ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 718/2014

Asupra recursurilor penale de față ; Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad, înregistrat la instanță la data de 14 ianuarie 2013, au fost trimiși în judecată inculpații N.D. - pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.; trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.C.A. - pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.; H.L.

- pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 86 4 C. pen., raportat la art. 83 C. pen.; S.C.S. - pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. Prin sentința penală nr. 113 din 08 aprilie 2013 a Tribunalului Arad, în baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul: 1. N.D. la 7 ani închisoare, pentru trafic de minori. În baza aceluiași articol, rap.

la art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) (cu excepția dreptului de a alege) și lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen. În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 7 ani închisoare, pentru lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 33 lit. a), rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, precum și lit. e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 21 noiembrie 2012, până la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat. În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată M.O.A. și a fost obligat pe inculpat la plata sumei de 5.000 euro daune morale; s-a respins restul pretențiilor. S-a respins cererea procurorului privind confiscarea, de la inculpatul N.D., a sumei de 40.000 RON. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

2. În baza art. 26, rap. la art. 189 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.A. la 8 ani închisoare, pentru complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul de 409 zile neexecutat, din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2039 din 13 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria Arad, din care s-a liberat condiționat, la data de 04 septembrie 2012 și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, precum și lit. e) C. pen.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli judiciare către stat. 3. În baza art. 26, rap. la art. 189 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata H.L. la 7 ani închisoare, pentru complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 86 4 rap. la art. 83 alin. (1) C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 118 din 23 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în Dosar 2839/97/2012, definitivă prin neapelare, și s-a dispus executarea acesteia, pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 17 martie 2012, la 23 mai 2012 (din sentința nr. 118 din 23 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Hunedoara). Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, precum și lit. e) C. pen. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.200 RON, cheltuieli judiciare către stat. 4. În baza art. 26 rap. la art. 189 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.S. la 8 ani închisoare, pentru complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul de 1.100 zile neexecutat, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 323 din 08 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Arad, din care s-a liberat condiționat la data de 29 octombrie 2012 și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, precum și lit. e) C. pen. În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli judiciare către stat. Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut în fapt următoarele: În cursul lunii august 2012, între partea vătămată M.O.A. (minoră la acea dată) și inculpatul N.D. s-a legat o relație de prietenie, în urma căreia partea vătămată a început să locuiască împreună cu inculpatul, în localitatea Milova din județul Arad. Imediat după ce cei doi au început să locuiască împreună, prin amenințări și violențe, inculpatul N.D. a determinat-o pe partea vătămată M.O.A. să practice prostituția într-o parcare de TIR-uri din localitatea Milova, iar ulterior în parcarea de TIR-uri situată pe DN 7, iar banii pe care aceasta îi obținea din practicarea prostituției erau luați de către inculpat.

Astfel, în următoarea perioadă, partea vătămată a practicat prostituția aproape în fiecare zi, în locațiile descrise anterior, fiind supravegheată încontinuu de către inculpat. În data de 17 noiembrie 2012, partea vătămată M.O.A., cu ajutorul unui șofer de TIR turc, a reușit să fugă de inculpatul N.D., deplasându-se cu acesta până în localitate Deva, de unde, în data de 18 noiembrie 2012 aceasta s-a întors la parcarea aparținând SC E. SRL din Bârzava, județul Arad, unde s-a întâlnit cu martora P.E., care lucrează ca și barman la barul din parcare. Intenția părții vătămate era de a rămâne cu martora până a doua zi, iar împreună cu aceasta să se deplaseze în Lipova, la domiciliul părinților săi.

Între timp, inculpatul N.D. a aflat unde este partea vătămată și s-a deplasat la acel bar pentru a o determina să meargă cu el, fără însă a reuși deoarece au intervenit atât martora P.E., cât și martorul R.G.A. După câteva ore inculpatul s-a întors, fiind însoțit de inculpații C.C.A., S.C.S. și H.L. Cei patru, prin violență și amenințări, au reușit să o scoată pe partea vătămată M.O.A. din bar și să o urce într-un autoturism condus de martorul C.D., plecând toți în localitatea Milova. Acolo, inculpatul N.D. a rămas împreună cu partea vătămată la locuința sa până a doua zi, când s-au deplasat, din nou, la parcarea de pe DN 7, unde inculpatul avea o cameră, loc în care au și fost depistați, în data de 21 noiembrie 2012, de organele de poliție.

Partea vătămată M.O.A. s-a constituit parte civilă la urmărire penală cu suma de 30.000 euro; în declarația dată în fața instanței, partea vătămată a arătat că nu are nicio pretenție bănească de la inculpatul N.D. Atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată inculpatul N.D. a recunoscut că știa că partea vătămată M.O.A. era minoră și că în perioada în care au stat împreună aceasta a practicat prostituția, dar a arătat că nu a obligat-o în niciun fel pe aceasta să practice prostituția. Referitor la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, atât inculpatul N.D., cât și inculpații C.C.A., H.L. și S.C.S. nu au recunoscut că au forțat-o pe partea vătămată M.O.A. să vină cu ei de la barul unde au găsit-o până în localitatea Milova, arătând că aceasta ar fi venit de bună voie, însă probele administrate în cauză dovedesc, fără niciun dubiu, vinovăția lor.

Împotriva sentinței Tribunalului Arad au declarat apel inculpații N.D., C.C.A., H.L. și S.C.S. Inculpatul N.D. nu a motivat apelul în scris, dar a fost susținut de apărătorul său ales care a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, iar pentru infracțiunea de trafic de miori, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea circumstanțelor atenuante și cu suspendarea pedepsei sub supraveghere. Inculpata H.L., în motivele de apel și prin concluziile apărătorului său a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective întrucât libertatea de voință a părții vătămate nu a fost afectată de o constrângere fizică sau morală exercitată de inculpată care să-i cauzeze acesteia o puternică stare de teamă. Partea vătămată nu a formulat plângere pentru această infracțiune, iar în fața instanței și-a retras plângerea. S-a mai susținut că instanța de fond a dat o apreciere greșită a probelor întrucât nu rezultă cu certitudine săvârșirea infracțiunii de către inculpată. Apărătorul ales al inculpaților apelanți S.C. și S.C.S. a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât hotărârea apelată este lovită de nulitate absolută pe motiv că ședințele de judecată de la prima instanță au fost publice, deși legiuitorul a prevăzut că pentru astfel de infracțiuni, ședințele sunt nepublice.

S-a mai susținut că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului S.C.S., întrucât la termenul din 14 martie 2013 s-a dispus audierea unor martori și administrarea altor probe, în lipsa inculpatului, deși acesta formulase o cerere de amânare pentru angajarea unui apărător, nefiind prezent nici în faza de urmărire penală, fiind plecat în străinătate. S-a mai susținut că hotărârea este și netemeinică, având în vedere diferența de pedepse dintre inculpați, inculpații trimiși în judecată pentru complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal fiind condamnați la pedepse mai mari decât autorul infracțiunii. În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpaților în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen., întrucât lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată. Prin decizia penală nr. 139/A din 05 iulie 2013, Curtea de Apel Timișoara în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata H.L. împotriva sentinței penale nr. 114 din 08 aprilie 2013 a Tribunalului Arad, pronunțată în Dosarul nr. 529/108/2013. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpații N.D., S.C.S. și S.C. împotriva aceleiași sentințe. A desființat în parte în latură penală sentința apelată și rejudecând: A înlăturat sporul de 1 an închisoare, aplicat inculpatului N.D., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului C.C.A. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 189 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a revocat restul de 409 zile, neexecutat, din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2039 din 13 iulie 2011 a Judecătoriei Arad, și a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare. A redus pedeapsa aplicată inculpatului S.C., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped.

de art. 26 rap. la art. 189 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., și a înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă. În baza art. 61 C. pen., a revocat restul de 1.100 zile neexecutat, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 323 din 08 februarie 2011 a Judecătoriei Arad, și a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare. A menținut în rest dispozițiile sentinței atacate. În baza art. 381 alin. (2), art. 383 alin. (1) 1 și (2) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii arestului preventiv de la 08 aprilie 2013 la zi, și a menținut starea de arest a inculpaților.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpata apelantă H.L. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel de 100 RON. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluționarea celorlalte apeluri. Pentru a pronunța această soluție instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în urma unei analize atente a materialului probator, iar încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situație de fapt stabilite. Reține instanța de prim control judiciar că vinovăția inculpaților N.D., C.C.A., H.L. și S.C.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor a fost dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă.

Curtea de Apel Timișoara reține că probele evidente de vinovăție administrate pe parcursul procesului penal justifică soluția de condamnare a inculpaților N.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori și lipsire de libertate și pentru infracțiunea de complicitate la lipsire de libertate pentru inculpații C.C.A., H.L. și S.C.S. Referitor la regimul sancționator aplicat inculpaților apreciază Curtea de Apel Timișoara că nu se impune aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, neexistând împrejurări care să facă posibilă reținerea unor circumstanțe atenuante, însă a considerat oportun a înlătura sporul de 1 an aplicat inculpatului N.D. la pedeapsa rezultantă apreciind că executarea pedepsei rezultante de 7 ani este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Cu privire la inculpații C.C.A. și S.C.S. a apreciat instanța de prim control judiciar că pentru egalitate de tratament va reduce pedeapsa aplicată acestora către minimul special prevăzut de lege mai ales că aceștia au comis faptele în calitate de complici ai inculpatului N.D. Referitor la inculpata H.L., Curtea de Apel Timișoara reține că pedeapsa aplicată acesteia este egală cu minimul special prevăzut de lege astfel că nu se impune o reindividualizare. Pedeapsa finală de 9 ani închisoare pe care urmează să o execute inculpata H.L. este rezultatul revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pentru o pedeapsă de 2 ani închisoare care reprezintă primul termen al recidivei, astfel încât având în vedere aceste circumstanțe personale negative ce caracterizează persoana inculpatei a apreciat instanța de prim control judiciar că nu se impune aplicarea unui regim sancționator mai blând.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații N.D., C.C.A., H.L. și S.C.S., criticile lor vizând greșita condamnare sub aspectul comiterii infracțiunilor ce li se rețin în sarcină. Toți inculpații solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru inexistența faptei, criticile sub acest aspect fiind formulate în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. În subsidiar, recurenții inculpați au solicitat, față de intrarea în vigoare a noului C. pen. a se aprecia că acesta reprezintă legea penală mai favorabilă sens în care invocă incidența dispozițiilor art. 5 C. pen. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate, Înalta Curte reține că recursurile declarate de inculpați sunt întemeiate numai sub aspectul reținerii dispozițiilor art. 5 din noul C. pen.

referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, sens în care urmează a fi admise în limitele ce vor fi expuse în continuare. Întrucât inculpații N.D., C.C.A., H.L. și S.C.S. au declarat recurs, înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., iar sesizarea instanței de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte reține incidența în cauză a normelor tranzitorii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Ca atare, Înalta Curte va analiza motivele de recurs invocate de inculpați în raport de cazurile de casare reglementate de C. proc. pen. anterior. Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în baza unei analize coroborate și judicioase a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în condiții de contradictorialitate și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt stabilită, în mod corect apreciind instanțele inferioare că sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul săvârșirii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au realizat o motivare amplă a hotărârilor, au stabilit corect faptele, împrejurările în care au fost comise, au administrat probe concludente și utile aflării adevărului, au răspuns tuturor cererilor și apărărilor formulate de inculpați, dând eficiență cerințelor unui proces echitabil în deplin acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Deși recurenții inculpați formulează critici de netemeinicie a hotărârilor instanțelor inferioare în raport de care critică greșita lor condamnare, cazul de casare invocat fiind art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte nu va supune analizei aceste critici. Dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. se referă la situația când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, ori criticile formulate de inculpați vizează situația de fapt reținută de instanța de fond în baza probelor administrate în cele două faze ale procesului penal astfel încât apreciază Înalta Curte că hotărârea atacată nu poate fi cenzurată prin prisma acestui caz de casare. Prin Legea nr. 2/2013 o mare parte a cazurilor de casare reglementate de dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen. au fost abrogate, voința legiuitorului fiind aceea de a transforma Înalta Curte de Casație și Justiție într-o veritabilă curte de casație urmând a se pronunța numai asupra aspectelor de nelegalitate.

Întrucât în cauza dedusă judecății inculpații critică situația de fapt reținută de instanța de fond, urmărind obținerea unei soluții de achitare pentru inexistența faptei, Înalta Curte apreciază că nu poate supune analizei aceste critici prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. În altă ordine de idei, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursurile declarate de inculpați sunt admisibile numai prin prisma incidenței legii penale mai favorabile. Potrivit dispozițiilor art. 5 din noul C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În cauza de față de la data pronunțării deciziei din apel, 05 iulie 2013 și până la soluționarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., împrejurare în raport de care Înalta Curte urmează să analizeze dispozițiile care reglementează aplicarea legii penale în timp cu referire strictă la modificările aduse infracțiunilor de trafic de minori și lipsire de libertate sub aspectul elementelor constitutive, regimul sancționator la data comiterii faptei și cel în vigoare la data soluționării recursului, precum și cu privire la instituțiile autonome în raport cu încriminarea și sancțiunea, urmând ca în baza acestei analize să determine legea penală mai favorabilă incidentă în cauză.

Infracțiunea de trafic de minori era reglementată de dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 potrivit cărora recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. - alin. (2). Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoarea de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

Conform art. 94 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane se modifică după cum urmează: la art. 2 lit. a) prin trafic de persoane se au în vedere faptele prevăzute în art. 210 și art. 211 C. pen.; b) prin exploatarea unei persoane se au în vedere activitățile prevăzute în art. 182 C. pen.; c) prin victimă a traficului de persoane se înțelege persoana fizică, subiect pasiv al faptelor prevăzute în art. 210, art. 211, art. 266 și art. 374 C. pen. sau al tentativei la una dintre aceste fapte, indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate de persoană vătămată. Art. 12, 13, 14 1 și 15-19 din Legea nr. 678/2001 se abrogă. Art. 210 C. pen.

Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia săvârșită: a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane; c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Art. 211 C. pen. - Traficul de minori (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă fapta a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Abrogarea acestor texte de lege care au stat la baza acuzării și încadrării juridice a faptei de trafic de minori reținută în sarcina inculpatului N.D., faptă încriminată prin Legea nr. 678/2001, nu este echivalentă cu dezîncriminarea. Potrivit dispozițiilor art. 4 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În cauza dedusă judecății, nu ne aflăm în situația reglementată de dispozițiile art. 4 C. pen. cât timp fapta de trafic de minori a fost preluată în noul C. pen.

în dispozițiile prevăzute de art. 211 și art. 210 nefiind afectată în acest mod existența infracțiunii. Comparând conținutul constitutiv al celor două infracțiuni, cel prevăzut de Legea nr. 678/2001 și cel prevăzut de noua lege, Înalta Curte apreciază că nu există diferențe între acestea, singurul element de diferențiere fiind sancțiunea penală, fapt pentru care Înalta Curte va compara efectele acuzației din legea veche - art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și efectele acuzației din legea nouă - art. 211 alin. (1) și alin. (2) C. pen. În vechea reglementare fapta de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 era sancționată cu închisoare de la 7 la 18 ani.

În noua reglementare pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de minori este închisoarea de la 5 la 12 ani. Cum noua reglementare prevede limite de pedeapsă net inferioare celor din Legea nr. 678/2001, Înalta Curte consideră că legea nouă este mai favorabilă, astfel încât va reduce proporțional sancțiunea stabilită de instanța de fond în raport de noile limite de pedeapsă fără ca în acest mod să realizeze o reindividualizare a pedepsei. Întrucât pedeapsa aplicată inculpatului N.D. pentru infracțiunea de trafic de minori era egală cu minimul special prevăzut de lege, Înalta Curte va reduce proporțional sancțiunea penală ca efect al aplicării legii penale mai favorabile care este noua lege și va stabili o pedeapsă de 5 ani închisoare, egală cu minimul special.

Reținând că legea nouă este mai favorabilă Înalta Curte va da eficiență și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În mod identic Înalta Curte va proceda la compararea conținutului constitutiv al infracțiunii de lipsire de libertate atât în vechea reglementare, cât și în noua reglementare. Art. 189 C. pen.

anterior: (1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani; (2) În cazul în care fapta este săvârșită prin simularea de calități oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alte avantaj, precum și în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferințe ori sănătatea sau viața îi este pusă în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani. Art. 205 C. pen. în vigoare: (1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoarea de la unu la 7 ani. (3) Dacă fapta este săvârșită a) de către o persoană înarmată; b) asupra unui minor; c) punând în pericol sănătatea sau viața victimei, pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 și 10 ani.

Elementul material al laturii obiective nu comportă diferențe în cele două reglementări, însă în actuala reglementare legiuitorul a renunțat la elementul circumstanțial al săvârșirii faptei de două sau mai multe persoane, împrejurare însă ce nu este de natură să afecteze caracterul calificat al infracțiunii cât timp subiectul pasiv este un minor. Acest element circumstanțial îl regăsim atât în vechea reglementare, cât și în noul C. pen., altfel că Înalta Curte va reține infracțiunea de lipsire de libertate în forma ei calificată. Chiar dacă în noua reglementare nu se regăsește elementul circumstanțial al comiterii faptei de două sau mai multe persoane, atât în C. pen. anterior - art. 75 lit. a), cât și în cel actual - art. 77 lit. a), legiuitorul a prevăzut ca circumstanță agravantă comiterea faptei de către mai multe persoane, fără a exista diferențe între acestea.

Numai sub aspectul efectelor există diferențe între cele două reglementări în sensul sporului ce se poate adăuga la pedeapsă stabilită până la maximul special, de 2 ani în noua reglementare și respectiv de 5 ani în vechiul C. pen. În urma analizei comparative a regimului sancționator în cazul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, Înalta Curte consideră că dispozițiile legii noi reprezintă legea penală mai favorabilă, sens în care îi va da eficiență. Astfel legea veche prevede pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în forma ei calificată pedeapsa cu închisoare de la 7 la 15 ani, iar legea nouă prevede pentru aceeași faptă pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani cu posibilitatea de a crește maximul la 12 ani închisoare ca urmare a reținerii circumstanței agravante prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen.

În noua reglementare atât limita minimă, cât și limita maximă sunt inferioare limitelor speciale prevăzute de vechea lege astfel încât reține Înalta Curte că legea nouă reprezintă legea penală mai favorabilă. Și în cazul acestei infracțiuni Înalta Curte va reduce proporțional pedeapsa aplicată inculpaților N.D. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă calificată, respectiv de complicitate la această infracțiune reținută în sarcina inculpaților H.L., C.C.A. și S.C.S. Principiul aplicării legii penale mai favorabile presupune și o examinare în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome, în cauza de față, cu referire strictă la dispozițiile privind starea de recidivă.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de încriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că dispozițiile privind recidiva urmează a fi analizate în mod autonom, independent față de incriminare și efectele acesteia fără a fi afectat în vreun mod principiul legalității. Referitor la existența recidivei Înalta Curte constată că legea nouă ar fi fost mai favorabilă în cazul în care primul termen al recidivei ar fi fost de 1 an sau mai mic de 1 an, situație în care conform art. 41 C. pen. ar fi constatat inexistența stării de recidivă. În cazul inculpaților C.C.A., H.L.

și S.C.S., primul termen al recidivei îl constituie o pedeapsă mai mare de 1 an, astfel încât Înalta Curte consideră că dispozițiile C. pen. anterior privind stabilirea stării de recidivă, cât și cele privind sancțiunea în cazul recidivei sunt mai favorabile astfel încât va face aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul C. pen. și cu privire la recidivă. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursurile declarate de inculpații N.D., H.L., C.C.A. și S.C.S. împotriva deciziei penale nr. 139/A din 05 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Va casa în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 113 din 08 aprilie 2013 a Tribunalului Arad numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile și în rejudecare: Va face aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen.

și în consecință: Va descontopi pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului N.D. în două pedepse de câte 7 ani închisoare pe care le va repune în individualitatea lor. Va reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani. Va reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare. În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 lit. b) C. pen.

cu aplicarea art. 5 C. pen. va dispune ca inculpatul N.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.D., durata reținerii și arestării preventive de la 21 noiembrie 2012 la 28 februarie 2014. În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.C.A. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped.

de art. 48 raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen. În baza art. 104 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. va revoca restul de 409 zile neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2039 din 13 iulie 2011 a Judecătoriei Arad, și va contopi acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei H.L. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped.

de art. 48 raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen. Va menține dispozițiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare și va dispune ca în final inculpata H.L. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 72 C. pen., va deduce din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 17 martie 2012, la 23 mai 2012 (din sentința nr. 118 din 23 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Hunedoara). În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.C. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped.

de art. 48 raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen. În baza art. 104 C. pen., va revoca restul de 1.100 zile neexecutat, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 323 din 08 februarie 2011 a Judecătoriei Arad și va contopi acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații N.D., H.L., C.C.A. și S.C.S. împotriva deciziei penale nr. 139/A din 05 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 113 din 08 aprilie 2013 a Tribunalului Arad numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile și în rejudecare: Face aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. și, în consecință: Descontopește pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului N.D. în două pedepse de câte 7 ani închisoare pe care le repune în individualitatea lor. Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani. Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare . În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. dispune ca inculpatul N.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.D., durata reținerii și arestării preventive de la 21 noiembrie 2012 la 28 februarie 2014. În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.C.A. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 48 raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen. În baza art. 104 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. revocă restul de 409 zile, neexecutat, din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2039 din 13 iulie 2011 a Judecătoriei Arad, și contopește acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei H.L. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 48 raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen. Menține dispozițiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare și dispune ca în final inculpata H.L. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 72 C. pen. deduce din pedeapsă, perioada arestului preventiv de la 17 martie 2012, la 23 mai 2012 (din sentința nr. 118 din 23 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Hunedoara). În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.C. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 48 raportat la art. 205 alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen. În baza art. 104 C. pen., revocă restul de 1.100 zile neexecutat, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 323 din 08 februarie 2011 a Judecătoriei Arad și contopește acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului. Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați N.D., H.L.

și S.C.S., în sume de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.C.A., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie 2014.