ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3976/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3976/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 255 din 18 iulie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 4981/108/2013,

Tribunalul Arad în baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe

inculpata M.D., recidivista, la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de

persoane, în formă continuată.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și lit.

b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2)

și alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată M.D., la:

- 12 ani închisoare pentru infracțiunea

de trafic de minori, în formă continuată.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și

lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a

contopit pedepsele aplicate inculpatei M.D. în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare

pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare rezultând de executat pedeapsa rezultantă

de 14 ani închisoare în regim de detenție și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

În

baza art. 61 C. pen. a menținut beneficiul liberării condiționate

pentru restul neexecutat de 910 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestei

prin sentința penală nr. 991 din 19 mai 2003 a Judecătoriei Arad definitivă prin

decizia penală nr. 671 din 13 august 2003 a Curții de Apel Timișoara.

În

baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. b) C.

pen., a condamnat pe inculpatul M.P., cu antecedente penale, arestat în Penitenciarul

Arad, la:

- 5 ani închisoare pentru infracțiunea

de trafic de persoane, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și lit.

b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În

baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea art. 37

lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat M.P., la:

- 10 ani închisoare pentru infracțiunea

de trafic de minori, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și lit.

b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului M.P., în pedeapsa

cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care urmează să o execute, fără aplicarea

vreunui spor, în regim de detenție și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

În

baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.M., arestat în

Penitenciarul Arad la:

- 7 ani închisoare pentru infracțiunea

de trafic de persoane, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și lit.

b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În

baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat,

M.M., la:

- 12 ani închisoare pentru infracțiunea

de trafic de minori, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și lit.

b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a

contopit pedepsele aplicate inculpatului M.M. în pedeapsa cea mai grea de 12 ani

închisoare pe care o sporește cu 1 an închisoare, rezultând de executat pedeapsa

rezultantă de 13 ani închisoare, în regim de detenție și 4 ani pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și lit.

b) C. pen.

În

baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a condamat pe

inculpatul M.I., recidivist, arestat în Penitenciarul Arad, la

- 5 ani închisoare pentru infracțiunea

de trafic de persoane, în formă continuată. A aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., pe o perioadă

de 4 ani.

În

baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a

condamnat pe același inculpat, M.I., la:

- 10 ani închisoare pentru infracțiunea

de trafic de minori, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și lit.

b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a

contopit pedepsele aplicate inculpatului M.I. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare pe care urmează să o execute, fără aplicarea vreunui spor, în regim de

detenție și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv

cele prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

În

baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. b) C.

pen. a condamnat pe inculpatul C.P., cu antecedente penale, arestat în Penitenciarul

Arad, la:

- 5 ani închisoare pentru infracțiunea

de trafic de persoane, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În

baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea art. 37 lit. b) C.

pen., a condamnat pe același inculpat C.P., la:

- 10 (zece) ani închisoare pentru infracțiunea

de trafic de minori, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsă complementară

a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și lit.

b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a

contopit pedepsele aplicate inculpatului C.P. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare, pe care urmează să o execute fără aplicarea vreunui spor, în regim de

detenție și 4 ani pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi

respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de

art. 71 C. pen. a interzis inculpaților exercitarea.drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de

arest a inculpaților M.I., M.P., M.M. și C.P. și în baza art. 88 C. pen. a scăzut

din pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării preventive de la 7

februarie 2013 până la zi.

A constatat că părțile vătămate F.I. și

N.G.M. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

A admis în parte acțiunile civile exercitate

de părțile civile R.M., B.E.D., R.F.S., P.C., K.I.V., F.L.M. și C.R. și în consecință:

A obligat inculpații M.I., M.P., M.M.,

C.P. și M.D. să plătească părții vătămate/parte civilă R.M. suma de 20.000 RON cu

titlu de daune morale și respinge restul pretențiilor.

A obligat inculpatul C.P. să plătească

părții vătămate/parte civilă B.E.D. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale și

a respins restul pretențiilor.

A obligat inculpații M.I., M.P., M.M. și

M.D. să plătească părții vătămate/parte civilă R.F.S. suma de 20.000 RON cu titlu

de daune morale și respinge restul pretențiilor.

A obligat inculpații M.P., M.M. și M.D.

să plătească părții vătămate/parte civilă P.C. suma de 20.000 RON cu titlu de daune

morale și a respins restul pretențiilor.

A obligat inculpații M.P., M.M. și M.D.

să plătească părții vătămate/parte civilă K.I.V. suma de 20.000 RON cu titlu de

daune morale și a respins restul pretențiilor.

A obligat inculpații M.I., M.P., M.M.,

C.P. și M.D. să plătească părții vătămate/parte civilă F.L.M. suma de 20.000 RON

cu titlu de daune morale și a respins restul pretențiilor.

A obligat inculpații M.I., M.M., C.P. și

M.D. să plătească părții vătămate/parte civilă C.R. suma de 20.000 RON cu titlu

de daune morale și a respins restul pretențiilor.

A obligat inculpații să plătească statului

suma de câte 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare.

A dispus plata din fondurile Ministerului

Justiției în contul Baroului de avocați Arad a sumei de 3.750 RON reprezentând onorar

avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință penală,

prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Arad nr. 15 D/P/2012

înregistrat la instanță la data de 25 aprilie 2013 au fost trimiși în judecată inculpații

M.I., M.P., M.M., C.P. și M.D. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane

în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de minori în formă

continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în sarcina acestora prin actul

de acuzare, că începând cu anul 2006, inculpații M.D., M.M. și M.P., cărora, pe

parcursul anului 2011, li s-au alăturat și coinculpații M.I. și C.P., prin violență

și amenințare, au recrutat și găzduit/cazat pe victimele R.M., R.F.S., P.C., N.G.M.,

K.I.V., F.L.M., C.R., B.E.D. și F.I., pe care ulterior, le-au exploatat prin obligarea

la practicarea cerșetoriei și prostituției, pe raza județelor Arad și Timiș, obținând

importanta foloase materiale de pe urma acestor activități.

Inculpata M.D. nu a putut fi audiată în

faza de urmărire penală întrucât este-plecată din țară.

În

fața instanței această inculpată a fost citată cu mandat de

aducere și din procesul-verbal încheiat a rezultat că nu mai locuiește la adresa

de domiciliu la care figurează în baza de date, fiind plecată la o destinație necunoscută,

astfel că procedura de citare cu aceasta s-a îndeplinit, în condițiile prevăzute

de art. 177 alin. (4) C. proc. pen., prin afișare la Consiliul local Arad.

Inculpatul M.I. în faza de urmărire penală

nu a recunoscut comiterea faptelor, susținând că le cunoaște pe părțile vătămate,

știe că acestea practicau cerșetoria sau prostituția, dar nu Ie-a amenințat sau

lovit și nu a luat vreodată bani de la acestea, iar R.M. și R.F. au locuit o perioadă

la M.D., dar nu are cunoștință ca sora sa să fi luat bani de Ia susnumitele.

În

fața instanței acest inculpat a declarat că nu recunoaște

comiterea faptelor de care este acuzat, arătând că pe unele dintre părțile vătămate

le cunoaște (N.G.M., K.I.V., F.L.M.), nu știe dacă acestea se prostituau sau cerșeau.

După ce i s-a citit conținutul declarației de la dosarul de urmărire penală a precizat

că cele consemnate în cuprinsul acesteia corespund adevărului, mai puțin aspectele

referitoare la relația sa cu R.F.

Inculpatul M.P., în declarația dată în

faza de urmărire penală a arătat că cunoaște părțile vătămate R.M., R.F.S., P.C.,

N.G.M., K.I.V., F.L.M., C.R., nu a exercitat violențe și nu a amenințat pe vreuna

dintre acestea pentru a le obliga la practicarea prostituției și cerșetoriei. Totodată

a menționat că R.F. și N.G.M. locuiau la sora sa M.D. și se prostituau iar inculpata

primea bani de la ele.

Cu ocazia ascultării sale în fața instanței,

acest inculpat a arătat că nu recunoaște comiterea faptelor, a fost plecat din țară,

până la sfârșitul anului 2012, conform înscrisului de la dosar. Referitor la conținutul

declarației date în faza de urmărire penală, care i-a fost prezentată și citită,

a precizat că cele consemnate nu corespund adevărului, nu a dat această declarație

și nu i-a fost citită.

Inculpatul M.M. atât în faza de urmărire

penală cât și în fața instanței s-a prevalat de „dreptul la tăcere” și nu a dorit

să dea declarații.

Inculpatul C.P. în faza de urmărire penală,

nu a recunoscut comiterea faptelor, arătând că le cunoaște pe părțile vătămate,

care sunt „oameni ai străzii”, care trăiesc din cerșit și prostituție, acționând

în zona gării C.F.R. Arad și pe unii dintre aceștia i-a găzduit și Ie-a dat mâncare.

De asemenea, a precizat că inculpatul M.M. își petrece tot timpul în zona Gării

din Arad, văzându-l de mai multe ori cu R.F.S., P.C., N.G.M., K.I.V., F.L.M., C.R.

Referitor la inculpata M.D., inculpatul C.P. a arătat că a văzut-o pe aceasta, după

liberarea din detenție, determinând fete să se prostitueze în Piața U.T.A. din Arad

și în zona stației C.F.R. Arad, respectiv pe R.F. și R.M.

Ascultat în fața instanței, acest inculpat

a declarat că nu recunoaște comiterea faptelor, știe că părțile vătămate N.G.M.,

C.R. și R.M. practicau prostituția, K.I.V. ș[ F.L.M. cerșeau iar pe celelalte nu

le cunoaște. În privința declarației date în faza de urmărire penală, a menționat

că nu i-a fost citită și cele consemnate nu corespund adevărului.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat

atât în faza de urmărire penală respectiv, proces-verbal de sesizare din oficiu,

acte medico-legale adrese verificare bunuri, planșe fotografice, declarațiile părților

vătămate C.R., N.G.M., K.I.V., R.F.S., P.C., F.L.M., C.A., B.E.D., R.M., F.I., declarațiile

martorilor N.A.S., D.A., B.D.A.E., declarațiile inculpaților M.I., M.P., M.M., C.P.,

cât și în mod nemijlocit, în condiții de oralitate și contradictorialitate, în fața

instanței și anume, declarațiile părților vătămate C.R., N.G.M., K.I.V., R.F.S.,

P.C., F.L.M., B.E.D., declarațiile martorilor N.A.S., B.D.A.E., declarațiile inculpaților

M.I., M.P., M.M., C.P., instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpata M.D. s-a liberat condiționat

la 6 iunie 2006 și după această dată, în stația C.F.R. Arad, a recrutat-o pe partea

vătămată R.M., minoră în vârstă de 15 ani la data respectivă, a ademenit-o și a

găzduit-o la locuința sa. După câteva săptămâni, inculpata împreună cu fratele său,

inculpatul M.M., au exercitat violențe asupra acesteia și au obligat-o să se prostitueze

în diferite zone ale Aradului. În perioada vara anului 2006-și până la data arestării

acesteia-în anul 2008, partea vătămată R.M. a fost plasată la diferiți clienți,

aproximativ 6-7 pe zi, banii obținuți fiindu-i luați de către cei doi inculpați.

În februarie 2010,

după liberarea din detenție, partea vătămată

R.M. a fost recrutată de inculpații M.D., C.P., M.P. și M.M. și obligată în aceeași

modalitate să se prostitueze, sumele obținute din această activitate, fiindu-i luate

de inculpata M.D., celorlalți coinculpați revenindu-le sarcina de a o supraveghea.

În anul 2011 acestor inculpați li s-a alăturat și inculpatul M.I.

Întrucât

partea vătămată R.M. nu a putut fi ascultată

în fața instanței, declarația acesteia privind participarea inculpatului M.P. la

comiterea faptelor în anul 2006, nu s-a coroborat cu alte probe ale dosarului, instanța

nu a reținut în privința acestuia actele materiale din cursul anului 2006.

În

aceeași perioadă, respectiv vara anului 2006, partea vătămată

R.F.S., minor în vârstă de 13 ani, a plecat de acasă și s-a stabilit în zona stației

C.F.R. Arad, unde a fost recrutat de inculpata M.D. care l-a sechestrat într-un

imobil dezafectat. Ulterior, această inculpată împreună cu inculpatul M.M., prin

amenințări și violențe l-au obligat să practice cerșetoria, fiind supravegheat în

permanență, iar sumele obținute erau luate în întregime. Începând cu anul 2008 partea

vătămată a fost obligat, prin violențe și amenințări, să întrețină relații sexuale

cu clienți pe care îi găseau inculpații, într-o baracă situată în spatele stației

C.F.R. Arad. În anul 2011 s-au alăturat și inculpații M.I. și M.P., toți îl supravegheau,

luându-i sumele de bani obținute din cerșetorie și prostituție. Această activitate

a continuat până în vara anului 2012, când partea vătămată a reușit să fugă de la

inculpați și să se întoarcă la părinți.

Partea vătămată P.C. este o persoană fără

adăpost, care aflându-se în zona stației C.F.R. Arad a fost recrutat de inculpații

M.D., M.M. și M.P., în anul 2011. Aceștia au exercitat în mod constant violențe

și amenințări asupra părții vătămate, luându-i toți banii obținuți din practicarea

cerșetoriei, sume cuprinse între 20-50 RON/zi.

Instanța a reținut în stabilirea acestei

stări de fapt, declarația părții vătămate P.C., dată în fața instanței, care se

coroborează cu celelalte declarații de la dosar, poziționarea în timp a acțiunilor,

respectiv anul 2006 nu este veridică, probată și susținută de vreun mijloc de probă.

Partea vătămată N.G.M. Marian a fost racolată

în anul 2011 din stația C.F.R. Arad, luată cu

forța,

cazată și sechestrată într-un bloc părăsit de către inculpata M.D., locație în care

se aflau și partea vătămată C.R. și alții. Ulterior, prin amenințări și violențe,

a fost obligată să se prostitueze de către toți inculpații din prezenta cauză, în

folosul și sub stricta lor supraveghere, fiind plasată în diferite locații.

În

anul 2011, partea vătămată K.I.V., a fost recrutat de inculpații

M.D., M.P. și M.M. și obligat să cerșească pe străzile municipiului Arad. Această

parte vătămată era supravegheată permanent de inculpații M.P. și M.M. iar sumele

obținute din această activitate îi erau luate în întregime.

Instanța, luând în considerare declarația

acestei părți vătămate, dată în fața instanței, declarație care se coroborează cu

celelalte probe administrate în cauză, nu va reține participarea inculpaților M.I.

și C.P. la comiterea acestui act material.

Partea vătămată F.L.M. este o persoană

fără adăpost, care locuiește în zona stației C.F.R. Arad și în primăvara anului

2011 a fost recrutată de inculpații din prezenta cauză și prin amenințări și violențe

l-au obligat să cerșească în zona P. din Arad. Inculpații, pe rând, îl supravegheau

pe partea vătămată, din parcul situat în apropiere și la sfârșitul zilei îi luat

toți banii obținuți din această activitate. Asupra părții vătămate F.L.M. s-au exercitat

violențe fizice și verbale, amenințări și i s-au administrat substanțe narcotice

pentru a îndeplini ordinele inculpaților.

Partea vătămată C.R., minoră în vârstă

de 15 ani, a plecat de acasă din localitatea C. județul Arad și s-a stabilit în

zona stației C.F.R. Arad, de unde, la sfârșitul anului 2011, a fost recrutată cu

forța de inculpații M.D., M.M., M.I. și C.P. Ulterior partea vătămată a fost cazată

în diferite locații insalubre, sechestrată, drogată și obligată atât să se prostitueze

cât și să cerșească. Această activitate s-a desfășurat pe raza localității Arad

și în județul Timiș, victima fiind supravegheată în permanență, de inculpații susmenționați,

pe rând și la sfârșitul zilei i se luau toți banii obținuți, fiind împărțiți între

aceștia. Partea vătămată a încercat să fugă de câteva ori, dar a fost prinsă, după

care au legat-o, au exercitat violențe asupra ei și au ținut-o în locații fără sursă

de căldură, dezafectate.

Partea vătămată B.E.D., minor, din anul

2008, locuiește pe stradă și începând cu anul 2011 a fost recrutat de inculpatul

C.P. și obligat de acesta să cerșească pe raza municipiului Arad în diferite locații.

Acesta obținea sume din cerșit, aproximativ 30 RON în fiecare zi, bani pe care îi

lua inculpatul C.P. și dacă se împotrivea era agresat. După o perioadă de timp,

3 luni, partea vătămată a reușit să fugă de la inculpat în municipiul Deva.

În

anul 2011 partea vătămată F.I., care a rămas fără locuință,

a fost recrutat în zona stației C.F.R. Arad de către inculpatul C.P. și prin violențe

și amenințări a fost obligat să cerșească în această zonă și a magazinului K. Timp

de aproximativ 1 an partea vătămată a fost obligată de acest inculpat să se prostitueze,

sumele obținute fiind luate în totalitate de către inculpat. După această perioadă

partea vătămată a reușit să fugă și s-a angajat cioban iar la finele anului 2012

a revenit în Arad, fiind din nou racolat de inculpatul C.P. și obligat să cerșească

în beneficiul acestuia.

Faptele inculpaților M.D., M.M. și M.P.,

M.I. și C.P., care prin violență și amenințare, au recrutat și găzduit/cazat pe

victimele P.C., N.G.M., K.I.V., F.L.M., B.E.D. și F.I., pe care ulterior, le-au

exploatat prin obligarea la practicarea cerșetoriei și prostituției, pe raza județelor

Arad, obținând importante foloase materiale de pe urma acestor activități constituie

infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12

alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Faptele acelorași inculpați care prin violență

și amenințare, au recrutat și găzduit/cazat pe părțile vătămate minore, R.M., R.F.S.

și C.R., pe care ulterior, le-au exploatat prin obligarea la practicarea cerșetoriei

și prostituției, pe raza județelor Arad și Timiș, obținând importante foloase materiale

de pe urma acestor activități constituie infracțiunea de trafic de minori în formă

continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a constatat că vinovăția inculpatului

M.P. pentru actele materiale reținute prin actul de acuzare ca fiind comise de către

acesta, în anul 2006, cu privire la partea vătămată R.M. și în anul 2011, cu privire

la partea vătămată C.R.

nu este dovedită, împrejurare care pune

sub semnul îndoielii participarea acestui inculpat și dând eficiență principiului

probei „dincolo de orice îndoială rezonabilă prin prisma practicii C.E.D.O. (hotărârea

din 18 iunie 2002, Orhan c/v Turciei), s-a apreciat că aceste acte materiale nu

au fost comise de către inculpatul M.P., considerându-se însă, că nu se impune pronunțarea

unei soluții de achitare, în condițiile în care comiterea a șase acte materiale

ce intră în conținutul infracțiunii continuate este dovedită.

În

privința inculpatului C.P., tribunalul a constatat că vinovăția

acestui inculpat pentru actele materiale reținute prin actul de acuzare ca fiind

comise de către acesta, în anul 2011, cu privire la partea vătămată R.F.S., în anul

2011, cu privire la partea vătămată P.C. și K.I.V. nu este dovedită, împrejurare

care pune sub semnul îndoielii participarea acestui inculpat și dând eficiență principiului

probei „dincolo de orice îndoială rezonabilă prin prisma practicii C.E.D.O. (hotărârea

din 18 iunie 2002, Orhan c/v Turciei), s-a apreciat că aceste acte materiale nu

au fost comise de către inculpatul C.P., considerându-se însă, că nu se impune pronunțarea

unei soluții de achitare, în condițiile în care comiterea a șase acte materiale

ce intră în conținutul infracțiunii continuate este dovedită.

Referitor la inculpatul M.I., tribunalul

a constatat că vinovăția acestui inculpat pentru actele materiale reținute prin

actul de acuzare ca fiind comise de către acesta, în anul 2011, cu privire la partea

vătămată P.C. și K.I.V. nu este dovedită/împrejurare care pune sub semnul îndoielii

participarea acestui inculpat și dând eficiență principiului probei „dincolo de

orice îndoială rezonabilă prin prisma practicii C.E.D.O. (hotărârea din 18 iunie

2002, Orhan c/v Turciei), s-a apreciat că aceste acte materiale nu au fost comise

de către inculpatul M.I., considerându-se însă, că nu se impune pronunțarea unei

soluții de achitare, în condițiile în care comiterea a cinci acte materiale ce intră

în conținutul infracțiunii continuate este dovedită.

La individualizarea pedepselor ce s-au

aplicat inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare

a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social concret

al faptelor comise precum și persoanele inculpaților.

Faptele acestora sunt neîndoielnic grave,

astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, tribunalul

a ținut seama că faptele au avut drept consecință obținerea unor avantaje materiale

pe căi nelegale respectiv prin exploatarea părților vătămate, împrejurare care coroborată

cu totala nesinceritate a inculpaților demonstrează că resocializarea lor viitoare

pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme care să fie în

deplin acord cu dispozițiile art. 1 C. proc. pen., ce prevăd că „legea penală apără

persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine

de drept”.

Atitudinea sfidătoare avută de inculpați

față de instanța de judecată pe întreg parcursul procesului penal, prin neasumarea

răspunderii pentru cele săvârșite, prin încercarea directă, de a determina părțile

vătămate și martorii să-și schimbe declarațiile, folosind amenințări în sala de

judecată, unită cu împrejurarea că nu au manifestat cel mai mic regret față de faptele

comise, a îndreptățit convingerea instanței că reeducarea lor nu poate fi realizată

decât prin aplicarea unor pedepse corespunzătoare.

În

privința inculpatei M.D. s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie

prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. în care aceasta se află în raport de pedeapsa

de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 991 din 19 mai 2003 a Judecătoriei

Arad definitivă prin decizia penală nr. 671 din 13 august 2003 a Curții de Apel

Timișoara, fiind arestată la 3 decembrie 2002 și liberată condiționat la 6

iunie 2006, cu un rest neexecutat de 910 zile.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului

M.I. rezultă că acesta se află în situația recidivei postexecutorii față de pedeapsa

de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 387 din 16 decembrie 2002

a Tribunalului Arad definitivă prin decizia penală nr. 25 din 30 ianuarie 2003 a

Curții de Apel Timișoara, fiind arestat Ia 28 septembrie 2002 și liberat condiționat

la 5 august 2008, cu un rest neexecutat de 783 zile. De asemenea, se va avea în

vedere vârsta acestuia, având 55 ani la data comiterii faptei, lipsa studiilor,

faptul că nu are loc de muncă, nu este căsătorit și atitudinea avută în fața instanței.

Referitor la inculpatul M.M., tribunalul

a avut în vedere participarea acestuia la comiterea faptelor, calitate de „șef”

al grupării, așa cum a fost prezentat de părțile vătămate, atitudinea extrem de

violentă a acestuia, vârsta acestuia având 47 ani la data comiterii faptelor, lipsa

studiilor împrejurarea că nu are antecedente penale, nu are loc de muncă și atitudinea

avută în fața instanței.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului

M.P. instanța a reținut că prin ședința penală nr. 2013 din 30 septembrie 2002 a

Judecătoriei Arad definitivă prin neapelare s-a aplicat acestuia pedeapsa de 1 an

și 6 luni închisoare, fiind arestat la 11 februarie 2003 și liberat condiționat

Ia 27 mai 2004, cu un rest nexecutat de 75 zile. Având în vedere data comiterii

faptelor din prezenta cauză și anume anul 2010 și raportat la dispozițiile art.

135 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a constatat că în privința acestei condamnări s-a

împlinit termenul de reabilitare și pe cale de consecință, tribunalul a înlăturat

starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., reținută în sarcina inculpatului

M.P. S-a avut în vedere vârsta acestui inculpat Ia data comiterii faptei având 44

ani, lipsa studiilor, împrejurarea că nu are un loc de muncă și poziția avută în

fața organelor judiciare.

În

privința inculpatului C.P., din fișa de cazier judiciar a

acestuia rezultă că a fost condamnat la 4 ani închisoare prin sentința penală

nr. 7 din 20 ianuarie 1989 a Tribunalului Militar lași, pedeapsă din care a fost

liberat condiționat Ia 15 ianuarie 1990, cu un rest neexecutat de 1078 zile. Față

de data comiterii faptelor din cauza dedusă judecății, anul 2010 și dispozițiile

art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a constatat că în privința acestei condamnări

s-a împlinit termenul de reabilitare și pe cale de consecință, tribunalul a înlăturat

starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., reținută în sarcina inculpatului

C.P. Instanța a reținut că acest inculpat avea 47 ani la data comiterii faptelor,

nu are loc de muncă, are 4 copii minori în întreținere, nu a recunoscut comiterea

faptelor.

În

cadrul procesului penal s-au constituit părți civile R.M.

cu suma de 5.000 euro. B.E.D. cu suma de 6.000 euro, R.F.S. cu suma de 4.000

euro, P.C. cu suma de 100.000 euro, K.I.V. cu suma de 10.000 euro, F.L.M. cu suma

de 10.000 euro și C.R. cu suma de 10.000 euro, pentru suferințele cauzate ca urmare

a exploatării lor de către inculpați.

Părțile vătămate F.I. și N.G.M. nu s-au

constituit părți civile în procesul penal. Tribunalul a constatat că daunele morale

sunt menite să contribuie la reducerea compensatorie a suferințelor fizice și psihice

cauzate părților vătămate ca urmare a activității infracționale a inculpaților și

se apreciază că un cuantum de câte 20.000 RON pentru fiecare parte civilă este suficient

dar și necesar reparării prejudiciului moral.

Împotriva sentinței penale nr. 255 din

18 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4981/108/2013 au declarat

apeluri, în termen legal, inculpații M.I., M.P., M.M. și C.P., susținând că sunt

nevinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Apelurile inculpaților nu au fost motivate

în scrise, iar în susținerile orale s-a solicitat achitarea acestora ca nefiind

vinovați de comiterea faptelor.

Examinând sentința penală apelată prin

prisma motivelor de apel invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept

potrivit dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța a constatat următoarele:

Starea de fapt reținută de prima instanță

corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor

administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Vinovăția

inculpaților M.I., M.P., M.M. și C.P. rezultă fără putință de tăgadă din declarațiile

părților vătămate care se coroborează atât între ele cât și cu declarațiile martorilor

audiați în cauză. Astfel, partea vătămată N.G.M. a relatat că a fost luată din stația

C.F.R. Arad de către inculpații M.M., M.I. și C.P., dusă într-un bloc părăsit iar

cei trei inculpați împreună cu inculpata M.D. o duceau în autogara din Arad și o

obligau să se prostitueze, fiind bătută și amenințată. Totodată, partea vătămată

a arătat că în situația ei s-au aflat și părțile vătămate C.R., R.D., F.L.M., P.C.

și K.I.V., ultimii fiind obligați să cerșească. Partea vătămată F.L.M. a susținut

că a fost luat de inculpații M.P. și M.M. din zona stației C.F.R. Arad și obligat

să cerșească în Zona P. din Arad, aspect care se coroborează cu declarația părții

vătămate N.G.M. Totodată, partea vătămată F.L.M. a relatat și situațiile părților

vătămate C.R., P.C., K.I.V., N.G.M., R.M., R.F.S. În același sens sunt și declarațiile

celorlalte părți vătămate C.R., R.F.S., P.C., K.I.V., B.E.D. Aspectele relatate

de părțile vătămate sunt confirmate și de declarațiile martorului N.A.S., care a

susținut că inculpații M.I., M.M. și C.P. au obligat părțile vătămate B.E.D., F.L.M.,

C.R. și N.G.M. să cerșească, respectiv să se prostitueze, în zona gării din Arad,

fiind bătuți și luându-li-se banii. În motivele de apel ale inculpaților a fost

criticat și modul de administrare a probatoriului în cursul urmăririi penale, însă

aceste susțineri, s-a reținut că sunt nefondate. Astfel, nu există nicio dovadă

că declarațiile date de părțile vătămate în cursul urmăririi penale ar fi fost obținute

cu nerespectarea dispozițiilor legale; iar în evaluarea acestora, instanța a avut

în vedere coroborarea cu celelalte mijloace de probă și credibilitatea declarațiilor

succesive date în cauză.

Conform art. 12 alin. (1) și alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001: „constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea,

transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare,

violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune,

abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra

sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de

bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate

asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane”, fiind pedepsit mai

aspru „traficul de persoane săvârșit de două sau mai multe persoane împreună”. Art.

13 din Legea nr. 678/2001 prevede că „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea

sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea

de trafic de minori”, formele agravate fiind reglementate în alin. (2), respectiv

când fapta este săvârșită „prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere,

prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea

minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea

ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei

care are autoritate asupra minorului” și alin. (3), când fapta este comisă de două

sau mai multe persoane împreună. Art. 2 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 678/2001 prevede

că prin exploatare se înțelege „ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare

de lipsire de libertate ori de aservire”, iar potrivit lit. e) a aceluiași articol,

„efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți

fundamentale ale omului” constituie, de asemenea, o formă de exploatare, prin „aservire”

în sensul textului citat înțelegându-se „acțiunea de a supune”. Mijloacele utilizate

de inculpați au fost violența și amenințările, fiind, totodată, evident că aceștia

au profitat de situația materială și locativă precară avută de părțile vătămate,

persoane fără locuință, care stăteau în gară. În raport cu starea de fapt stabilită

în cauză, în mod corect Tribunalul Arad a reținut în sarcina inculpaților infracțiunile

prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel, faptele inculpaților

M.M. și M.P., M.I. și C.P., de a recruta, găzdui și exploata prin obligare la practicarea

cerșetoriei și prostituției pe părțile vătămate P.C., N.G.M., K.I.V., F.L.M., B.E.D.

și F.I., folosind violența și amenințările, obținând foloase materiale de pe urma

acestor activități întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Faptele acelorași

inculpați care prin violență și amenințare, au recrutat și găzduit/cazat pe părțile

vătămate minore, R.M., R.F.S. și C.R., pe care le-au exploatat prin obligarea la

practicarea cerșetoriei și prostituției, obținând foloase materiale de pe urma acestor

activități întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori

în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În

ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților, s-a reținut

că au fost respectate exigențele dispozițiile art. 52 și art. 72 C. pen. Astfel,

potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de

conviețuire socială. Pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor,

pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională,

să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În cauză, s-a reținut

că se impune a avea în vedere caracterul continuat al infracțiunii, conduita nesinceră

a inculpaților pe parcursul procesului, faptul că infracțiunile s-au comis prin

violențe și amenințări, precum și numărul mare al părților vătămate ceea ce denotă

o amploare a activității infracționale, împrejurarea că nu este o conduită izolată,

ci sunt obișnuiți cu obținerea mijloacelor necesare propriului trai într-un mod

ilicit. Este adevărat că inculpatul nu este obligat să recunoască săvârșirea infracțiunii,

legea conferindu-i potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen. „dreptul la tăcere”,

respectiv dreptul de a nu face nici o declarație; însă, în măsura în care inculpatul

este de acord să dea declarații, potrivit aceluiași text legal, ceea ce declară

poate fi folosit și împotriva sa. Astfel, comportarea nesinceră în cursul procesului

penal, fără a fi reglementată ca o circumstanță agravantă, poate fi de natură a

influența pedeapsa aplicată prin prisma criteriului prevăzut de art. 72 C. pen.

„persoana infractorului”. Prin urmare în aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen.,

prima instanță a efectuat o analiză și evaluare completă a circumstanțelor personale

ale fiecărui inculpat, a condițiilor comiterii faptelor și consecințelor acestora.

Mai trebuie avut în vedere că în urma individualizării judiciare a pedepsei potrivit

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată trebuie să aibă un cuantum

care să realizeze și funcția preventivă-educativă, în contextul în care infracțiunea

a fost săvârșită și al caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni

în ultima perioadă de timp. Infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere uneia

dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea

persoanei, și chiar sănătății acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele

mai grave forme ale criminalității organizate, iar reducerea excesivă a pedepsei

pentru autorul unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala

cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu

scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus,

asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Pedepsele aplicate inculpaților M.I., M.P., M.M. și C.P. de către prima instanța,

s-a reținut că reflectă toate aceste elemente, precum și caracterul continuat al

infracțiunilor, numărul părților vătămate, conduita nesinceră, împrejurarea că inculpații

M.P., M.I. și C.P. au antecedente penale, nefiind la primul conflict cu legea penal,

chiar dacă numai pentru inculpatul M.I. sunt incidente dispozițiile art. 37

lit. b) C. pen. De altfel, pedepsele aplicate în cauză sunt într-un cuantum moderat,

orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiunile

reținute în sarcina lor. Relevant este și faptul că inculpații M.I., M.P. și C.P.

au suferit anterior condamnări la pedepse cu închisoarea în regim de deținere, au

beneficiat de liberare condiționată și nu au înțeles să aibă o conduită în acord

cu normele de conviețuire socială. Mai mult, nici unul dintre inculpați nu are loc

de muncă sau vreo calificare profesională, nu sunt integrați social și vădesc capacitatea

sau resursele interne pentru auto reeducare. În ceea ce privește cuantumul daunelor

morale la care au fost obligați inculpații către părțile civile, instanța de apel

a constatat că suma de 20.000 RON este justificată și rezonabilă, părțile vătămate

suferind traume prin aceea că au fost amenințate și agresate fizic, precum și datorită

obligării la prestarea prostituției sau cerșetoriei.

Față de considerentele anterior expuse,

în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. instanța a respins ca nefondate

apelurile declarate de inculpații M.I., M.P., M.M. și C.P. împotriva sentinței penale

nr. 255 din 18 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4981/108/2013.

În

temeiul art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. raportat

la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, având

în vedere că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri

și mai mult împotriva acestora s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la pedeapsa

închisorii cu executare în regim de deținere.în temeiul art. 383 alin. (2) C.

proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus în continuare din pedepsele aplicate

inculpaților durata arestului preventiv de la data de 18 iulie 2013 Ia zi.

Împotriva acestei decizii au declarat,

în termen, recursuri inculpații M.P., M.M. și C.P.

Inculpatul M.P., criticând decizia recurată

pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 12 și 17

2

C. proc. pen., apărătorul desemnat

din oficiu pentru inculpat, solicitând următoarele:

- achitarea inculpatului în conformitate

cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

- achitarea inculpatului în conformitate

cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

- reducerea pedepsei, pentru lipsa antecendetor

penale;

Inculpatul M.M.,criticând decizia recurată

pentru netemeinicie, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat,

solicitând următoarele:

- reducerea pedepsei, pentru lipsa antecendetor

penale;

Inculpatul C.P., criticând decizia recurată

pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma cazurilor de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 12 și 17

2

C. proc. pen., apărătorul desemnat

din oficiu pentru inculpat, solicitând următoarele:

- achitarea inculpatului în conformitate

cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.;

- reducerea pedepsei;

Examinând recursurile declarate de inculpații

M.P., M.M. și C.P. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al

recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C.

proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în

apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care

se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe

această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări

ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate

în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției

recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede în alin. (2

1

),

că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile

prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se

încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin

5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al

aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În

cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, la data de 4 septembrie 2013, deci ulterior

intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă

casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile

tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare,

a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv

cauzele penale aflate, la data intrării în

vigoare a acesteia, în curs

de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care însă,

nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă,

o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost

abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare

a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare,

fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În

ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurenții inculpați M.P. și C.P., se

constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare

sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., acesta face parte din categoria motivelor de recurs care

se iau în considerare și din oficiu, însă numai atunci când au influențat asupra

hotărârii în defavoarea inculpatului, ceea ce nu este cazul în speța de față, astfel

că, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control

judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin.

(1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe,

se observă, că recurenții

inculpați și-au motivat recursurile

la data 22 octombrie 2013 și la data de 5 decembrie 2013 (primul termen de judecată

acordat în cauză fiind

11 decembrie 2013), respectându-și, astfel,

obligația ce le revenea

potrivit art. 385

10

alin. (2)

C. proc. pen.

În

ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurenții inculpați M.P. și C.P., se

constată că acest caz a fost invocat formal, întrucât criticile formulate s-ar fi

circumscris cazului de casare prevăzut de pct. 18 al art. 385

9

alin.

(1) C. proc. pen., potrivit căruia, sunt supuse casării deciziile pronunțate prin

care „(...) s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea

unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare;” însă acest caz de casare a

fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.

Cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 12, prevede că sunt supuse casării deciziile pronunțate când „(...)

nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța

a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul

a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334-337”.

Or, din înscrisurile aflate la dosarul

cauzei, rezultă fără dubii că, faptele inculpaților M.M. și M.P., M.I. și C.P.,

de a recruta, găzdui și exploata prin obligare la practicarea cerșetoriei și prostituției

pe părțile vătămate P.C., N.G.M., K.I.V., F.L.M., B.E.D. și F.I., folosind violența

și amenințările, obținând foloase materiale de pe urma acestor activități întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată

prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. Faptele acelorași inculpați care prin violență și amenințare,

au recrutat și găzduit/cazat pe părțile vătămate minore, R.M., R.F.S. și C.R., pe

care le-au exploatat prin obligarea la practicarea cerșetoriei și prostituției,

obținând foloase materiale de pe urma acestor activități întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13

alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., susținerea inculpatului M.P. că nu este autorul infracțiunilor,

nu poate fi primită în raport de actele dosarului, astfel că, dispozițiile art.

385

9

pct. 12 C. proc. pen., nu au incidență în cauză.

În

cee ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de cei trei recurenți inculpați

și în raport de care s-a solicitat reindividualizarea pedepselor, se reține că și

această critică este nefondată, întrucât în speța de față, inculpații au formulat

critici de netemeinicie cu referire la o decizie care a fost pronunțată după intrarea

în vigoare a textului de lege evocat anterior, respectiv, decizia penală nr. 165/A

din 4 septembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, critică care s-ar

fi circumscris cazului de casare prevăzut la pct. 14 teza I C. proc. pen., al

art. 385

9

, însă acest caz de casare a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.

Ca urmare, având în vedere toate aceste

considerente anterior expuse Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

art. 385

15

pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.P., M.M. și C.P. împotriva deciziei penale nr. 165/A din

4 septembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Va deduce din cuantumul pedepselor aplicate

inculpaților M.P., M.M. și C.P., durata reținerii și arestării preventive de la

7 februarie 2013 Ia 11 decembrie 2013.

Va obliga recurenții inculpați la plata

sumei de câte 950 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru

inculpați și suma de câte 250 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatele părți civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații M.P., M.M. și C.P. împotriva deciziei penale nr. 165/A din 4 septembrie

2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate

inculpaților M.P., M.M. și C.P., durata reținerii și arestării preventive de la

7 februarie 2013 la 11 decembrie 2013.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei

de câte 950 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați

și suma de câte 250 RON rep