea penală mai favorabilă incidentă în cauză.

Infracțiunea de trafic

de minori era reglementată de dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

potrivit cărora recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea

unui minor în scopul exploatării acestuia constituie infracțiunea de trafic de minori

și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

- alin. (2). Dacă fapta

prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de

constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând

de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea,

darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului

persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoarea de la

7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

Conform art. 94 din Legea

nr. 187/2012, Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de

persoane se modifică după cum urmează: la art. 2 lit. a) prin trafic de persoane

se au în vedere faptele prevăzute în art. 210 și art. 211 C. pen.; b) prin exploatarea

unei persoane se au în vedere activitățile prevăzute în art. 182 C. pen.; c) prin

victimă a traficului de persoane se înțelege persoana fizică, subiect pasiv al faptelor

prevăzute în art. 210, art. 211, art. 266 și art. 374 C. pen. sau al tentativei

la una dintre aceste fapte, indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în

calitate de persoană vătămată.

Art. 12, 13, 14

1

și 15-19 din Legea nr. 678/2001 se abrogă.

Art. 210 C. pen.

Recrutarea, transportarea,

transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia

săvârșită:

a) prin constrângere,

răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea

de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate

a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea,

acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului

persoanei care are autoritate asupra acelei persoane se pedepsește cu închisoare

de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 211 C. pen. - Traficul

de minori

(1) Recrutarea, transportarea,

transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia

se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă fapta a fost

săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcționar public în

exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani

și interzicerea exercitării unor drepturi.

Abrogarea acestor texte

de lege care au stat la baza acuzării și încadrării juridice a faptei de trafic

de minori reținută în sarcina inculpatului N.D., faptă încriminată prin Legea

nr. 678/2001, nu este echivalentă cu dezîncriminarea.

Potrivit dispozițiilor

art. 4 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă

nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

În cauza dedusă judecății,

nu ne aflăm în situația reglementată de dispozițiile art. 4 C. pen. cât timp fapta

de trafic de minori a fost preluată în noul C. pen. în dispozițiile prevăzute de

art. 211 și art. 210 nefiind afectată în acest mod existența infracțiunii.

Comparând conținutul constitutiv

al celor două infracțiuni, cel prevăzut de Legea nr. 678/2001 și cel prevăzut de

noua lege, Înalta Curte apreciază că nu există diferențe între acestea, singurul

element de diferențiere fiind sancțiunea penală, fapt pentru care Înalta Curte va

compara efectele acuzației din legea veche - art. 13 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 678/2001 și efectele acuzației din legea nouă - art. 211 alin. (1) și alin.

(2) C. pen.

În vechea reglementare

fapta de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001

era sancționată cu închisoare de la 7 la 18 ani.

În noua reglementare pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de minori este închisoarea de la

5 la 12 ani.

Cum noua reglementare

prevede limite de pedeapsă net inferioare celor din Legea nr. 678/2001, Înalta Curte

consideră că legea nouă este mai favorabilă, astfel încât va reduce proporțional

sancțiunea stabilită de instanța de fond în raport de noile limite de pedeapsă fără

ca în acest mod să realizeze o reindividualizare a pedepsei.

Întrucât pedeapsa aplicată

inculpatului N.D. pentru infracțiunea de trafic de minori era egală cu minimul special

prevăzut de lege, Înalta Curte va reduce proporțional sancțiunea penală ca efect

al aplicării legii penale mai favorabile care este noua lege și va stabili o pedeapsă

de 5 ani închisoare, egală cu minimul special.

Reținând că legea nouă

este mai favorabilă Înalta Curte va da eficiență și dispozițiile art. 12 din Legea

nr. 187/2012 potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până

la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare

se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport

cu infracțiunea comisă.

În mod identic Înalta

Curte va proceda la compararea conținutului constitutiv al infracțiunii de lipsire

de libertate atât în vechea reglementare, cât și în noua reglementare.

Art. 189 C. pen. anterior:

(1) Lipsirea de libertate

a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani;

(2) În cazul în care fapta

este săvârșită prin simularea de calități oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată,

de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere

un folos material sau orice alte avantaj, precum și în cazul în care victima este

minoră sau este supusă unor suferințe ori sănătatea sau viața îi este pusă în pericol,

pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Art. 205 C. pen. în vigoare:

(1) Lipsirea de libertate

a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoarea de la unu la 7 ani.

(3) Dacă fapta este săvârșită

a) de către o persoană

înarmată;

b) asupra unui minor;

c) punând în pericol sănătatea

sau viața victimei, pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 și 10 ani.

Elementul material al

laturii obiective nu comportă diferențe în cele două reglementări, însă în actuala

reglementare legiuitorul a renunțat la elementul circumstanțial al săvârșirii faptei

de două sau mai multe persoane, împrejurare însă ce nu este de natură să afecteze

caracterul calificat al infracțiunii cât timp subiectul pasiv este un minor.

Acest element circumstanțial

îl regăsim atât în vechea reglementare, cât și în noul C. pen., altfel că Înalta

Curte va reține infracțiunea de lipsire de libertate în forma ei calificată.

Chiar dacă în noua reglementare

nu se regăsește elementul circumstanțial al comiterii faptei de două sau mai multe

persoane, atât în C. pen. anterior - art. 75 lit. a), cât și în cel actual -

art. 77 lit. a), legiuitorul a prevăzut ca circumstanță agravantă comiterea faptei

de către mai multe persoane, fără a exista diferențe între acestea.

Numai sub aspectul efectelor

există diferențe între cele două reglementări în sensul sporului ce se poate adăuga

la pedeapsă stabilită până la maximul special, de 2 ani în noua reglementare și

respectiv de 5 ani în vechiul C. pen.

În urma analizei comparative

a regimului sancționator în cazul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal,

Înalta Curte consideră că dispozițiile legii noi reprezintă legea penală mai favorabilă,

sens în care îi va da eficiență.

Astfel legea veche prevede

pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în forma ei calificată

pedeapsa cu închisoare de la 7 la 15 ani, iar legea nouă prevede pentru aceeași

faptă pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani cu posibilitatea de a crește maximul

la 12 ani închisoare ca urmare a reținerii circumstanței agravante prevăzută de

art. 77 lit. a) C. pen.

În noua reglementare atât

limita minimă, cât și limita maximă sunt inferioare limitelor speciale prevăzute

de vechea lege astfel încât reține Înalta Curte că legea nouă reprezintă legea penală

mai favorabilă.

Și în cazul acestei infracțiuni

Înalta Curte va reduce proporțional pedeapsa aplicată inculpaților N.D. pentru săvârșirea

infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă calificată, respectiv

de complicitate la această infracțiune reținută în sarcina inculpaților H.L., C.C.A.

și S.C.S.

Principiul aplicării legii

penale mai favorabile presupune și o examinare în concret a efectelor celor două

coduri cu privire la instituțiile autonome, în cauza de față, cu referire strictă

la dispozițiile privind starea de recidivă.

Criteriile de determinare

a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de încriminare și de

tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă, fapt pentru

care Înalta Curte apreciază că dispozițiile privind recidiva urmează a fi analizate

în mod autonom, independent față de incriminare și efectele acesteia fără a fi afectat

în vreun mod principiul legalității.

Referitor la existența

recidivei Înalta Curte constată că legea nouă ar fi fost mai favorabilă în cazul

în care primul termen al recidivei ar fi fost de 1 an sau mai mic de 1 an, situație

în care conform art. 41 C. pen. ar fi constatat inexistența stării de recidivă.

În cazul inculpaților

C.C.A., H.L. și S.C.S., primul termen al recidivei îl constituie o pedeapsă mai

mare de 1 an, astfel încât Înalta Curte consideră că dispozițiile C. pen. anterior

privind stabilirea stării de recidivă, cât și cele privind sancțiunea în cazul recidivei

sunt mai favorabile astfel încât va face aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul

C. pen. și cu privire la recidivă.

Față de considerentele

arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen. să admită recursurile declarate de inculpații N.D., H.L., C.C.A. și S.C.S.

împotriva deciziei penale nr. 139/A din 05 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală.

Va casa în parte decizia

penală atacată și în parte sentința penală nr. 113 din 08 aprilie 2013

a Tribunalului Arad numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile și

în rejudecare:

Va face aplicarea dispozițiilor

art. 5 C. pen. și în consecință:

Va descontopi pedeapsa

de 7 ani închisoare aplicată inculpatului N.D. în două pedepse de câte 7 ani închisoare

pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 211

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Va reduce pedeapsa aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 205 alin. (3) lit.

b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 38 alin.

(1) C. pen., art. 39 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. va dispune ca inculpatul

N.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C.

pen. pe o durată de 2 ani.

Va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului N.D., durata reținerii și arestării preventive de la 21 noiembrie

2012 la 28 februarie 2014.

În baza art. 65 C.

pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată

inculpatului C.C.A. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped.

de art. 48 raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C.

pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 104 C.

pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. va revoca restul de 409 zile neexecutat din pedeapsa

de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2039 din 13 iulie 2011 a

Judecătoriei Arad, și va contopi acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată

inculpatei H.L. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 48

raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și

art. 5 C. pen.

Va menține dispozițiile

privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare

și va dispune ca în final inculpata H.L. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 72 C.

pen., va deduce din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 17 martie 2012,

la 23 mai 2012 (din sentința nr. 118 din 23 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Hunedoara).

În baza art. 65 C.

pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată

inculpatului S.C. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 48

raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și

art. 5 C. pen.

În baza art. 104 C.

pen., va revoca restul de 1.100 zile neexecutat, din pedeapsa de 8 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 323 din 08 februarie 2011 a Judecătoriei Arad

și va contopi acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

Va menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Văzând și dispozițiile

art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de inculpații N.D., H.L., C.C.A. și S.C.S. împotriva deciziei penale nr. 139/A din

05 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează în parte decizia

penală atacată și în parte sentința penală nr. 113 din 08 aprilie 2013

a Tribunalului Arad numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile și

în rejudecare:

Face aplicarea dispozițiilor

art. 5 C. pen. și, în consecință:

Descontopește pedeapsa

de 7 ani închisoare aplicată inculpatului N.D. în două pedepse de câte 7 ani închisoare

pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 211

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Reduce pedeapsa aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 205 alin. (3) lit.

b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare

.

În baza art. 38 alin.

(1) C. pen., art. 39 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. dispune ca inculpatul

N.D. să execute

pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de

2 ani.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului N.D., durata reținerii și arestării preventive de la 21 noiembrie 2012

la 28 februarie 2014.

În baza art. 65 C.

pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului C.C.A. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped.

de art. 48 raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C.

pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 104 C.

pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. revocă restul de 409 zile, neexecutat, din pedeapsa

de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2039 din 13 iulie 2011 a

Judecătoriei Arad, și contopește acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatei H.L. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 48

raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și

art. 5 C. pen.

Menține dispozițiile

privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare

și dispune ca în final inculpata H.L. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 72 C.

pen. deduce din pedeapsă, perioada arestului preventiv de la 17 martie 2012, la

23 mai 2012 (din sentința nr. 118 din 23 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Hunedoara).

În baza art. 65 C.

pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului S.C. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 48

raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și

art. 5 C. pen.

În baza art. 104 C.

pen., revocă restul de 1.100 zile neexecutat, din pedeapsa de 8 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 323 din 08 februarie 2011 a Judecătoriei Arad

și contopește acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Cheltuieli judiciare rămân

în sarcina statului.

Onorariile parțiale cuvenite

apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați N.D., H.L. și

S.C.S., în sume de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.C.A., în sumă de 200 RON, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie

2014.